|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Bianca Goean |
|
|
... sau un altfel de mit al vãduvei negre
Am prins un fir. Cum ce fel de fir? de poveste. Lasã-mã, nu-mi da peste mânã, e subþire ºi alunecos de ºarpe cum sunt toate poveºtile adevãrate. Ai sã-mi spui acum cã poveºtile adevãrate nu mai cresc decât prin nisipuri, acolo se pot ascunde pânã când nici ele nu se mai recunosc.
Ca sã fie totul cât mai aproape, deschide palma: uite câteva fire de la Marea Miratã.
Femeia aceea desena. Oamenii se aºezau pe tãcute cu spatele la ea, îi ascultau degetele alunecând între douã culori, priveau ridicându-se norii, scoicile pornind în cãlãtorii, iubirile alunecând pe oglinzi, frunzele prefãcându-se fãrã noimã din cauza vântului le ºoptea ea. În jurul lor zâmbetul ei se rãsfira ca un clopot, gândurile intrau în rezonanþã pe aceleaºi traiectorii, vieþile lor se ordonau cuminþi ºiraguri de aþã împletitã în trei: una albastrã, una fremãtând, dar strânsã bine la mijloc, ºi una pentru noroc. Iar ea desena fãrã creion fãrã lumini fãrã linii dorindu-ºi ca oamenii aceia sã îºi întoarcã feþele. Dar ei continuau sã respire aerul þesut de ea ºi se încolãceau unul dupã altul pe acelaºi ghem.
Femeia se ridica atunci lãsând în urmã un parfum uºor de busuioc, cu mâinile pline de lacrimile lor.
Cu capul lipit de umãrul meu, ochii tãi închiºi pãtrund alte tãrâmuri. Lângã noi, o grãmãjoarã de nisip.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vladimir, nu stiam versurile pe care le-ai spus tu, dar raman, inca o data, uimita. Intr-adevar, textul nu este numai o asternere aproape lirica (recunosc), ci s-a dorit o "reprezentare". Te las sa-l degusti, incantata eu de ceea ce lasi sa se intrevada in comentariul tau. Iti multumesc!
Ovidiu, nisipul trebuie sa fie senzual, altfel nu ar avea ce cauta. si Mult, mult mai mult. Cu valuritul poate ca percepem altfel fiecare dintre noi, dar ai libertatea, ca si cititor, sa iti transpui ceea ce citesti :-)
Sorin, zambesc un pic si poate ca s-ar cuveni sa te avertizez sa nu ramai cu spatele la aceasta femeie, sa nu ii asculti numai cuvintele :-))) Sa nu VISEZI numai! Priveste si ceea ce deseneaza, aici este cheia. Iti multumesc mult. |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-01-05 09:41:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stii ca un astfel de text-tablou nu-mi poate trece neobservat. L-am citit de cateva ori si ieri si azi. Are el ceva care te incanta, ai pus cuvinte ce dezmiarda, linistesc si te arunca in visare. Da, imi place. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-05 09:33:54 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cat de senzual este nisipul valurit intr-un ipotetic final! Metafora, metafizica, valurire inamorata de senzational si de Miracol! |
|
|
|
Postat
de catre
Makan Takla la data de
2006-01-04 20:06:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bianca ce ai scris tu aici este deosebit si afirmand asta nu sunt inca pe deplin constient daca stilul ori ideea in sine m-a fermecat mai mult... textul tau incanta deopotriva simtul estetic si setea de simbolistica... titlul m-a dus cu gandul la versurile autorului popular...
"multe stele sunt pe cer
care toate-n ziua pier
si mai mari si luminoase
nu-s ca mandra de frumoase
c-asa merge de frumos
gandesti ca scrie pe jos"
Un text pe care prefer sa-l degust si mai putin sa-l comentez. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2006-01-04 16:51:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|