FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Rodica Elena Lupu
(...)
Târziu, dupã ce a reuºit sã rezolve toate cazurile, doctorul Ionescu se îndreaptã spre apartamentul Deliei ºi fiindcã ora era destul de înaintatã, deschide încet uºa. Spre surprinderea lui, Delia îl aºteaptã în fotoliul din faþa televizorului.
-Încã treazã? Cum aºa?
-Te aºteptam. Cum a fost azi?
-Am vãzut-o pe Anca. Am reuºit sã stãm de vorbã, cu calm.
-Mã bucur.
-Dar s-a întâmplat într-un moment dificil. Aura nu se simte bine ºi sunt foarte îngrijorat.
-ªtiu despre ce e vorba.
-De unde ºtii?
-Eram la ginecolog pentru ecografie ºi întâmplãtor am aflat de nodul. ªtiu cã trebuie sã facã o biopsie.
-De ce nu mi-ai spus?
-Crezi cã-i treaba mea sã mã bag în asemenea lucruri?
-ªtii cã nu voia sã-mi spunã nimic?
-Probabil cã nu voia sã-i faci situaþia ºi mai grea. Nu a fãcut-o din rãutate. Cred cã a dat dovadã de multã demnitate.
-Aº vrea sã-i fiu aproape.
-Nu-þi face probleme pentru mine, nu te simþi jenat. Ea are nevoie de tine, ca de toate persoanele din jurul ei.
-Mulþumesc, eºti foarte înþelegãtoare, o îmbrãþiºeazã el în timp ce Delia îºi lasã capul pe umãrul lui Mircea care o sãrutã.
* *
*
Se aproapie ora mesei. La spital vizita prin saloane s-a încheiat iar Delia completeazã fiºele pacienþilor.
-Bunã Delia!
-Bunã Alin! Mâncãm ceva împreunã la prânz?
-Cu plãcere. Cel puþin nu mã mai gândesc.
-Ce e? Te vãd preocupat?
-Sunt îngrijorat pentru Aura.
-Înþeleg, dar aºteaptã înainte de a trage conlcuzii pripite.
-Mi-e teamã cã are o tumoarã malignã.
-De ce spui asta? Nu avem încã rezultatul biopsie!
-Am vãzut multe femei cu aceeaºi problemã ºi nu pot fi decât neliniºtit.
-Sper sã te înºeli. Mã rog în fiecare zi pentru ea. Dacã i s-ar întâmpla ceva, m-aº simþi...
-De ce spui asta? N-ai nici o legãturã cu boala ei. Doar nu te consideri responsabilã.
-Nu, dar am fãcut-o sã sufere ºi asta n-o ajutã.
-Relaþia ta cu Mircea n-are nici o legãturã cu boala ei.
-ªtiu, dar faptul cã eu sunt însãrcinatã cu Mircea ºi ea e în situaþia asta, mi se pare o coincidenþã înfiorãtoare.
-Tot ce spui mi se pare fãrã sens.
-Poate ai dreptate... De-abia aºtept ca acest coºmar sã se termine. Aura trebuie sã se vindece.
* *
*

Totul a decurs cât se poate de bine. Noul asistent al directoarei Pleºa, doctorul Prodan însãrcinat sã se ocupe de Aura Ionescu, se aflã alãturi de ea încã de când a fost adusã la pat.
-Când pot pleca?
-Aº vrea sã vã mai þin puþin. Dacã totul merge bine, dupã-amiazã puteþi pleca. Dar repaus total!
-Nici o grijã. Chiar am nevoie. Dar mã doare puþin... spune Aura ºi pune mâna pe sân.
-Nu vã faceþi griji. E normal. Oricât de uºoarã a fost, e totuºi o operaþie.
În salon intrã cu zâmbetul pe buze doctorul Ionescu.
-Bunã, micuþo. Cum te simþi?
-Bine.
-Bunã ziua domnul doctor.
-Bunã ziua, îi rãspunde el sec doctorului Prodan. Cum a fost? A mers totul bine?
-Se pare cã da, mã doare puþin, dar doctorul Prodan spune cã e normal în aceste cazuri.
-De ce nu-i dai un calmant?
-Nu e nimic grav. Va trece imediat.
-Ce aºteptaþi? Nu vedeþi cã soþia mea se simte rãu?!
-Terminã, Mircea, exagerezi.
-N-am nevoie de sfaturile dumneavoastrã colega. Oricum i-aº fi spus infirmierei imediat ce ieºeam de aici sã-i dea. Doamnã, ne vedem mai târziu. Trec pentru un ultim control.
-Mulþumesc, domnule doctor.
Imediat ce doctorul Prodan pãrãseºte salonul, Mircea se aºeazã pe scaunul de lângã pat ºi ia mâna Aurei între mâinile lui sãrutând-o.
-Cum te simþi? Te mai doare?
-Puþin. Nu înþeleg de ce te-ai purtat aºa cu doctorul Prodan?
-Cum m-am purtat? Dacã tot te trateazã s-o facã cum trebuie. De ce nu-ºi ...
-Las-o baltã. E mai bine. Ce ai, parcã eºti nebun?
-Sunt îngrijorat pentru tine.
-În felul ãsta mã neliniºteºti. Dacã vrei sã continui aºa, e mai bine sã pleci, îi spune supãratã Aura.
Infirmiera intrã ºi aduce calmantul, iar dupã ce o ajutã pe Aura sã-l ia îºi cere scuze ºi pãrãseºte salonul. Observând gestul Aurei de a se ridica, Mircea îi aºeazã perna la spate.
-E mai bine aºa?
-Da, mulþumesc.
-Ai vãzut cã aveai nevoie de calmant? Nu mai ai junghiuri, nu?
-Nu, dar mã simt obositã.
-E normal, nu-þi face griji. Acasã, sã nu te oboseºti, odihneºte-te.
-O sã chem un taxi sau o sã-l rog pe Alin sã mã ducã.
-Te duc eu.
Directoarea Pleºa, vine sã vadã ce face fiica ei ºi nu-i convine când îl vede alãturi de ea pe doctorul Ionescu.
-Bunã, Aura! Cum te simþi?
-Aºa ºi aºa, mamã.
-Tocmai am vorbit cu doctorul Prodan. Stai liniºtitã. Rezultatele le vom avea peste câteva zile.
-Speram sã aflu ceva mai devreme.
-ªtiu, ºi eu, dar nu se poate. O sã fie bine. Ce faci aici, doctore? N-ar trebui sã fii în secþie?
-Cum ce fac?! Am venit s-o vãd pe Aura.
-Bine cã-þi mai aminteºti! Deºi nu era cazul,... Oricum, încearcã sã te porþi cum trebuie la spital. De acord?
-Nu înþeleg ce vreþi sã spuneþi...
-Doctorul Prodan s-a plâns. Mi-a spus cã te-ai purtat urât cu el.
-I-am spus doar cã Aura are nevoie de un calmant.
-Prodan ºtie sã-ºi facã treaba ºi nu te bãga în tratamentele ce-o privesc pe fiica mea. Dacã nu te superi, lasã-ne singure.
-Aura înainte de a fi fiica dumneavoastrã e ºi soþia mea, ea trebuie sã hotãrascã dacã-i face plãcere sã rãmân sau nu.
-Nu divaga, te rog. Mama voia sã-þi spunã sã nu e nevoie sã-þi faci atâtea griji pentru mine.
-Chiar aºa. Aura e tratatã de doctorul Prodan. Grijile tale sunt inutile. Aºa cã, ar fi bine sã-þi vezi de ...
-Mulþumesc pentru stima acordatã.
-Nu înþelegi cã prezenþa ta aici e de prost gust? Dacã simþi nevoia sã-þi faci griji pentru sãnãtatea cuiva, du-te-n altã parte.
-Mã tem cã nu înþeleg.
-Nu ºtii cã o femeie însãrcinatã are nevoie de multã atenþie?
Supãrat pe fosta lui soacrã, Mircea iese din salon ºi intrã în cabinet unde Delia îl aºtepta nerãbdãtoare.
-Bine cã ai venit. Tocmai voiam sã te caut. Cum a decurs operaþia Aurei?
-Cum vrei sã fii decurs?
-Aºa se rãspunde? Ce-i cu tine? De ce eºti aºa nervos?
-Lasã-mã în pace!
-Mircea, ce se întâmplã?
-Soacra mea m-a dat afarã din salonul Aurei. Nu ºtiu cum de n-am dat-o naibi pe scorpia aia bãtrânã.
-De ce s-a purtat aºa?
-A spus cã nu trebuie sã-mi fac griji pentru Aura. Îþi dai seama? Nu pot sã fiu lângã ea! E de o aroganþã! Mai rar aºa ceva. Pe lângã faptul cã mi-a spus... ºi-a permis sã vorbeascã ºi urât.
-Ce a spus?
-S-o lãsãm baltã. E mai bine.
-E o perioadã grea ºi pentru ea, îi va trece.
-Fii serioasã, o cunosc bine. Ne-a declarat rãzboi ºi mie ºi þie. Asta n-o sã ne lase în pace, îþi spun eu.
-Nu-þi pierde calmul. Gândeºte-te la copilul nostru. Fii calm, chiar ºi în faþa acestor atacuri nemotivate.
-Nu înþelegi cã nu mai rezist? Sunt în probleme pânã în gât. Am o soþie care e grav bolnavã, fiica mea are nevoie de mine, soacra mã urãºte, cariera se duce naibi ºi vii tu: nu plânge dragule ajutã-mã.
-Tu ºi iar tu! Înainte de toate sunt problemele tale: familia ta, cariera ta! Eu ºi acest copil, practic nu existãm.
-Ce spui?!
-Poate ar fi fost mai bine sã avortez.
-Scuzã-mã, Delia, îmi ieºisem din minþi. Ce sã mã fac? Trec prin cea mai grea perioadã din viaþa mea.
-ªi eu la fel, datoritã þie.
-Te rog, nu spune asta. Vreau sã te fac fericitã.
-Nu prea te descurci.
-Îþi promit cã voi reuºi! Dar nu mai spune anumite lucruri. Þin la copilul nostru.
-Însã când vorbeºti de familia ta tot restul nu mai conteazã. E ca ºi cum eu ºi copilul suntem o povarã.
-Ce spui? Acum, voi sunteþi toatã viaþa mea. Chiar dacã, uneori, nu reuºesc sã te fac sã înþelegi.
-De ce mã tem mereu cã nu mã iubeºti, cã stai...
-Nu mai spune prostiile astea. Am ales sã fiu cu tine fiindcã te iubesc ºi-l iubesc ºi pe copilul nostru. Asta e tot.
-Adevãrat? îl întreabã ea ºi îl îmbrãþiºeazã.
-De-abia aºtept sã-l cunosc, o sãrutã el pe frunte. O micuþã Delia.
-Dar dacã e bãiat? De ce neapãrat fetiþã?
-De ce nu! Când vei fi bãtrânã ºi morocãnoasã, o s-o privesc pe ea ºi o sã te vãd pe tine cât erai de dulce. Prostuþo!
(...)
De dimineaþã, Aura ajunge la birou ºi se apropie de asistentul de la masaj, un bãiat sensibil ºi harnic:
-Paul, ai putea sã mã înlocueºti un timp?
-Sigur.
-Nu te-aº ruga dacã n-aº avea încredere în tine. Aº vrea ca lucrurile sã meargã bine ºi în lipsa mea.
-Scuãzã-mã, nu vreau sã fiu indiscret... Vrei sã pleci în vacanþã?
-Nu. Poate va trebui sã mã operez. Trebuie sã-mi iau analizele chiar astãzi.
La „Steluþa”, fiecare îºi vede de treabã, ca de obicei iar clientele programate sunt punctuale. Aceastã problemã fiind rezolvatã, Aura se apropie de coafeza Mimi.
-Aº vrea sã te ocupi de doamnele programate în urmãtoarele zile.
-Sigur, Aura, cu mare plãcere.
Acum, când mai are doar câteva ore pânã va afla rezultatul biopsiei, Aura încearcã sã fie liniºtitã. Îi zâmbeºte clientei care tocmai intrã în salon ºi îi recomandã coafura care o avantajeazã:
-V-ar sta bine cu niºte ºuviþe deschise la culoare, v-ar lumina chipul... Mimi este expertã ºi va rezolva problema. De acord?
-De acord.
-Scuzaþi-mã, mã întorc imediat.
ªi, pentru cã, din nou gânduriler negre pun stãpânire pe ea, se retrage pentru a se liniºti, în biroul ei. Aici, cu capul sprijinit pe braþe, o îneacã plânsul.
-Ce e? o întreabã Paul care o surprinde plângând.
-Mi-a intrat ceva în ochi.
-Când vrei sã te înlocuiesc?
-Nu ºtiu. Dar o sã-þi spun cât de curând.
În drum spre Judecãtorie, avocatul Silviu Abrudan, se opreºte ca de obicei pe la „Steluþa” pentru a afla cum mai merg afacerile.
-Bunã ziua, Mimi. Pot vorbi cu Aura?
-Da. Nu se simte prea bine. Aºteaptã rezultatul analizelor. Vezi cã e în birou.
-Bunã, Aura.
-Bunã, Silviu.
-Mimi mi-a spus cã aºtepþi rezultatul unor analize.
-Da, mîine dupã-amiazã...
-Nu ºtiu despre ce-i vorba, dar curaj! ªi-apoi mama ta e medic.
-Da, dar e om ºi ea. Trebuie sã cred cã totul va fi bine.
-Curaj! Te rog, fii tare! Cel puþin eu aºa te cunosc.
Dupã ora zece, Aura se prezintã la cabinet. Doctoriþa Pãun, o vede ºi n-o lasã sã aºtepte.
-Vã rog, luaþi loc.
-Cum e?
-Sunt puþin cam obositã.
-Nu e o perioadã prea uºoarã.
-Sunt ºi cam nervoasã din cauza rezultatului biopsiei.
-E de înþeles. Analizele dumneavoastrã sunt gata. Le-am primit adineauri.
Doctoriþa verificã analizele primite de la laborator ºi gãseºte plicul:
-Da, Aura Ionescu. Ale dumneavoastrã sunt.
Mâna Aurei tremurã pe marginea cotierei de la scaun.
-Pot sã ºtiu care e rezultatul?
-Poftim.
-De ce e închis plicul?
-Aºa se trimit toate de la laborator.
-Am înþeles... ofteazã ea ºi încearcã sã desfacã plicul.
-Nu, aºteptaþi! Doamna director a spus cã vrea sã controleze personal raportul.
-Nu-mi puteþi spune nimic?
-Nu, îmi pare rãu. E mai bine sã vã duceþi la doamna profesor. O sã vã spunã dânsa. Nu vã speriaþi, totul va fi bine.
Cu plicul în mânã ºi cu ochii plini de lacrimi, Aura intrã în cabinetul directoarei. Se aºeazã pe scaunul din faþa biroului ºi o aºteaptã. Privirea i se opreºte pe plicul care inchide o mare tristeþe sau o mare bucurie... Tresare când uºa se deschide ºi mama ei se apropie de ea. Scuzã-mã cã te-am fãcut sã aºtepþi, o îmbrãþiºeazã mama.
-Nu-þi face griji.
-Cu anesteziºtii noi nu se mai terminã. Ai analizele?
-Da. De ce doamna doctor n-a vrut sã-mi spunã nimic?
-Dat fiindcã ai o mamã medic, era logic sã afli de la mine cum stau lucrurile.
-Bine, atunci deschide plicul!
Marieta Pleºa, învârte plicul când pe o parte când pe alta, apoi îºi pune ochelarii, calmã, ca ºi când ar fi vrut sã mai amâne aflarea rezultatului pe care din toatã inima l-ar fi vrut în favoarea fiicei sale.
-Dã-mi cuþitul de tãiat hârtie.
Cu mâna tremurândã, Aura îi întinde cuþitul aflat în faþa ei pe birou. Mama ei desface plicul ºi rãmâne pentru moment cu ochii aþintiþi pe hârtie.
-Bine? Mamã, te rog... Ce scrie?
-Aura, din pãcate, nu am veºti bune...
Cuvintele mamei, o fac sã-ºi piardã stãpânirea de sine ºi începe sã plângã:
-Simt cã se prãbuºeºte cerul pe mine.
-ªtiu, e o piatrã de încercare, dar trebuie s-o înfrunþi cu tot calmul posibil. Vom reuºi sã trecem ºi peste acest moment. Vei vedea.
Doctoriþa Pleºa se ridicã ºi îi aduce Aurei un pahar cu apã. Se aºeazã lângã ea ºi o cuprinde pe dupã umeri.
-Sunt medic de mulþi ani ºi am vãzut cazuri mult mai grave Trebuie sã ai încredere.
-O sã-mi dau silinþa.
-Bine cã am descoperit nodulul la timp. Asta e esenþial. Acþionând imediat rezolvãm totul.
-ªi pe urmã? Va trebui sã trãiesc cu teama cã va recidiva?
-Nu. Trebuie sã faci control regulat.
-Mi-e tare fricã, mamã.
-Te înþeleg, eu sunt lângã tine, ca mamã ºi ca medic... Vom face tot ce se poate.
-Eºti sigurã cã nu vor fi consecinþe grave?
Doctoriþa se ridicã ºi o priveºte în ochi pe fiica ei.
-Tumoara se dezvoltã, mai ales prin sistemul limfatic. La subþioarã avem limfoane. Culegem unul, aºa zisul limfon sentinelã ºi îl analizãm.
-Dacã analiza va fi pozitivã?
-Va trebui sã intervenim radical. Asta nu putem ºti înainte de operaþie ºi de testul histologic.
-Doamne! Sã sperãm cã nu va fi aºa.
-Aura, ºi tu trebuie sã ne ajuþi.
-Ce pot face eu?
-Pentru a te vindeca trebuie sã ai voinþã. E fundamental. Ai înþeles?
-Da.
Vrei sã te conduc acasã?
-Nu e nevoie. Ai spus cã trebuie sã fiu puternicã ºi sã lupt. E bine sã încep imediat. Nu vreau sã fiu tratatã ca o bolnavã. La revedere, mamã.
-La revedere, draga mea.
Pe coridorul care nu se mai termina, Aura se întâlneºte cu Mircea.
-Bunã, Aura! Ai luat rezultatele?
-Da.
-ªi?
-Am o tumoarã malignã.
Pentru moment, el nu ºtie ce sã mai spunã.
-Mi-a spus mama acum,
-Îmi pare rãu, speram sã nu fie asta.
-Aºa a fost sã fie. Aºa a vrut destinul.
(...)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE