FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Grig sau răbdarea țipând 3
Text postat de Victoria Bujoreanu
Grig aflase de curând, de la mãtușa Olga, originea familiei sale. Îl încânta mult ascendența nobiliarã a bunicului patern. Chiar dacã genealogia nu mai valora nimic dupã instaurarea noului regim, ba chiar putea sã-i facã rãu, orgoliul era mare. Când era copil îi admirase mereu pe vizitatorii de rang înalt ai mãtușii Olga, cu toate cã în prima parte a adolescenței sentimentele deveniserã total opuse. Dupã 1945 regimul se schimbase și o bunã parte din ei pãrãsiserã țara. Acum se acuza singur de ipocrizie dar curiozitatea îl mãcina.
Nu se mai omora cu învãțatul dar practica pe care o fãcea ca extern îl ajuta enorm. Oricum comuniștii stabiliserã regula ca toți absolvenții de medicinã sã profeseze în primii ani în provincie pentru a avea și țãranii servicii sanitare de calitate doar ei erau talpa țãrii. Pe atunci România era încã o țarã predominant agrarã.
(…)
În 1954, anul în care Grig a terminat facultatea, mai mulți medici au fost arestați. În primãvara aceluiași an Lucrețiu Pãtrãșcanu, fost membru de frunte al Partidului Comunist fusese executat, la Jilava, chiar de cei din rândurile cãrora fãcuse parte. La circa o lunã, monseniorul Ghica murise și el în aceeași închisoare. Evenimentele respective îl bulversaserã pe Grig. Trecuserã aproape 10 ani de la schimbarea regimului și persecuțiile politice nu mai încetau.
(…)
Erau câteva posturi scoase la concurs în capitalã dar el nu ar fi reușit sã obținã unul nici dacã ar fi fost mai silitor, nu era un geniu.
Nici la intervenția maicã-si, care avea destule cunoștințe printre doctorii aflați pe val, nu apelã. Îl anunțase din timp cã nu-l va ajuta dacã nu renunțã la Aniușa. Fu nevoit sã ia repartiție în provincie. Nu era foarte supãrat dar nici nu pleca cu inima deschisã.
(…)
Spera ca distanța fațã de București sã-l ajute sã-și lãmureascã și sentimentele fațã de Aniușa. Avea mai bine de doi ani în care mersese aproape sãptãmânal la ea. Chiar și în luna februarie, din ultimul an de facultate, când zãpada ajunsese cât tramvaiul de înaltã, reușise sã ajungã la ea. Și nu fusese împins doar de dorința sexualã ci și de grija fațã de ea și fațã de copii. Viscolul fãcuse ravagii atunci. Nu avea de gând sã se însoare cu ea, și probabil o ținea încurcatã. Se temea totuși sã nu se obișnuiascã atât de mult cu ea încât sã nu mai poatã renunța. Aniușa mai avea un an de seral și putea avansa în carieră.
(…)
Într-o zi, pe la sfârșitul primãverii, în timp ce cerceta luxația unui puradel al unei familii din etnia lui, pãrinții, care nu doreau nici în ruptul capului sã pãrãseascã încãperea, și mai și vorbea pe deasupra, îi atraserã lui Grig atenția. Începu sã-și aducã aminte cuvinte pe care le credea uitate. Când piranda i se adresã soțului spunându-i Tache, doctorului îi trecu un fior prin șira spinãrii. Apoi, cei doi, fãcurã aprecieri legate de culoarea și spatele lui, neînchipuindu-și cã le înțelege graiul.
(…)
Dada trãia dar era aproape surdã. Șatra se înjumãtãți-se, dupã decretul lui Antonescu. Acum își fãcuserã case, dar tot mai plecau vara prin lume, iarna reveneau la baștinã. Grig aflase în sfârșit, de ce-l pãcãlise Tache sã intre în balt㠖 spunând cã apa nu-i adâncã - când era mic. De supãrare cã toate pirandele îl drãgãneau, cã-i frumușel, iar Dada îl urca mereu în cãruțã, și nu mergea pe jos ca ceilalți. Dar Dada știa cã-i nepotu’ boierului, de pe urma cãruia șatra avusese beneficii substanțiale, plus cã Aristide le trimetea bani de câte ori avea ocazia.
Când ajunse în casa lui Tache,vãzând-o pe Dada, și-o reaminti imediat. Era aceiași din copilãria lui: zbârcitã, uscãțivã, fãrã vârstã. Sta jos într-un colț, cu pipa în gurã. Când îl vãzu, se uitã un timp printre gene, când la el, când la Tache. Apoi, își scoase pipa, o scuturã, chiar dacã era goalã, probabil o ținea din obișnuințã, și zise cu un glas stins:
- Ricã, Ricã ! – așa îl alintase Dada în copilãrie - nu credeam cã te mai vãd !
- De unde îl cunoști Dadã ? țipã Tache, atât de tare, încât, Grig tresãri.
- Dupã ochii lui Aristide, și dupã spatele tãu ! rãspunse aceasta.
Grig, mirat cã-l recunoaște, îngenunche lângã ea, îi sãrutã mâna, și zâmbi cu ochii aproape în lacrimi. Dada-i puse palma dreaptã pe creștetul capului și bolborosi ceva.
Tache nu se putu abține și spuse:
- Vezi cã tot pe tine te iubește mai mult!? Pe mine nu m-a binecuvântat niciodatã.
După ce-și termină bagoslovenia, bãtrâna amestecã cãrțile jerpelite și i le dãdu sã le taie, zicându-i:
- Hai sã-ți ghiceascã Dada!
Grig, zâmbind a neîncredere dar poate și de spaim㠖 își aducea aminte ce spusese taicã-su când plecase la rãzboi – ezitã, nu era dispus sã primeascã vreo prevestire proastã; vorba ceia ,,Ce nu știi, nu te doare’’
- Dragu Dadii, ce ț-e scris în frunte ți-e pus, spuse aceasta simțindu-i temerea. Hai cã io mult n-o mai duc ! și îi mai întinse odatã cãrțile, sã le taie.
Mai mult de rușine, cã stã Dada cu mâna întinsã, Grig tãie cãrțile. Aceasta le întinse pe jos, apoi îi ceru sã-i vadã și palma dreaptã. Grig îi întinse mâna, și chiar dacã se gândea cã sunt doar superstiții sta cu ochii țintã sã-i citeascã reacțiile de pe chip. Dada se uitã o vreme și în cãrți și în palma lui, apoi spuse:
- O cumpãnã mare, cât de curând, de la o damã de tobã și un bãrbat de picã, dacã scapi de asta o duci mai mult ca mine ! și io-s de la rãzboiu’ cu turcii, la Plevna, pe vremea lui Carol Întâiul ! Da vezi cã pe la jumatea liniei ai o pierdere trupeascã, din cauza uneia de ghinda și pe urmã o pierdere de suflet, amândouã de la mașini. Grig auzind de douã femei în viața lui, deveni curios:
- Douã neveste ? întrebã el.
Dada vãzu cã-și mișcã buzele, dar surdã cum era se uitã la Tache sã-i repete ce a spus Grig.
- Pirandã, pirandã ! țipã acesta cât putu de tare.
Dada, se mai uitã odatã în cãrți, își scuturã din reflex pipa de câteva ori, se mai uitã și la el, apoi zise, cu glas stins:
- În fața lui Dumnezeu, nici una maicã … da’ lângã sufletul tãu una și bunã !
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE