PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Mihaela Alexandru Capitolul IV- Crima secolului Capitolul I Cap. II Cap. III Vadit tulburat, Dor strabatu München-ul, pana la hotel. Intra furtunos in intunecoasa camera inchiriata si se indrepta spre sticla cu apa minerala, turnandu-si un pic intr-un pahar. Ii tremura mana. `Ce am facut? `gandi. Regrete? Nu. Dar nici nu se simtea fericit. Nu vor rezolva nimic asa, cu aceasta apropiere brusca. Ultimele ei cuvinte ii rasunara in minte: “Eu... te iubesc, din tot sufletul... dar....“ Atat putuse sa spuna??? DAR? Dar ce? Ii era clar, de aceea si plecase asa de repede. Nu dorea sa stie de acel « dar ». De nimic, de ea. Cum putuse, ca la un asa de scurt timp dupa ce i se daruise sa mai existe un « dar » ? Sau poate Consilierii nu sunt oameni, poate nu gandesc, merg, mananca si dorm ca noi toti, ceilalti. Exista ceva care ii opreste sa faca aceste lucruri banale, fara care, de altfel, nu si-ar fi putut imagina viata.... Ce fel de viata duceau ei ? M. porni TP-ul si ajunse in apartamentul sau. Inspira adanc apoi se tranti in pat. Dupa o zi de hoinarit aiurea prin München, era cazul sa se odihneasca... Acel oras o ametea, drogand-o cu trecutul ei.... Nu se luptase niciodata sa il uite... doar sa il indeparteze, sa il abandoneze intr-un sertaras indepartat al mintii sale, pastrat pentru acea zi... cand il va revedea. Atunci, toate sentimentele acelea iesisera la suprafata, ca dintr-un vulcan, sub prea mare presiune.... Fusese o zi extenuanta, din toate punctele de vedere si acum nu-mi mai ramanea decat sa doarma.... Isi induse somnul cum exersase cu Selectorii de atatea ori si alesese calea cea mai eficienta : maine avea sa fie o noua zi la conducerea Federatiei. O zi in care Dor nu va mai fi. Adormi rapid, cazand intr-un fel de coma, pana in zori de zi. Obisnuinta isi spunea cuvantul si acea dimineata nu facea exceptie de la rutina. M. se ridica din pat somnoroasa, se imbraca cu halatul rosu si intra in camera de baie. Isi dadu cu apa rece peste faþã in repetate randuri, lasand-o sa se scurga incet pe gat si simti fiori de gheata strabatandu-i intreg corpul. NOI..... Mai inseamna cuvantul acesta ceva pentru tine? Sau e numai lumea... omenirea...? Lua in graba prosopul si isi sterse faþa, intrand in bucatarie. Servi obisnuita ceasca de cafea turceasca, privind in gol. Incerca sa parcurga in gand problemele ce vor fi discutate in Consiliu, dar nu reusi decat sa verse cafeaua pe ea, frigandu-se. Ar fi trebuit sa nu permita niciunei emotii sa patrunda prin mantia de fier a naturii sale de Consilier, dar aceste amintiri nerusinate isi faceau loc cu atata usurinta, daramand orice fãrâmã de impartialitate sau obiectivitate, cele mai importante calitati pe care trebuia sa le aiba un om care conduce, de la cel mai inalt nivel, lumea. Dar un om... ramane un om. Ar fi fost absurd sa isi ceara siesi sa nu mai simta nimic pentru el, acesta fiind si ratiunea pentru care nici nu incercase atata timp sa-l uite.... Iubirea ce o simtea faþã de acest om i se paru intotdeauna ca o candela cu flacara mica, arzand intr-un coltisor al sufletului ei.... Ieri, poate, aþâþase acea flacara prea tare... si se arse. Oare ar fi trebuit sa nu ii dea atentie niciodata ? Sa iubeasca pe furis ? Dar nici nu putea sa treaca peste regulile fundamentale ale Consilierilor... Era NECESAR, pentru buna functionare a acestei institutii ca sentimentele puternice sa fie lasate afara. Puteau da peste cap intreaga activitate a Consiliului si compromitea luarea de decizii. M. calatori cu TPul sau pana in fatza marii cladiri care adapostea Consiliul. Inspira adanc, hotarandu-se sa lase “sentimentele puternice” aici, dincolo de masiva usa de stejar care constituia intrarea principala. Odata trecuta dincolo, M. dadu peste forfota produsa de functionarii care lucrau, deplasandu-se dintr-un birou in altul, purtand in brate dosare mai mult sau mai putin voluminoase. Fu salutata de majoritatea celor de acolo si ofta usurata cand ajunse in biroul sau. Inchise usa si se lasa pe spate pe canapea, apoi se ridica brusc si telefona secretarei pentru a-i aduce raportul de activitate din ziua precedenta, cand fusese suspendata. Trebuia sa se puna la curent totul. Pe masura ce citea acel raport, isi dadu seama ca nu erau multe noutati. O sedinta de Consiliu urma sa aiba loc in acea dupa-amiaza, la orele 14 :00, sedinta ce avea ca punct principal pe ordinea de zi dezbaterea unei situatii destul de grave. M. observa ca se faceau foarte multe referiri din dosarul alb, care ii fusese inmanat acum cateva zile, si se hotari ca inainte de ora 11 sa-l termine de analizat. Apoi, l-ar fi convocat pe Insarcinatul cu Supravegherea Justitiei, cel care ii daduse dosarul si s-ar fi sfatuit cu el. Stia ca in acelasi timp, James si ceilalti Consileri se sfatuiau cu vreun sef de Cabinet sau Insarcinat, incercand sa obtina o imagine cat mai cuprinzatoare a fenomenului pe care urmau sa-l discute in sedinta de Consiliu. Martin, Insarcinatul cu Supravegherea Justintiei isi facu aparitia in biroul lui M. in jur de orele 11 :30. Nu discurara mult, caci M. avea un deosebit talent de a aduce mereu in prim plan psihologia umana, care, intamplator, juca un rol extrem de important in aceasta problema. Ce era atat de greu de inteles in faptul ca, refuzandu-li-se « dreptul » de a-si rani semenii, oamenii tanjeau dupa acesta pe ascuns ? Ce era asa de greu de asimilat in faptul ca, nefiind niciodata implicati in comiterea unei infractiuni, Oamenii Utili se simteau foarte in siguranta si ca restul populatiei isi daduse seama de acest lucru ? In fond, trecuse suficient timp. Doi ani au fost martori la infractiuni savarsite de catre cei ne-utili, doi ani in care numai acesti paraziti sociali fusesera victime ale actelor de agresiune de orice fel. Nici un singur OU nu murise, ori macar suferise de pe urma vreounui accident natural sau provocat. Era firesc sa se simta in siguranta. Pe de alta parte, acesti paraziti care insumau « lumea de jos », incepura a vocifera tot felul de pareri, care mai de care mai futuriste, in legatura cu situatia observata. Manifestul Americii de Sud(cum a fost denumit in presa timpului), din anul 1913 reprezenta confirmarea zvonurilor potrivit carora « parazitii » si-au cam dat seama de starea lucrurilor. Manifestul(singurul de acest gen, de fapt, restul documentelor relevante fiind scurte texte ori comentarii- sau chiar epigrame), fusese publicat in ziarul `La Paz`, publicatie de top, urmarita in lumea intreaga, alaturi de `The Sun` si `Der Spiegel`- facuse inconjurul lumii starnind numeoase replici, unele chiar foarte acide. M. extrase Manifestul din dosarul alb si il reciti : Au trecut trei luni de la moartea tragica a celor doua familii, Azzuro si Madeira, injunghiate salbatic de Maria Azzuro si Juan Madeira, mezinii acestor familii, de numai 14, respectiv 16 ani. O luna mai tarziu de la acest regretabil « accident », doua batrane din centrul Argentinei mor din cauza unei conducte sparte de gaz. Cele doua locuiau in acelasi apartament cu cuplul Branco. La o cercetare mai atenta a acestor doua cazuri, anumite detalii atrag atentia. In primul rand, din declaratiile vecinilor rezulta ca Juan si Maria erau doi tineri perfect normali, sanatosi, cu o situatie financiara acceptabila. Erau inconjurati de iubire, din partea celor doua familii, care, de altfel, erau atat de apropiate incat puteai jura ca cei doi tineri erau nu numai buni prieteni, ci chiar frati. Nimic nu i-ar fi putut impinge la comiterea unei crime atat de sangeroase, insa totusi au facut-o. Intrebarea care se ridica firesc este « de ce ? » O alta analiza amanuntita releva faptul ca Juan si Maria au ucis absolut toti membrii cunoscuti ai familiilor lor, incepand cu proprii parinti si terminand cu rudele intr-un grad mai indepartat. Au existat doar trei supravietuitori : unchiul Boris al Mariei, verisoara Teresita si bunicul Pablo, al lui Juan. De ce ? Nu se poate invoca faptul ca mezinii nu ii cunosteau. Boris Azzuro locuia cu o parte din victimele Mariei. Teresita si Pablo la fel, chiar in apartamentul vecin al familiei Madeira. De ce copiii nu se atinsesera de ei ? Poate pentru ca Boris Azzuro era medicul cardiolog al carui succese erau recunoscute in toata America ? Sau pentru ca Teresita era printre cei mai talentati copii din ªcoala de Muzica din Buenos Aires ? Sau sa fie faptul ca bunicul Pablo era un mare inventator ? [...] Deplasandu-ne in Cordoba, la cele doua batrane « gazate », cunostintele doamenlor au declarat ca li se parea ceva ciudat in faptul ca ele au murit tocmai in acest mod. Din spusele lor, Asuncion si Florentia Norte aveau o situatie materiala buna. care le permitea verificarea conductelor de gaz si a celorlalte utilitati casnice destul de des. In vara lui 1909, cele doua batrane, mama si fiica, inchiriaza o camera proaspatului cuplu Branco. In seara nefericitului « accident », cuplul Branco iesise in oras sa serveasca o pizza. Cum se face ca tocmai in seara in care sotii Branco(care isi petreceau, de obicei, noptile acasa, neagreând viata de noapte) se hotarasc sa iasa in oras, cele doua batrane mor ? Sa fie norocul cel care le-a salvat viata tinerilor casatoriti, sau, mai degraba, faptul ca ea lucra la Relatii cu Publicul, in cadrul firmei « Ake Industries » si este admirata pentru calitatile sale in comunicare – iar el este cercetator in domeniul biofizicii ? Unii le-ar considera simple coincidente... altii ar fi adepti ai teoriei conspiratiei.... Devine insa tot mai clar faptul ca acesti oameni sunt protejati de un fel de aura, o putere superioara.... de la Dumnezeu sau din clasa politica ? M. ii dadu drumul lui Martin sa se intoarca la treburile sale in jur de orele 13 :30. Se duse in faþa oglinzii si isi netezi parul, intrebandu-se daca la aceasta sedinta se vor lua masuri drastice... Situatia ar fi cerut-o, insa lui M. nu ii suradea ideea de a aproba alte crime, asa ca spera ca in cadrul sedintei sa se gaseasca solutii mai putin sangeroase. Dar intentiile Consiliului erau nobile. Cum sa ucizi cu sange rece un OU ? Un astronom, ori un biolog talentat, un doctor stralucit sau o invatatoare buna ? Oamenii Utili reprezentau garantia progresului, iar progresul speciei umane reprezenta obiectivul no.1 al oricarui Consiliu. Amentintand viata acestor oameni, contribuiai in mod direct la stagnare... Si totusi... M. pasi in sala de sedinte la fara un minut si constata cu multumire, ca de fiecare data, ca aproape toti membrii Consiliului erau prezenti. Ii asteptau probabil ore grele de dezbateri si incercari de a se pune de acord asupra unei decizii... Fiecare sedinta trebuia sa se finalizeze cu o hotarare. Acolo nu erau in vreouna din organizatiile acelea neguvernamentale gen « Ocrotirea mediului » sau « Salvati balenele » unde se discuta despre aceleasi lucruri mereu si mereu, insa niciodata nu se lua nici o decizie si nici o idee buna nu se punea vreodata in practica. In Consiliu nu exista vreun presedinte, sau cineva care sa coordoneze discutia pe durata sedintelor. Nu ar fi avut sens. Consiierii aveau o pregatire similara si niciunul nu ar fi dorit sa faca pe seful acolo. Nu ar fi fost intelept. Niciodata nu existasera dispute in cadrul Consiliilor, si aceasta nu pentru ca Consilierii ar fi fost oameni care sa se ate ei ar fi oamenii cei mai indreptatiti isi iasa din fire, avand atatea informatii la dispozitie si gasindu-se mereu sub presiune. In fond, ei erau cei care suportau consecintele configuratiei actuale a lumii. Consiliul nu era un ring de lupta, ci numai sufletele lor. Marile batalii trebuiau sa ramana inauntrul lor, tot de dragul lumii. Rareori se intampla ca atmosfera in Consiliu sa fie incordata. Aceiasi ochi se intalneau zi de zi si nu le era greu sa observe framantarea pe fetele lor. Erau oarecum solidari unii cu altii din aceasta pricina. Christophe fu ultimul care intra in sala si se aseza pe singurul scaun ramas liber. Parea foarte bine dispus si ncepu discutia. - Buna ziua dragii mei. M., bine ai revenit.(M. zambi) Ati citit cu totii deja de ieri dosarele albe distribuite de Lisa... Banuiesc ca aveti o imagine clara asupra situatiei, nu ? Chris astepta cateva minute, sa poata fi intrerupt de cei care ar fi avut eventuale intrebari. Aceasta nu era doar o formalitate. Formalitatile ieseau, de obicei, din schema cand era vorba despre lucruri atat de serioase. Isaac parea sa aiba o expresie ciudata a fetei. Se uita in tavan, de parca ar fi cautat acolo raspunsuri la intrebarile sale. Apoi isi indrepta privirea spre Charles, cautand dezaprobare pe chipul sau, insa constata cu uimire ca si el era framantat de anumite intrebari. - Eu... incepura ei in acelasi timp. Christophe zambi, apoi spuse intelegator: - Pe rand domnilor. E posibil sa aveti idei asemanatoare. Charles trase aer in piept si spuse rar si raspicat : - Cred ca trebuie schimbata putin politica Consiliului... - Ne jucam cu lucruri serioase aici, Charles! spuse Issac, incordat. Charles doar zambi, fara a se uita la el, si continua : - Ma refer la cutuma respectata pana acum... de noi si de primul Consiliu. Cea de a nu implica OU in accidente... poate ar trebui sa schimbam politica asta. - Adica sa organizam infractiuni la liber ? Fara sa ne uitam pe cine pierdem ? interveni si James. Charles ezita. - D-da... spuse el incet. - Si daca se intampla sa fie implicat un savant foarte important ? intreba Teri, sprijinandu-se cu ambele maini de masa. - Sau unul dintre noi sau din echipele noastre ? completa James. Charles zambi scurt si adauga repede : - Nu-mi sariti in cap. Era doar o idee. E dreptul vostru sa ma desfiintati. Tacere. Nu ramaneau multe variante.... - Au dreptate Teri si James, spuse M., intr-un tarziu, cu un aer ganditor. Una e sa dai impresia oamenilor ca au avut de suferit si OU, nu numai ei, si cu totul altceva e sa pui in pericol vietile celor care au ceva important de spus in procesul evolutiei... - Poate trebuia convocat si Josh, expertul in zvonistica, concluziona Yoko, care nu intervenise in discutie pana atunci. - Cred ca ne descurcam si fara el, deocamdata, spuse Jessica. Stim premisele. Tot ce trebuie sa facem este sa gasim o solutie de compromis... Tacere din nou. Fiecare incerca sa adune datele sale, sa le sintetizeze, pentru a putea crea ceva nou. Daca nu o solutie, macar o idee, care sa le foloseasca celorlalti. Adeseori sedintele de Consiliu erau prielnice pentru ca ideile unora nasteau, prin conexiuni, veritabile solutii in mintea celorlalti. Teri isi dadu cu parerea : - Poate nici nu trebuie sa fie o chestie permanenta... - La ce te referi, spuse Charles. - Implicarea OU in infractiuni... explica Teri. - Adica temporara ? Intr-o anumita perioada a anului sa ii implicam, in alta nu ? Tot ii pierdem... spuse Issac. - Nu. dadu categoric din cap Teri. Nu asta am vrut sa spun. Pur si simplu, ii implicam pe cativa o data intr-un an. Lui Issac ii lucira ochii, de parca i-ar fi venit tocmai atunci o idee : - Ii selectam ! Faþa lui M. se lumina. - Nu e o idee rea... Cautam OU mai slabi sau...? - Daca prin « mai slabi » intelegi mai putin folositori in procesul de progres, nu la asta m-am referit. Doar sa nu ii prejudiciem pe cei cu adevarat importanti. - Dar oamenii tot isi vor da seama, observa Christopher. - Da, dar nu acum, ci mai tarziu.... Deocamdata trebuie sa ii convingem ca OU nu au «un fel de aura », asa cum zicea simpatic Manifestul. Si mai ales, nu o aura politica .... - Adica sa ii convingem ca nu noi ii protejam. spuse Teri - Exact. aproba vesel Issac. - Dar odata si o data isi vor da seama ca Oamenii cu adevarat Utili, sau mai mult decat utili pt societate, cum am fi noi sau echipele noastre, de exemplu, nu au de suferit. insista Christopher. - Chris... e adevarat ce spui tu, chair este o problema acest lucru, dar ne vom ocupa de ea cand va aparea. Toate pe rand. incerca sa-i spuna Charles, care era de acord cu ideea lui Issac. M. interveni in favoarea lui Issac. - Charlie, il alinta ea pe Charles, si atunci ce vom face ? Vom sacrifica de dragul potolirii maselor pe unul din noi ? Sau pe unul din membrii viitorului Consiliu ? Iti dai seama ce sugerezi sa hotaram azi ? Charles se incrunta, intelegand ce vroia M. sa spuna. Se lasa pe spate in scaunul lui, impreunandu-si mainile si cautand o rezolvare... Yoko se uita pe fereastra, ganditoare si James vorbea ceva in soapta cu Jessica. Apoi James se intoarse cu fata la ceilalti Consilieri si Yoko paru sa fie mai atenta, de aceasta data. - Chiar daca ar fi o mare pierdere pentru conducere, eu as fi bucuros sa-mi sacrific viata, daca asta ar face lumea sa mearga mai bine. - James ! sari M. Cum poti zice asa ceva ?! - Simplu, incerca el sa o linisteasca. Faþa ii era senina, chiar zambitoare. Orice decizie am lua, draga mea, tot iesim rau. Nimeni din aceasta incapere nu poate nega ca are constiinta otravita... Nimeni de aici nu poate dormi linistit noaptea, nu? Facu o mica pauza, apoi continua : Atunci care e diferenta intre a trai asa si a muri ? In fond e aceeasi cauza : luarea blestematelor decizii.... Charles il intrerupse, necrutator. - Esti prea dramatic. Incepi sa semeni cu Issac. James respira adanc, uitandu-se fix la Charles. Nu era prima data cand il ironiza in Consiliu, insa de fiecare data cand o facea, il durea si mai tare, mai ales fiindca il iubea... In viziunea lui Charles era o insulta sa spui « semeni cu Issac ». Issac fusese actor, inainte sa fie selectat ca Consilier. Desigur, Selectorii nu il alesesera pentru calitatile sale de actor, ci pentru ca acesta studiase si filosofia si avea un mod aparte de a vedea lumea. Charles Fuery nu era omul care sa aiba prejudecati, insa ceea ce il deranja pe el era faptul ca Issac lua viata prea in gluma. Desigur, acest lucru putea fi si un mare avantaj, dar Charles prefera sa nu recunoasca niciodata acest lucru. Ii era si lui James un mister cum de se indragostise de acest om... Incepuse totul ca o aventura, insa nu reusi satreaca peste acea noapte... In sfarsit, nu mai fu in stare sa spuna nimic... M. observase si incerca sa salveze situatia : - Oarecum, James are dreptate. In final, se va ajunge si la inscenarea, daca nu chiar moartea unuia dintre noi sau din viitorul Consiliu. Dar... e mult mai prudent sa ne gandim la problemele actuale. - Asa e, o sustinu Teri. Deci... ramane varianta sa selectam unele victime si din OU ? - Da, cred ca da.... eu sunt de acord, spuse Issac, jucandu-se cu creionul, nefiind afectat in nici un fel de comparatia lui Charles. M. interveni din nou, dupa o mica pauza de gandire. - Daca toata lumea este de acord, pe ce criterii selectam acesti oameni ? Yoko raspunse prompt, de parca stiuse deja raspunsul de foarte mult timp : - Poate ar fi bine sa nu ii selectam, in intelesul propriu al cuvantului... Doar sa alegem pe cei care nu sunt nici foarte straluciti, dar nici pe cei talentati dar neindemanatici.... - Mi se pare rezonabil.... spuse Christophe impartial. M. se cufunda in fotoliul sau, privind in sus. Cum puteau discuta colegii sai despre acest subiect cu atata usurinta ? Era totusi vorba de sacrificarea unor persoane, doar de dragul formarii unor pareri din partea celorlalti... Pentru mersul pe calea cea dreapta a Federatiei? Pentru þinerea in frau a populatiei? Mamici care se duc la serviciu zilnic, copii care picteaza la scoala... Uitau esentialul, si anume ca aceia erau oameni... Se uita la ei... fiecare in parte. Cum sa le spuna ca modul de abordare al problemei era gresit? Poate era buna, decizia lor, insa numai pentru Intreg, pentru toata lumea, nu pentru fiecare in parte... Mai era si zicala potrivit careia « nu poti multumi pe toata lumea »... - James ? M ? Pareti amandoi pierduti in spatiu. Cum facem? intreba Christophe nerabdator. - Nu... e totul okay, se dezminti M. Sunt de acord. M. se uita compatimitor inspre James, care parea inca afectat de replica lui Charles. Nu se indoia de faptul ca il iubea cu adevarat. Da, era o dragoste mai neobisnuita, mai ales avand in vedere faptul ca James isi dorea copii... Da, poate Charles nu il iubea, sau poate doar nu i-o arata, dar asta nu punea stavila minunatelor sentimente nascute in sufletul barbatului blond de langa ea. James murmura intr-un final : - Sunt si eu de acord. - Bine, ma bucur ca am lamurit acest aspect. Sa trecem la probleme de fond. spuse Charles, plictisit parca sa mai astepte. Ceasul de perete batu incet orele 18 :00, dar nimeni nu-l lua in seama. - Avand in vedere ca se apropie data la care a fost aprobat incendiul de proportii din sedinta de consiliu nr. 20/2013, cred ca trebuie sa selectam niste OU pentru aceasta ocazie... spuse Yoko. Toti aprobara. - Bine, atunci.... la ora 20 :00 vorbim cu Secretarul de la Evidenta Populatiei, si cu Martin de la Supravegherea Justitiei si sa ne faca o lista cu cei care se incadreaza in limitele amintite in sedinta aceasta... Lista lor va trece pe mana lui M, just in case... spuse Jessica. M. zambi. Daca era cineva care putea detecta cea mai mica greseala in alegerea acelor oameni, aceea era cu siguranta M. Femeia adauga: - De acord, insa o iau si pe Cassie de la Psihologie si pe Voy, de la Sociologie... - Mi se pare just, aproba Charles. Crezi ca te poti sfatui cu Cassie si Voy in doua ore si sa avem pana maine gata lista? - Da... dar nu e numai asta, spuse M. Trebuie facute demersurile si pentru a stabili locatia unde va avea loc acest incendiu... imprejurimile, metodele... - Ah, normal, spuse Christopher, insa acestea le vom discuta in sedintele urmatoare... Cred ca este de ajuns pentru azi... Toata lumea se ridica, iesi din incapere, ducandu-se la treburile lor. M. presimtea ca va avea o seara grea. Ii facu semn lui Issac si lui Teri sa o urmeze. James veni si el. Intrara toti in biroul lui M. si se asezara care pe unde putu. M. ii zise secretarei sale sa anunte pe Cassie, Voy si Martin, pentru ca avea nevoie de ei. In scurt timp biroul lui M. deveni neincapator. S-ar fi zis ca se incepea o noua sedinta acolo, insa sub tutela lui M. Aceasta se aseza la birou, tragand cateva scaune in jurul acestuia, astfel incat toti sa stea confortabil si sa nu existe piedici in comunicare. - Primul lucru pe care trebuie sa il stabilim este locul... fu de parere Teri. - Da, chiar asta vroiam sa va zic, de cum am auzit de veste. Stiu un loc si un timp excelent, interveni Voy, specialistul in Sociologie. New Orleans, Gala de la Muzeul de Istorie Naturala, care va avea loc peste o saptamana... - Da-ne mai multe detalii despre acest... eveniment, spuse M. ganditoare. - Este organizat cu ocazia implinirii a 200 de ani de la infiintarea Muzeului... in 1814, cand primul animal impaiat a fost adus in cladire, un strut din specia Struthionidae Camelus, tocmai din Africa.... - Aha.... spuse Cassie. Nu ai putea trece peste detalii de genul asta ? - Ba da. Ideea e ca, fiind o Gala, vor fi multi OU acolo, dar si unii oameni simpli. Asa ca e perfect. - Hm... s-ar putea sa ai dreptate.... Dar tot trebuie sa verificam acele liste cu invitati, nu? isi dadu cu parerea Issac. - Normal, spuse Voy. Putem consulta listele oficiale cu invitati, care vor fi disponibile cu 3 zile inainte de eveniment. Insa Specialistul in Evidenta Populatiei le poate procura si mai devreme.... adica chiar in seara asta. - As fi foarte bucuroasa sa termin cu asta azi... spuse M, ridicandu-se in picioare. Cassie te chem eu mai tarziu. Voy, telefoneaza-i Secretarului de la Evidenta Populatiei si veniti amandoi, cu lista, okay ? - Da, perfect. spuse Voy si se ridica si el in picioare, strangandu-i mana doamnei Consilier. Toata lumea cu exceptia lui James, iesi. Barbatul statuse pe canapea in tot acest timp, privind un punct invizibil, dincolo de jaluzele. M. se aseza langa el, oftand : - Imi pare rau.... incearca sa uiti... Pe chipul lui James aparu o umbra de zambet. - N-am reusit in aproape jumatate de an... Ma indoiesc ca mai are vreun sens sa incerc din nou... Chiar daca Consiliile nu se tin zilnic, il vad zilnic... Ii simt parfumul zilnic, atunci cand trece pe langa mine... Ma innebuneste.... Stii care e problema, M ? M. il privi intrebator. Nu ma mai surprinde faptul ca se comporta cand cald, cand rece faþã de mine, insa nici pana in momentul actual nu reusesc sa gasesc cauza... Si ma doare. M. ii lua mana intr-a sa, apoi il imbratisa. - Am sa... vorbesc eu cu el. Poate reusesc sa inteleg... spuse M., increzatoare. - Ai grija... nu e omul care sa se destainuie oricui.... - Stiu. Dar voi face in asa fel incat ii voi castiga aceasta incredere. Nu e nici un scop dubios la mijloc. Va doresc binele amandoura, deci am numai intentii bune... - Cat timp am facut pregatirea impreuna... in acele luni, mai tii minte? zambi James. Eram doua tabere, chiar daca Selectorii ne sfatuiau sa fim uniti, mereu impreuna... Noi doi, Teri si Issac pe o parte, Charles, Jessica, Christophe, Yoko si Daniel pe cealalta parte... Desigur, vorbeam unii cu altii si eram o echipa, insa ceva ne separa, inevitabil. - Era normal, am fost si ramanem oameni. Aveam gusturi diferite, trecuturi distincte, chiar daca aspiratiile noastre erau identice... isi aminti M. - Il placeam inca de atunci, chiar daca nu-mi dadeam seama... Ii admiram viata si comportamentul... Cred ca o parte din mine dorea sa fie ca el... - Serios ? se mira M. Nu inteleg de ce. Parea ca te simti foarte bine in pielea ta. - Asa si era... insa nu imi dadeam seama ca doar il admiram. Nu era numai asta, si acest lucru e evident privind in urma... Nu stiu de ce atunci nu-mi dadusem seama. (e neterminat) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE