FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Grig sau răbdarea țipând (4)
Text postat de Victoria Bujoreanu
n ziua de 31 martie 1944, școala a fost închisã. Armata sovieticã pãtrunsese în nordul țãrii. Se anunța cã Bucureștiul va fi bombardat. A doua zi dimineața maicã-sa i-a urcat, pe el, pe Vlad și ce bagaje au mai încãput pe lângã ei, într-un automobil negru cu perdeluțe la geamurile laterale și i-a trimis la Sinaia. A venit și ea a doua zi cu același automobil dar însoțit și de o camionetã în care a adus cele mai valoroase obiecte pe care le aveau la București.
Au avut atunci cea mai lunga vacanțã, pânã în octombrie. Inițial le pãruse rãu cã au pãrãsit capitala dar când pe 4 aprilie au auzit despre distrugerile fãcute de raidurile avioanelor americane asupra Gãrii de nord și a cartierului Grivița au început sã-i compãtimeascã pe cei loviți de bombe. Dupã București a urmat Ploieștiul cu rafinãriile și rezervoarele de petrol ce alimentau armata germanã. Aceasta se afla în România încã de când generalul Ion Antonescu preluase conducerea țãrii.
Mãtușa Olga calmã, ca și când nimic nu se întâmpla, îi asculta zilnic la materiile de școalã. Dar de la o vreme, pe lângã acestea, începu sã le predea și lecții de limba rusã.
- Țara arde și…ție îți arde de limbi strãine! Spuse iritatã Niculina Stãncescu.
Era prima datã când o auzea pe maicã-sa ridicând tonul la tanti Olga. Dar aceastã remarcã nu a descurajat-o pe mãtușã care a continuat:
- Trebuie sã știe limba viitorilor ocupanți!
- Or sã ne ocupe rușii? Nu auzi cã aviația americanã ne bombardeazã!
Mãtușa surâzând ironic îi dãdu replica:
- Și crezi cã ne vor ocupa americanii?!
La 15 iunie când școala ar fi trebuit sã se termine de drept, mãtușa a lãsat-o mai moale cu sarcina de pedagog. A continuat totuși cu limbile strãine. Limba francezã era singurul obiect la care Grig stãtea prost. Promovase prin bunãvoința profesorilor, sau poate prin intervenția maicã-sii. Mãtușa îl citea cu intonație și în original pe Baudelaire. I-a repetat atât de des ,,Țiganii cãlãtori" încât o știe și azi pe de rost în francezã, dar cam atât, sau poate și un pic din ,,Mortul vesel". Când mãtușa îi recita, se oprea din când în când și-i traducea câte un cuvânt sau un întreg vers pentru a-l înspãimânta sau încânta, dupã cum era cazul, dar tot nu a reușit sã-l ambiționeze sã-nvețe franceza. Vlad, care-l însoțea la Sinaia, era mult mai bun ca el la limbi strãine, și când avea chef îi ținea isonul mãtușii, dar se plictisea repede.
Lui Grig îi plãceau mai mult ,,Cântice țigãnești" ale lui Miron Radu Paraschivescu.

< Poci, tu, vântule, sã treci, cã focul lor n-o sã-l seci, și nici lacrãmile lor,
dupã Ricã din Obor ! (…)
Și-avea ochii de migdale, de cãtau la el cu jale; și-avea ghiersul cântãtor, de cãtau la el cu dor,
Ric㠖 fante de Obor. (…)
Și cum venea într-o searã seninã, de primãvarã, un țigan mai mãrunțel se tot da pe lângã el:
,,Dã, bã Ricã o țigare !"
Când cãta prin buzunare, parșivul, cu mâna scurtã, i-a bãgat cuțitu-n burtã.
Ricã s-a-ndoit nițel, da l-a muclit pe mișel, de-a sunat și baba-n el. (…)
Ricã s-a lãsat pe vine și s-a-ntins pe îndelete, rezimat de un pãrete. (…)
Și când a sosit Salvarea din el mai ardea țigarea. (…)>>

Cum se fãcuse remarcat în cadrul liceului la trânte își închipuia uneori cã se identificã cu personajul din ,,Balada lui Ricã" cu toate cã nu-și dorea sfârșitul acestuia.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE