FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
COLOMPEEA -3
Text postat de Gheorghe Rechesan
Colompeienii au participat la Revoluția din 89 ca tot românul de rînd, așezați în fața televizorului vizionînd programele televiziunii române libere. Cînd au aflat de execuția în pripă a dictatorului la zidul cazărmii din Tîrgoviște, nici nu s-au bucurat, nici nu s-au întristat. Cîteva babe și-au făcut semnul crucii c-a scăpat lumea de necuratu, dar au adăugat așa, miloase : „ să-l ierte Dumnezău, c-a murit de Crăciun!”
Cu ajutorul binefăcătorului rachiu de corcodușe, un adevărat panaceum universal au digerat mai lesne decît alții toate transformările revoluționare: salvgardarea valorilor neîntinate ale socialismului, pluripartidismul, economia de piață, azvîrlirea industriei neperformante la gunoi, mitingurile, mineriadele, alegerile libere, liberalizarea prețurilor, tranziția continuă spre capitalism. La urma-urmelor, le păsa lor de democrație și capitalism, cum îi păsa curcii suite pe grămada de lemne de rotația continuă a astrelor pe cerul nopții. Dacă nu-i silea nimeni să plătească biruri la stat, și-i lăsa să-și vadă mai departe de viața lor, de fiertul boștinii în alambicurile proprii, de pescuitu-n undele tulburi ale Gogoșiței, de contrabanda cu bulgarii și de creșterea orătăniilor, ei se declarau mulțumiți de viața pe care o duceau. Nu le păsa de-i conducea Iliescu sau tartorul Iadului, cîtă vreme aveau liniște și nu trebuiau să achite dări. Singurul eveniment notabil care i-a afectat profund a avut loc după alegerile din 90 cînd toate cloștile din sat au scos din ouăle clocite-n cuibar numai pui negri ca smoala, iar vaca lui Secară fătă un vițel cu două capete. Unul roșu, mugea ca buhaiul social-democrat, celălalt, șarg, cu țăcălie și stea albă în frunte, behăia ca un țap.
A lu Pai-Uscat s-a întors acasă-n satul natal, că murise ăl bătrîn și ce era să mai facă el la oraș cînd toate făbricile erau pe butuci, desfăcute bucată cu bucată și vîndute la fier vechi. Într-o sară, după scăpătat, se întîlni cu moș Pleavă, mergea pe două cărări că tocmai ce inaugurase un nou cazan de fiert țuica cu capacitatea de zece vedre și ăsta îl luase peste picior:
„Ce-nvîrți, mă, vericule, că nu te văzui de doi ani? Nici parastas nu i-ai pus lu tac-tu, cu colaci, colivă și țuică, cum e datina din moși-strămoși, zgîrcitule!”
„ N-am bani, nene, c-am plătit succesiunea la căși, dupe iel!” i-ar fi zis Păiușcă.
„ Da’ ce, mă să buli buleftrica și te treziși șomer?”
A lu Pai-Uscat îi întoarse spatele oțărît că-i ghicise, moș Pleavă, necazul. De ciudă și fiindcă n-avea para chioară își luă inima-n dinți și se privatiză, fapt consemnat în analele satului pentru vecie. Întîi se apucă să cumpere și să vîndă televizoare vechi, dar cum în Colompeia se prindeau numai tvr unu și posturile bulgarești nu făcu mare scofală, că numai babele și copiii stăteau cu ochii lipiți toată ziua de ecran. Pe urmă, voind să se dea învățat și cu multă știință de carte ridică primul chioșc de ziare din sat. În acest demers se descurcă oleacă mai bine, că se apucă lumea de citit, mai ales că aduse gazete noi, colorate, pline cu fotografii de fete dezbrăcate, de le cumpărau nu numai băiețandrii cu musteața de-abia mijită dar și cei însurați, în ciuda muierilor lor negricioase, crăcănate și păroase asemenea străbunei lor matroane, Pompeia. Se găsi, însă, o mînă dușmănoasă ce puse într-o noapte foc și fiind chioșcul de ziare făcut din stuf arse cît ai clipi. Păiușcă făcu plîngere la poliție (vine vorba poliție, că polițai în sat era tot milițianul cel vechi, de pe vremea comuniștilor) și dădu statul în judecată că nu i-a plătit paguba. Pierdu în procese toată agoniseala de privatizat și se băgă în altă afacere. Cumpără ață și pînză tare și se apucă să coase mindire umplute cu paie mucede șutite de pe miriști cum făcea și moșu-su dar, cine să le cumpere cînd nu mai dormea nimeni pe paie, și cel mai amărît om din sat avea pe pat saltea moale din cîlți sau burete. Norocul lui că, știe naiba cum, un strujac dintr-ăsta, tradițional ajunse în Țările de Jos, iar reginei Olandei tare plăcîndu-i să se tăvălească pe paie mirosind a grajd, îi făcu comandă să i se mai fabrice vreo douăzeci, că atîtea dormitoare avea dînsa în palatul ei olandez.Și nu erau defel ieftine că cerea, pehlivanul cîte trei sute de dolari pe bucată,purcoi de bani, ce mai trura-vura că deh, dosul subțire cu cheltuială de paie se ține!
De aici, din inițiativa privată a lui Pai-Uscat se traseră multe belele pe capul liniștiților colompeieni. Veni în sat puhoi de turiști, de toate națiile să cumpere și ei saltele neaoșe, umplute cu paie, să se mire ca proștii de casele acoperite cu stuf și de curcile care picoteau în duzi, că așa ceva prin țările lor civilizate nu găsei decît în muzee ori în fotografiile vechi. În lunga lor existență pe aceste meleaguri, de cînd centurionul Flavius Pejanus înfipsese țărușii viitoarei așezări aici, nu pomeniseră băștinașii atîta tevatură, atîta graiuri, feluri de oameni și obiceiuri să se amestece printre ei. De pe o parte, Păiușcă era mulțumit, puse bani buni la ciorapi de pe urma negoțului cu paie, pe de altă parte, însă i se umflă pipota de ciudă văzînd cum își vîră străinii nasul în trebuirle lor. Lăsă deoparte satîrul de tocat paie și acul cu care împungea pînza de sac și se puse pe drăcuit și afurisit toată liota de nemernici care invadase Colompeia. Cei care au fost de față sunt de părere că în acele zile s-a desfășurat pe meleagurile lor adevărata revoluție, una originală și bine ațintită împotriva veneticilor. Năvăli lumea asupra lor, cu furci și topoare, ca-n vremea răscoalei de la Bobîlna și-i puse pe fugă de le sfîrîiau călcîiele și nu-i mai rămase picior de „ străinez” în sat.
Se iscă mare vînzoleală și intră morbul politicii în colompeieni ca dracii în sufletul împielițaților, de se împărți iar satul în două tabere: promonarhiști și antimonarhiști. În sprijinul celor dintîi se pogorî ca un găinaț de cioară pe pălărie și repezentantul monarhiștilor de culoare, bulibașa Ciobitu, autintitulat regele rromeilor din toată țara. De scîrba și de spaima lui, Păuișcă se zăvorî în casă și nu mai ieși în bătătură decît atunci cînd șatra îndaurită nu-și luă catrafusele, trase prelata coviltirului și plecă cu palatul imperial pe patru roți spre locurile unde trăiau poporeni mai ușor de fraierit și „monarhiști” mai cu greutate la pungă.
După ce se potoli vînzoleala și lumea se întoarse la lucrurile firești văzură colompeienii că din tot buclucul, a lui Pai-Uscat ieșise în folos. Ridicase căsoaie mare din bolțari de beton, cu ziduri groase de trei palme, cu ferești mari din termopan și-o prispă de puteai întoarce căruța în ea. În loc de ostrețe și de uluci rari, cum se obișnuiește, te întîmpina ditamai poarta din fier forjat, și-un gard din prefabricate cu trei rînduri de sîrmă ghimpată în vîrf, de gîndeai că intri într-o cetate, nu într-o ogradă de om gospodar. În vîrful casei, pe acoperișul din tablă zincată, se sumețea un cocoș fărbăluit cu poleială aurie ce strălucea ca un cercel în urechea unei pirande. De pizmă, rămaseră toți cu gura căscată, numai moș Pleavă, hîtru de felul său, mai ales la beție, găsise din acel simbol strălucitor o pricină de rîs:” lasă-l bă, că dacă n-are cine să-i calce găinile și nici muiere să-i încălzească șalele, barem în ochii lumii să se-arate cocoș”!
Numai cei care nu cred în zodii și-n predestinarea muritorilor s-ar mira de altă pățanie a acestui brav fiu al satului. Evenimentul s-a petrecut într-o dimineață de mai, pe vremea cînd se adunau zarzărele pentru vestitul rachiu autohton, marcă neînregistrată. Pe ulița plină de hîrtopi s-a ivit o dubă neagră care a oprit, știa șoferul de ce, în fața căsoaiei lui Pai-Uscat. Din ea a ieșit o zdrahoană de muiere cît ușa, cu plete negre și ochi strălucitori, cu doi haidamaci în uniformă lîngă ea, care s-a proțăpit dinaintea porții și a prins a răcni:
„ Ieși, Ioane și dă-te prins, că de brațul lung al legii n-ai cum scăpa!”
Au început să latre cîinii, a ieșit lumea, ciopor în uliță, să vadă ce se întîmplă, iar cioclovina de Basamac, însurat cu una din sat ce ținea cîrciumă vînzînd „etelic” îndoit cu apă de ploaie și-a dat cu părerea:” a venit porcuroarea de la Giurgiu să-l salte c-a făcut agitație politică!”
Păiușcă a ieșit în cerdac, așa cum se sculase din pat, desculț, numai în izmene, c-o zdreanță de pijama turcească pe el, însă dîrz și hotărît ca străbunii săi care s-a aținut în calea hoardelor barbare fugind cu agoniseala în bălți și pititndu-se prin răgăliile arinilor:
„ Ba nu mă dau, a zis el, nici mort...joimărițo, fiț-ar numele de rușine și obrazul de scuipat! Veniți să mă luați, dacă vă dă mîna, otrepelor!”
După ce și-a vărsat oful, a dat drumul la cîini, intrat în casă, a coborît obloanele la ferești și a tras zăvorul la ușă, hotărît să nu iasă de-acolo decît cu picioarele înainte.
Văzînd că n-are cu cine vorbi, muierea a făcut semn celor doi haidamaci care o însoțeau. Ăia au sărit gardul zdrelindu-se în sîrma ghimpată și au dat iama prin ogradă. Noroc cu cîinii că-i luau și cloștile din cuibar și s-a adeverit pînă la urmă ce căutau ei la omul gospodar:pasămite, de cînd funcționa, ca ăl dintîi privatizat din sat, a lu Pai-Uscat nu plătise nicio para chioară impozit pe venit la stat. Cine, însă, să-și arunce oprobiul asupra lui, colompeienii, oameni prin gena lor veche, prin tradiție și apucăturile lor veșnic nesupuși celor care voiau să-i dijmuiască? Ți-ai găsit!mai potrivit era să-i cînte-n strună măruntului evazionist zicînd că-l asuprește procuratura pentru că avea gura mare și cîrtea amarnic împotriva stăpînirii.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  N-ai putea să-i spui asta lu mutu, țigane?
Bă, ție-ți zboară prin sânge scamele strămoșilor tăi, deci cum ai putea să fii altfel decât ceea ce ești, loază?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-30 20:10:42
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  merci pt.apreciere, dle Ghejan!dacă ați citit și celelalte episoade veți remarca faptul că satul cu pricina este un sat imaginar,nu nul real, ceva în genul tărîmului Macondo, populat cu tipologii.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-30 20:01:47
         
 
  Borâtule, parcă pomeneai de nu'ș ce armistițiu! Țiganu, tot țigan și-n zi de paști!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-30 19:08:08
         
 
  Nu-i rău deloc. Cursiv și aerisit. Ofer o steluță.  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-03-30 15:53:27
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120163
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE