FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
COLOMPEEA - 4
Text postat de Gheorghe Rechesan
COLOMPEIA - 4

În pragul mileniului trei, aspectul Colompeei s-a schimbat în mod semnificativ. Ulițele au fost asfaltate, e drept că de mîntuială fiindcă la prima ploaie zdravănă bitumul a fost spălat și caldarîmul a luat-o la vale, casele și-au pierdut aspectul tradițional, acoperișurile de stuf fiind înlocuite cu tablă roșie care imită șindrila, zidurile au fost fărbăluite în culori vesele: galben, verde, mov, portocaliu ca focul și chiar și cea mai modestă coșmelie avea termopane la ferești și antenă parabolică pe prispă. Au apărut buticurile, băuturile răcoritoare, chewinggum-ul, chipsurile, chiloții chinezești, țigările gata făcute, cafeaua la dozator și peste tot se puteau vedea afișe, reclame viu colorate și firme fățoase. Nu mai găseai crîșme în sat ci numai puburi și coffee-baruri, alimentara dispăruse ca să-i ia locul un supermarket, iar talciocul se numea general store. Cea mai amărîtă babă din sat avea telefon mobil, iar bîrfele nu se mai purtau pe marginea șanțului, ci pe messenger și pe facebook. În fața acestei invazii a noului, colompeienii au reacționat diferit. O parte dintre ei, mai ales cei vîrstnici, s-au resemnat, așa cum se resemnaseră și strămoșii lor pe vremea marilor năvăliri barbare. Alții s-au bucurat, mai ales muierile și tineretul că intraseră și ei, în cele din urmă, în rîndul lumii. De muncit nu mai muncea nimeni, prea mare era impactul civilizației asupra lor ca să-și mai piardă vremea cu sapa la prășit sau asudînd la muncile cîmpului. Fermele c.a.p. ului se năruiseră ori le luaseră cărămidarii bucată cu bucată, bolțar cu bolțar să le vîndă cui i-o fi de trebuință, țarinile rămaseră pustii, bălăriile crescuseră cît statul de om, încît de ar fi trecut Alicsandru Machidon călare pe Bucifalul lui nărăvaș pe-acolo s-ar fi crucit văzînd în ce hal ajunseseră ogoarele roditoare ale lui Dromichete.
A lu Pai-Uscat avu un vis plin de înțelesuri. Se făcea că umbla prin lunca înverzită cînd deodată îi ieși în cale o vulpe. Cu gîndul să-și facă din blana cumetrei o căciulă făloasă, se repezi s-o prindă dar șiretul animal o tuli printre tufe. Se luă după ea, de-a bușilea, prin mărăcini, ca un copoi, pînă cînd ajunse în dreptul unui bîrlog strîmt, săpat între rădăcinile unui arin bătrîn. Băgă mîna-n bortă să prindă animalul de coadă însă acesta se suci și-l mușcă. Cînd scoase brînca din gaură văzu că mîna începe să se umfle și se umflă pînă ajunse cît o lopată de brutar, iar pe podul palmei începu să-i crească o blană stufoasă cu peri roșcați. Zbieră în somn de parcă l-ar fi văzut pe Necuratu și se deșteptă leaorcă de sudoare. Cum nu mai se găsea nici un solomonar în sar, iar pirandele ce dădeau în bobi și umblau cu ghiocul își transferaseră activitatea predicțională prin Paris, Roma și Madrid își tălmăci singurel visul: lunca verde = patria, arinul scorburos = satul său de baștină, vulpea = ticăloșii care urzeau, la îndemnul străinătății la pierzania lor, mîna îmblănită = belea și blestem mare pe capul lui.
Din clipa aceea lăsă deoparte orice activitate lucrativă și se apucă cu toate puterile sale să destrame blestemata conspirație mondială. Începu, firește cu consătenii săi. Lipi afișe în cîrciumă, la biserică, la primărie și-n tot locul în care umblau oamenii, prin care anunța o mare conferință pe tema dezrobirii patriei pe care avea să o țină îndată după Paști, pe maidanul unde evalua echipa locală de oină, „Trecutul”.
„ Ce-i aia dezdrobire, maică?” îl întrebă țața Lencuța, vecină-sa, după ce un nepot aflat la școală îi citi anunțul.
„ Adică să nu ne mai lăsăm călcați în picioare, să ieșim din robie!” o lămuri Păiușcă.
„ Ahaaa, făcu baba, bănuiam io că-i ceva cu zdrobitu, ca la culesul viei cînd calci ciorchinii !”
În ziua sorocită, Nelu a lu Pai-Uscat se ferchezui și se îmbrăcă în niște țoale potrivite : cămașă albă din poplin, cioareci negri din tergal, cum se purtau pe vremuri la horă și pe la șezători, geacă din fîș bleumarin, căciulă cu clape pe cap și tradiționalele cizme din cauciuc în picioare. Pe maidan se strînseră vreo douăzeci de inși, mai ales babe și moși curioși dar această audiență scăzută nu-l descurajă. Trase un gît de rachiu de corcodușe ca să-și limpezească glasul și începu așa:
„ Bă, oameni buni, așa nu să mai poate! Tre’ să punem mîna pe par și să le dăm la cap ticăloșiților, că altfel se duce dracu de rîpă țara noastă! Să nu lăsăm lichelele, viniturile și telectualii să ne vîndă străinilor!”
În glasul lui răzbătea ecoului scurtului discurs ținut de stră-stră-unchiu-su, Nică Rîlă a lu Drojdie, pe cîmpia Libertății de la Islaz, acum un veac-jumate și mai bine.
Moș Visalom a lu Pleavă, nelipsit la toate adunările obștești, chit că de-abia îl țineau picioarele și-l aduseră nepoții pe brînci pînă acolo, se găsi să cîrtească :
„ Care-s telectualii ăia, bre, cum îi găjbești, au semn oareșcare să-i cunoști?”
Lui a lu Pai-Uscat îi rămase vorba-n grumaz, mai-mai să se-nece:
„ Să știu ei care îs...noi numa să le aținem calea și să le dăm la mir!”
A lu Pleavă nu se lăsă:
„Mă, nepoate, io zic așa, să nu facem fo încurcătură dreacului, să caftim pă cine nu trebuie și să ne ia miliția la-ntrebări...te duci tu, frumușel, la dugheană, cumperi o kilă-două dă vocsea roșie și o pensulă, iară cînd vezi un telectual d-ăla, pus pă rele, îl însemni binișor cu farbă să știm și noi pă cine otînjim la tărtăcuță!”
A lu Secară se băgă și el în vorbă:
„ Nu e bine, bre...da’ce crezi tu, neică, că telectualii îmblă pă uliță, așa, teleleu, ca oricare, ca să-i însemnezi tu cu bidineaua? Nooo, măi, ăia stă la biurou, scrie și cetește, nu iasă în lume dăcît noaptea, pe-ascuns!”
Păiușcă se-nfurie și răcni:
„ Hooo, mă, că nu v-am dat cuvîntul pă rînd ca la ședințele b.o.b. al p.c.r.! Cleveteala nu-i de niciun folos, trebuie să-i găjbim și să-i belim, că altfel ne dau ei pe mîna poliției și ne strîng procurorii de fudulii pînă spunem și ce-am mîncat alaltăieri de cină!”
„ Răbdări prăjite! rîse moș Pleavă și adaugă: Faceți cum vreți, mie mi-e să nu-ți pună porcurorii ăia un bir pe vorbit, mă, a lu Pai-Uscat, c-atunci ai belit carasu’!”
Adunarea se împrăștie iar conferențiarul, mîhnit că nu mai avea auditoriu și i se duse conferința pe apa sîmbetei, că vorba aia, „ nimeni nu-i profet în țara lui” se-ntoarse acasă și se puse pe scris. Scrise jalbe către biroul județean de cadastru că de ce lasă vacile celor din Gogoșești să pască în extravilanul Colompeei, scrise președintelui consilului județean Giurgiu că nu pune parapeți și panouri de protecție pe șosele, ca să nu cadă gîștele și rațele victime camioanelor și autoturismelor, scrise chiar și Parlamentului și președintelui care se afla în fruntea țării acuzîndu-l că-i neam de strînsură și nu face ordine în țară. De răspuns nu-i răspunse nimenea la epistole, iar amănuntul ăsta îl făcu să turbeze de necaz. Nu mai ieșea din casă cu săptămînile, iară cînd ieșea mergea langa pe uliță răcnind:
„ Lichelele, vînduții, jidanii, țiganii, telectualii și procurorii, pe toți e musai să-i atîrnăm în laț!”
Copiii se țineau după el cîntînd și hăulind:
„ Nea Păiușcă de ești beat, urcă-te frumos în pat, să-ți fie somnul curat, pe mundir de pai uscat!”
Înainte de Crăciun, avu a doua prevestire. Culmea e că nu se petrecu în vis, ci aievea pe cînd dădea prin bătătură cu un tîrn de nuiele. Și, cum mătura el, acolo, găinațul de curcă, numai ce auzi un glas șopotind: „ du-te la rîpă, du-te la rîpă!” Se suci, se învîrti, dar nu văzu țepenie de om. Se luă iar cu treaba, dar cînd să spargă niște lemne careva glăsui iar: „pssst, ești surd, n-auzi, du-te repede la rîpă!” Atunci îi sări țandăra și vîntură toporul către cel nevăzut:
„ Ce să caut la rîpă, drace?”
Din șopron îi răspunse un glas de bărbat: „ Du-te, nu mai sta pe gînduri, că dacă nu te duci ți-o părea rău, cîte zile o mai duci, o să te căiești că nu te-ai dus!”
Văzînd că nu-i dă pace Ucigă-l toaca, Păiușcă scoase dintr-o șiră de paie bicicleta marca Pegas, cadou de la tat-su de pe vremea cînd își luase bacalaureatul și porni iute către marginea satului. Chit că nu mai avea decît o pedală la vehicul, iar camerele erau dezumflate ajunse în rîpa Mălurenilor cam în trei ceasuri fiindcă între timp se lăsase și-o negură deasă de-ți băgai deștele-n ochi. Cînd ajunse pe buza rîpii strigă: „ Unde ești, mă, fi-ț-ar pielea afurisită să-ți fie?”
Se știe că diavolul poate lua diferite înfățișări omenești dar, de fiecare dată, sub ele se ascund coarnele, coada și copitele de țap ale lui Nichipercea. Ce să vezi, și să nu crezi? În fundul rîpei stătea, așa cum stă ditamai judecătorul în scaunul său de judecată, pe un jilț de fum, o muiere înaltă și nurlie, cu boiul întunecat și pletele lăsate pe umeri. Purta o țoală lungă și neagră, cu o basma albă la gît, cum poartă procurorii, iar cînd îl văzu ochii îi scăpărară ca doi tăciuni și-i zise:
„ Veniși, Ioane?De cînd te-aștept mi s-a sleit și tușul de pe ștampilă!”
El se fîstîci și-și strînse bine brăcinarul.
„ Ce vrei, cioclovină?!”
„ Nu te teme, zîmbi joimărița, că de data asta nu te caut la bărbăție, am venit să te iau cu mine!”
Ce au mai vorbit ei, acolo, sub rîpă, cine poate știi? Destul și bine că a lu Pai-Uscat nu se mai întoarse acasă. După o săptămînă îi găsiră Pegasul în rîpă, cu spițele îndoite și plin cu găinaț de cioară, însă Păiușcă, ia-l de unde nu-i! După un proces verbal constatator, scris pe marginea tejghelei din barul lui Basamac, autoritățile l-au dat dispărut. Un lingurar care umbla cu caprele pe acolo a povestit polițailor c-ar fi văzut, în toiul nopții cînd se făcuse el nevăzut, o arătare spăimoasă trecînd cu pași mari pe dealuri, ca o nălucă mare cît clopotnița bisericii de înaltă, iară năluca aceea ducea în brațe un bărbat. Ciobanul se jura că omul acela semăna leit cu Ionel Păiușcă, atît că era gol-pușcă, cum îl făcuse maică-sa, iară pielea îi lucea și lumina de departe de parcă ar fi fost dată cu aurolac bronzuliu pentru sobe.
Căsoaia celui dispărut a rămas primăriei, iar pevezenghiul de primar i-a găsi deîndată o întrebuințare, a făcut din ea sală de nunți și botezuri, să serbeze oamenii ca la oraș, că-n Colompeea nu se găseau restaurante. Numai moș Pleavă n-a fost mulțumit și-i scoase ochii zicînd:
„ Bre, orice s-ar zîce, ăsta a lu Pai-Uscat a fost om cu învățătură de carte și fruntaș la noi în sat...ar fi fost potrivit să-i facem o casă momorială în casa-n care a stat, cum au tăț telectualii dă frunte!”
A lui Boștină începu să rînjească:
„ Vezi, neică, să nu te audă ăla, de unde o fi călătorit, că l-ai făcut telectual, c-acușica te pomenești cu el în sat, călare pe-un tîrn uscat, pe iapa dracului, sau cu-aeroplanu și începe să te blesteme de nu te mai spală toate apele Dunării!”
Dacă treci prin Colompeia, antica Colonia Pompeia, ridicată de un centurion roman lovit de pîntecariță, nu se poate să nu-ți pomenească careva despre cel dintîi fiu al ei, barem că-n vremea cînd trăia printre ei, mare scofală n-a făcut la viața lui dar așa-s colompeienii, ca de altfel toți semenii lor, îi laudă pe cei care s-au dus și-i bîrfesc pe cei care le stau în cale.

N.A. Locurile, întîmplările și personajele acestei povestiri sunt imaginare și n-au nicio legătură cu realitatea decît dacă celui care le citește i se năzare în alt fel.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  nene, uite cum sta treaba:nu eu te-am chemat pe pagina mea, ai intrat ca musca in dosul cabalinei, adica neinvitat! asa ca, ai de ales: ori taci ca mortu-n papusoi, ori iti asumi consecintele!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 22:20:06
         
 
  Stii ce ? Sa dispari din jurul meu, mi-e scarba de tine, de atitudinile tale mizerabile. Ai inteles ?  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 22:11:33
         
 
  p.s. de ce te-as jigni, omul, homo sapiens nu e o primata? sau ai chiulit la lectia asta de biologie?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 21:49:02
         
 
  "nu-mi vorbi de corectitudine cind tu ai inceput, reciteste ce ai scris mai jos sau asta e un compliment -> "Incearca sa fii om, daca domn nu poti !
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:03:07
sa lasam, asta, mai bine spune-mi, nea buricea, te simti mai barbat cind intri cu acreala si badaranie pe paginile mele, in vreme ce ale tale pagini sunt zavorite ca un seif...nu ca ar fi ceva de comentat sub ele...
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 21:47:30
         
 
  Rechesan, iar incepi ? Primata se presupune ca ma jignesti, informeaza-l tu pe dl Corbu daca esti onest !
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 20:30:52
         
 
  maestre Buricea, observatía matale este superflua, ca sa ma exprim elegant, personalitatea bardului de la Malu este atit de debordanta incit s-a revarsat cu toate cele ce-i apartin, peste noi, mai ceva decit Dunarea la Calafat;sa musc din ea, fereasca eutherpina bilbutza, la care matale, ades, te-nchini. e drept ca ne da clase(mai precis, doua dupa categorisirea c.f.r.ului) ca personalul de Slobozia cind se intersecteaza pe sine cu o dejectie de patruped(stii prea bine la ce ma refer fiindca pusesi recent pe rime oable o poezica cam coprofila)
Acum, mai ramine o problema de explicat:observatia aceea cu "ìncearca sa fii om daca domn nu poti"~nu-i oare pe linga litera regulamentului prin semnificatia ei cam insultatoare? nu de alta dar, as vrea sa aflu daca e perfect reglmentar ca sa-ti pot adresa semnificativul apelativ "primata"!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 19:32:55
         
 
  Ai dreptate, domnule RS, chiar este un maestru adevarat, pe bune !  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:04:49
         
 
  Nu puteti sa fiti domni ?
Oricum domnul Peia, lasand la o parte limbajul virulent, va da clase la toti din toate punctele de vedere. Rechesan nu poti trai daca nu musti din personalitatea debordanta a acesti domn ? Incearca sa fii om, daca domn nu poti !
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:03:07
         
 
  dacă e bărbat, revine și-acu (la nivel 10, nu contează, un maestru adevărat face față și la nivel 10).  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-03 17:36:04
         
 
  am vorbit cu hastagistii,il vor tine ocupat.  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-03 17:26:18
         
 
  ms. Fane, personajul e "fumat" tema e de-a pururea actuală! :)

p.s.oare bardul va reveni după o lună de arest la domiciliu?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 15:32:28
         
 
  * cu aceeași admirațiune pentru lexic, construcție și talentul narativ
în ciuda temei cam fumate
corectează coffe, șineau, cu boiul întunecat pletele lăsate pe umeri (mai trebuie un și)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-03 15:09:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE