|
|
|
|
|
|
|
|
|
Izvorul Tămăduirii |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Oncioiu |
|
|
Unu, doi, unu, doi !
Faceți toți la fel ca noi!*
Respirați, respirați,
Dar, atenție, nu suflați;
Trageți doar în piept, cu sete,
Și munciți mai pe-ndelete;
Trageți, trageți și iar trageți,
Și, din când, în când, mai rageți.
Iar ca să munciți cu spor,
Beți doar apă de izvor;
Și o treabă și mai bună:
Doar o dată, într-o lună,
Chiar puteți să și mâncați,
Da’ din barbă să nu dați.
Iar dac-aveți chef de râs,
Exersați doar un surâs;
Dar și pe-ăsta, chiar din fașă,
Sugrumați-l, că îngrașă.
Și de viața v-o fi grea,
Mai cântați și tralala.
Iar dacă mai vreți o viață,
Teoria vă învață
Că, pentru un bun destin,
Să începeți cu… Amin!
*Cântecel vesel, pentru copii;
Preluare de pe internet
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sărut mâna. Cu aceeași plecăciune. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Oncioiu la data de
2025-12-10 20:47:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exerciții de lectură
Cu tunurile în pasărea colibri
sau despre artileria grea pornită contra unei albine jucăușe
Există momente în istoria literaturii – și mai ales în istoria micilor comunități literare – când nu textele, ci reacțiile la texte devin adevărata poveste. Uneori, câteva versuri vesele, și cu multă ironie, născute dintr-un spirit ludic, primesc tratamentul rezervat, de regulă, marilor eșecuri culturale ale omenirii. Este și cazul „cântecelului vesel” postat de Gheorghe Oncioiu , un text pe care autorul însuși îl definește cu o sinceritate dezarmantă: „Cântecel vesel, pentru copii; preluare de pe internet”.
Atât. Fără pretenții. Fără orgolii. Fără promisiunea unei capodopere.
A fost, însă, suficient ca unii membri ai comunității să scoată artileria grea. Tunurile s-au îndreptat nu spre text – un exercițiu amuzant, oral, ludic, cu iz de folclor contemporan –, ci spre autor. Un „antitalent autentic”, un „analfabet funcțional”, un om care ar trebui să nu „compună în veci de veci, amin!”. Care este totuși medic! Cuvinte mari pentru un text mic; muniție grea pentru o pasăre colibri.
1. Despre textul incriminat
Versurile lui Oncioiu nu se pretind a fi literatură „înaltă”. Ele păstrează ritmul și logica micilor poezii folclorice, a strigăturilor, a rimei jucăușe care se cere spusă cu voce tare și cu tâlc.
Textul este construit pe oralitate, pe nonsens vesel, pe mici răstălmăciri menite să stârnească zâmbete — o estetică bine-cunoscută în folclorul copiilor, de la „Cățeluș cu părul creț” la zeci de poezii anonime care circulă astăzi pe internet.
Este necinstit să judeci o glumă versificată cu grila cu care judeci Luceafărul.
E ca și cum ai compara o albină cu un bombardier strategic.
2. Despre reacțiile disproporționate
Comentatorii au ignorat contextul, genul, intenția autorului. Au schimbat registrul de la analiza unui text la atacul la persoană.
Nu doar că nu este critică literară – este antipodul ei.
Critica evaluează textul; atacul demolează omul.
Ironia face că răspunsurile lui Gheorghe Oncioiu, în schimb, au dat dovadă de un calm exemplar, un umor autoironic și un bun-simț rar. Când este numit „analfabet funcțional”, el nu răspunde cu aceeași monedă; caută definiția, o restituie, mulțumește, și transformă ofensiva în autoironie .
În timp ce tunurile au bubuit, el răspunde cu … o vioară.
Sau, ca să păstrăm metafora, cu un surâs de colibri.
3. Despre disproporția dintre intenție și bombardament
Este firesc ca într-o comunitate literară să existe criterii, exigențe, discuții.
Nu este firesc ca aceste criterii să fie folosite ca să strivești un exercițiu ludic sub pretextul „apărării valorii”.
Socialul literar devine toxic când pierdem măsura.
Iar măsura, aici, a fost pierdută complet.
Un text ludic a fost tratat ca un afront personal.
O glumă pentru copii (în subtext și pentru oameni mari; dacă va fi cazul voi reveni) a fost întâmpinată cu solemnitatea cu care se critică un tratat ideologic.
În această ecuație, ridicolul nu aparține autorului, ci disproporției reacției.
4. Ce spune, în fond, această întâmplare despre noi?
Spune că uneori literatura – sau ceea ce credem noi că este literatura – devine un pretext pentru a ne exercita frustrări, orgolii, certitudini.
Spune că este mai ușor să demolezi decât să citești în context.
Mai ușor să etichetezi decât să înțelegi.
Mai ușor să tragi cu tunurile decât să te uiți atent la delicata pasăre din fața ta.
5. O concluzie necesară
Creația domnului Oncioiu nu este o epopee, nu este o romanță cultă, nu este „literatură mare”. Dar nici nu își propune asta. Este un cântecel vesel, o glumă versificată, cu o serie de ironii amare, un mic exercițiu al unui homo ludens.
Din această perspectivă, comentariile răutăcioase cad în gol și ridicol.
E ca și cum ai certa un copil că desenează un soare galben în colțul foii și nu o frescă renascentistă.
De aceea, titlul acestei pledoarii nu este doar metaforic:
„Cu tunurile în pasărea colibri” exprimă perfect disproporția.
Artileria grea nu sporește prestigiul celui care o folosește.
Ea doar arată că nu s-a înțeles dimensiunea reală a țintei.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2025-12-09 11:28:44 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar ție, mare maestru interCalactic, mai ales pentru mârlănia pe care mi-ai postat-o într-o altă pagină, deocamdată, îți spun doar atât: Înainte să dechizi gura, spală-te pe dinți! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Oncioiu la data de
2025-10-22 11:29:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriane, nu mi-am închipuit că un un om care a învățat atâta carte poate cădea în patima aroganței, a suficienței și, de ce nu, chiar în cea a lipsei de bun simț. Un mare „boier“ român a spus ceva de genul „Oamenii înteligenți comit acte prostești pe măsura inteligenței lor“. Altfel nu pot înțelege de ce ți s-a pus, atât de tare, pata pe lipsa mea de talent, reacționând așa violent, având în vedere faptul că eu nu ți-am cerut părerea, în mod expres, și nici nu ți-am promis oarece firfirici, pentru a-mi da atenție. Și-ți mai spun o chestiune. Se zice că pentru a diferenția un om calm de unul deosebit de nervos, pune-le amândurora aceeași întrebare: Cât fac 2 + 2? Omul calm te va asculta, te va privi câteva clipe și-ți va spune, pe un ton normal: «2 + 2 fac 4». Pe când omul nervos se va precipita, va deveni irascibil și va izbucni: «Domnule, 2 + 2 fac 4, dar asta mă enervează la culme». Deci cam asta e: n-am talent. Calmează-te! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Oncioiu la data de
2025-10-22 11:28:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Oncioiu, și poza dvs nu ați găsit-o acolo, pe wikipedia, la definiția analfabetismului funcțional?
Ar trebui să vă dau un cont iban pentru câtă atenție v-am dat. Totul se rezumă la asta: nu aveți talent!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2025-10-19 23:05:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un antitalent autentic in materie de versuri si o infantilitate versificata absolut jalnic. |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2025-10-19 17:54:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Adriane, pentru osteneala cu care ți-ai aplecat fruntea ta, cea încărcată de glorie, asupra mâzgălelilor mele. Mâzgăleli asupra cărora, dealtfel, nici nu emit vreo pretenție, cum că ar fi vreo opera de artă. Mulțumesc și pentr că mi-ai atras atenția asupra lipsei mele de talent. Dar, mai ales, mulțumesc pentru epitetul ultim, care, sincer să fiu, m-a înduioșat până la lacrimi. Însă fiindcă, efectiv, chiar nu știam ce înseamnă, ca să mă lămuresc, am căutat. Și tot răsfoind, am dat de ceva care cică se numește Wikipedia. Care uite ce mi-a spus: Cică „Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit.“
Cu sinceritate.
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Oncioiu la data de
2025-10-16 22:58:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aș zice să nu mai compuneți/ citați/ în veci de veci, amin! O așa mare lipsă de talent ca la dvs n-am întâlnit, domnule analfabet funcțional! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2025-10-13 04:07:20 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23986 |
|
|
Comentarii:
120112 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|