FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Rodica Elena Lupu
(...)
-Bunã dimineaþa, dragul meu!
-Sigur e o zi bunã! Mãcar atât pot sã fac pentru iubita mea superbã, îi aratã Bogdan micul dejun pe care l-a pregãtit.
-De ce nu o faci mai des?
-O s-o fac mai des. Ba o sã-þi aduc ºi micul dejun la pat... Cafea, cornuri, cereale, brioºe... De ce momentele cele mai frumoase sunt precedate de certuri. Trebuie sã existe un motiv.
-E vina mea. Nu mã pricep, nu te înþeleg ºi nu mã apãr. Dar ascultã-mã, ai fãcut tot posibilul sã-l gãseºti pe Cosmin, trebuie sã dai pagina.
-Mie nu mi se pare cã am fãcut destul.
-Prostii... Te agãþi de o iluzie. Educatoarea aceea nu te va suna. Are datoria de a-l proteja pe Cosmin. Nu poate permite ca viaþa lui sã fie conturbatã de apariþia ta. Bãiatul are doar ºaptesprezece ani, n-ar înþelege.
-Poate cã aºa e, dar mi-e greu sã accept.
-Trebuie s-o faci. Legãtura de sânge nu e totul. Gândeºtete la Crina ºi la tatãl ei. Refacerea relaþiei nu a reuºit.
-Omul acela era un delincvent ºi nu s-a ocupat de ea niciodatã.
-ªi asta e adevãrat. Cosmin nu trebuie sã plãteascã pentru greºelile mamei lui. Aºa cum tu nu trebuie sã plãteºti pentru greºelile ei.
-De astãzi se schimbã regimul, o îmbrãþiºeazã el.
-E dictaturã?
-Da, dictatura mea ºi îmi ordon sã te rãsfãþ. Încep a te invita la prânz la acel restaurant ºic care-þi place foarte mult.
-Era ºi timpul, îi zâmbeºte ea fericitã. De o mie de ori te-am rugat.
-Acum o vom face.
-Stai liniºtit dragul meu, îl mângîie ea ºi îl sãrutã. Rãnile sufletului se vindecã mai greu.
* *
La salon, Dana tocmai terminã tratamentul unei cliente, când o vede pe Crina intrând.
-Bunã, mamã!
-Bunã, scumpa mea! Ce-i cu tine, pe aici? Mai rãmâi ºi astãzi la Mona?
-În seara asta mã întorc acasã. Am trecut sã te vãd.
-Sunt mullte noutãþi.
-În ce privinþã?
-În privinþa fiului lui Bogdan. A renunþat sã-l mai caute. Zice cã a fost adoptat, cã e fericit, ºi el, e mai liniºtit acum.
-Mã bucur.
-Mi-a spus cã, de azi, lucrurile se vor schimba. Cã o sã sãrbãtorim, m-a invitat la restaurant, cel mai bun din oraº.
-Bogdan are stil.
-ªtii cum sunt bãrbaþii când sunt îndrãgostiþi.
-Scuzã-mã, mamã, trebuie sã plec.
-Bunã, Crina, ce mai faci fumoaso? se apropie de ele Simina.
-Mulþumesc, bine. Tocmai plecam.
-Dana, tocmai a sunat doamna Preda. Vrea sã ºtie dacã poþi sã-i faci astãzi un tratament.
-Da... Bogdan m-a invitat la masã. Te superi dacã plec?
-Nu, poþi sã pleci, cum poþi sã þi ceri voie. Statutul nostru e la fel.
-Atunci, spune-i doamnei sã vinã mai târziu.
-Bine.
În faþa restaurantului, doctorul Cristea o aºteaptã pe Dana cu un buchet de flori în mânã. κi verificã ceasul ºi vede cã e ora la care ºi-au propus sã se întâlneascã. Telefonul sunã ºi el rãspunde ferm convins cã e Dana:
-Alo, îl laºi pe cavalerul tãu sã te aºtepte?
-Vorbesc cu domnul Cristea?
-Cine e, doamna Maria?
-Da, sunt, Maria, domnule doctor, educatoarea...
-Scuzaþi-mã, aºteptam alt telefon. De ce m-aþi sunat?
-Ca sã vã spun cã bãiatul e aici. Domnule doctor, s-a întrerupt legãtura?
-Nu, vã aud. Credeam cã e o glumã.
-Drept cine mã luaþi? N-aº face asemenea glume. Chiar acum, Cosmin intrã în curtea grãdiniþei. Dacã plecaþi acum poate apucaþi sã-l vedeþi.
-Cât rãmâne?
-De obicei douã trei ore. De obicei, rãmâne la masã. Ce faceþi, veniþi?
-Da, încerc sã ajung. Doamna Maria?
-Da
-Vã mulþumesc. Mã bucurã foarte mult aceastã veste. M-aþi înþeles? La revedere.
-Vã aºtept.
Emoþionat de faptul cã îºi va vedea fiul, Bogdan nu mai ºtie ce sã facã.
„Trebuie sã plec. Dana nu se vede încã. I-am spus cã-i cumpãr un mobil!” Priveºte în stânga ºi în dreapta nerãbdãtor dar nu o zãreºte. Ofteazã, priveºte florile ºi nu ºtie ce sã facã. κi verificã din nou ceasul. „La naiba! Trebuie sã-i fac cadou un telefon mobil”. Formeazã numãrul de acasã ºi îi lasã mesaj: „Dana, nu mai pot sã te aºtept, e ceva urgent”.
Tocmai când vireazã la dreapta, Dana ajunge în faþa restaurantului ºi nu-l vede nicãieri. „Domnul Punctualitate nu se dezminte niciodatã!” îºi spune ea ºi se întoarce supãratã la salon.
* *
-În sfârºit, domnule doctor! Era ºi timpul. Credeam cã nu mai veniþi, îl întâmpinã educatoarea.
-ªi mie mi-a fost teamã cã nu ajung. A fost un trafic îngrozitor.
-Liniºtiþi-vã. Cosmin e încã la directoare. Trebuie sã gãsim un loc unde sã nu fiþi vãzut. Aveþi mare grijã.
-Îmi tremurã picioarele de emoþie.
-ªi mie. Dacã aflã directoarea nu mã va salva nici o...
-Nu vã faceþi griji. O sã-l vãd pe Cosmin fãrã sã fiu vãzut. Scuzaþi-mã o clipã, trebuie sã rãspund la telefon. În sfârºit, Dana.
-În sfârºit? Pe naiba! Unde eºti? Te-am aºteptat ca o proastã în faþa restaurantului.
-N-am avut cum sã te anunþ. Dar nu pot vorbi prea mult. A trebuit sã dau o fugã pânã la Oradea.
-La Oradea? Ce cauþi acolo?
-Lasã-mã sã termin! Existã posibilitatea sã-l vãd pe Cosmin.
-Poftim?!
-Domnule doctor! Ascunde-þi-vã, Cosmin iese ºi se îndreaptã spre copii, îl atenþioneazã educatoarea.
-Te sun mai târziu...
Plin de emoþii, Bogdan se apleacã dupã gardul viu din spatele bãncii pe care educatoarea se aºeazã oftând.
-Bunã, Cosmin!
El îl vede cât e de frumos. Înalt ºi suplu, cu pãrul numai inele, brunet cu ochi verzi ca marea. Bogdan aude bãtãile inimii în tâmple ºi simte cum îi tremurã picioarele. Îl soarbe din priviri pe fiul sãu, în timp ce ochii i se umplu de lacrimi.
-Tot cel mai bun din clasã!
-N-am fost niciodatã.
-De ce?
-Nu ºtiþi cã primii din clasã sunt foarte plicticoºi?
-ªtiu...
-Dumneavoastrã ce mai faceþi?
-Tu creºti ºi eu îmbãtrânesc.
-Nu vorbiþi aºa. Sunteþi tot o fetiºcanã, se vede dupã ochi. ªi dupã înãlþime.
-Dar tu eºti mai înalt ca mine. Cum e acasã? Pãrinþii tãi sunt bine?
-Da. Mama vã transmite salutãri. ªi tata munceºte tot timpul. ªtiþi cã e inginer constructor ºi e tot pe ºantier. Acum a câºtigat licitaþia ºi va supraveghea construcþia autostrãzii care va leaga Bucureºtiul de Constanþa.
-Frumoasã satisfacþie. Când ajungi acasã sã le transmiþi felicitãri.
-Desigur. Partea proastã e cã trebuie sã plece acolo. O sã mergem ºi eu ºi mama. Plecãm la toamnã.
-Pleci din Oradea? Pentru cât timp?
-Câþiva ani. Nu ºtiu exact cât. Cred cã n-o sã ne vedem cam mult timp.
Vorbele bãiatului întunecã chipul lui Bogdan ºi e gata sã se ridice ºi sã-l opreascã pe fiul lui, dar se rãzgândeºte în ultima clipã.
-Va trebui sã mã despart ºi de prietenii mei, continuã Cosmin.
-Gândeºte-te la partea pozitivã: sã cunoºti ºi partea aceea de þarã e o experienþã minunatã. La vârsta ta, îþi faci prieteni noi foarte uºor. Sper sã nu-i uiþi pe cei vechi.
-Ce spuneþi? N-aº putea sã vã uit niciodatã. Vã promit cã o sã vã scriu în fiecare sãptãmânã.
-Ia ãsta cu tine, îi dã educatoarea un lãnþiºor cu cruciuliþã.
-E crucifixul strãbunicii dumneavoastrã!
-Exact. Sper sã te apere aºa cum m-a apãrat pe mine. Mã bucur sã-l ai tu.
-Nu ºtiu ce sã spun... Mulþumesc din suflet! îi spune el ºi o îmbrãþiºeazã pe Maria, care începe sã plângã. Bãiatul o îmbrãþiºeazã, apoi se îndreaptã pe alee spre locul unde ºi-a parcat bicicleta.
Bogdan se ridicã ºi se aºeazã lângã bãtrâna educatoare.
-Cum vi se pare?
-E un bãiat frumos ºi bun. E minunat! Nu ºtiu cum sã vã mulþumesc.
-Nu trebuie sã-mi mulþumiþi. Mai bine plecaþi. ªi, vã rog, nici o vorbã!
-Va fi secretul nostru. Vã mulþumesc. E minunat! Mulþumesc.
-Pentru nimic, îi rãspunde Maria.
Bogdan, fericit, se îndreaptã spre portiþa din spatele parcului, acolo unde ºi-a parcat maºina. Porneºte fredonând maºina ºi când vireazã la dreapta, îl vede pe Cosmin pe bicicletã, la doar câþiva metri în faþa lui. Fãrã sã stea pe gânduri îl urmãreºte pânã în faþa casei. Se opreºte, îl lasã sã intre ºi coboarã din maºinã. Se apropie de poarta lãsatã deschisã de bãiat ºi admirã grãdina plinã cu flori din faþa frumoasei vile. Apoi, fãrã a ezita, apasã pe butonul soneriei. De pe terasã, aude o voce cristalinã. Doamnã cochetã coboarã scãrile ºi îl întreabã:
-Cine sunteþi? Pe cine cãutaþi?
-Bunã ziua!
-Ce doriþi?
* *
Aºa cum i-a promis, Crina se întoarce acasã, dar o gãseºte pe mama ei supãratã.
-Ce-i cu tine? Bogdan te iubeºte ºi nu ºtiu de ce vã certaþi ca niºte copii.
-ªtiu dar...
-Mamã, de ce-þi faci atâtea probleme. Chiar tu mi-ai spus cã sunt douã feluri diferite de a iubi.
-Poate cã ai dreptate, Crina. De când mã tem cã îl voi pierde pe Bogdan, fac numai gafe.
Liniºteºte-te ºi când se întoarce te rog sã fii bine dispusã. Eu fac un duº ºi mã culc. Sunt tare obositã.
Gândurile ei negre au dispãrut ca prin minune, ºi în momentul în care Bogdan deschide uºa, Dana îl întâmpinã bucuroasã:
-Povesteºte-mi. L-ai vãzut pe Cosmin?
-Sigur cã l-am vãzut, îi rãspunde el fericit. Îmi cer scuze cã te-am fãcut sã mã aºtepþi, o îmbrãþiºeazã el ºi o sãrutã pe frunte. Doamna Maria a fost minunatã! M-am ascuns, iar ea s-a apropiat cu Cosmin ºi s-a aºezat pe bancã astfel cã am putut sã-l vãd ºi sã-l aud.
-Cum e?
-E foarte frumos ºi pãrinþii lui adoptivi sunt de treabã. Tatãl este inginer ºi au o casã în zona de vest a oraºului.
-ªi Cosmin zicea toate astea în timp ce tu îl spionai?
-Nu. Am vãzut cu ochii mei.
-Ce?!
-Am fãcut-o când a ieºit de la grãdiniþã cu bicicleta, nu m-am putut abþine sã nu-l urmãresc. Voiam sã vãd unde stã, cine sunt pãrinþii adoptivi...
-Ai fost la ei acasã? ªi ce le-ai spus?
-Nimic. Am inventat o anchetã.
-Ai înnebunit de tot!
-Voiam doar sã ºtiu mai multe. Nici mãcar nu mi l-au prezentat.
-Dar Bogdan, ce sperai sã obþii?
-Nu ºtiu, Dana. Speram sã înþeleg situaþia. Nu am aflat prea multe de la ei. Îmi pare rãu cã n-am reuºit sã stau de vorbã cu el.
-Eºti nebun de legat!
-Aveai dreptate. N-a fost suficient sã-l vãd. Voiam sã ºtiu totul despre el. Ce filme îi plac, dacã are o prietenã ºi, mai ales, ce crede despre pãrinþii lui adevãraþi.
-Încearcã sã fii raþional. Reacþia pãrinþilor lui a fost normalã. Se tem cã-þi vei cere drepturile de paternitate.
-Dar le-am spus clar cã voiam doar sã-l cunosc ºi atâta tot.
-Pune-te în locul lor. Bogdan, deja ai obþinut mai mult decât se putea.
-Eu sunt adevãratul tatã al lui Cosmin. Am vreun drept sau nu?
-Bine, bine...
* *
Dimineaþa, Dana se trezeºte mai repede ca de obicei, pregãteºte micul dejun ºi se aºeazã la masã.
-Bunã dimineaþa!
-Cum se simte doctorul meu în dimineaþa asta.
-Nu prea bine. Ba chiar n-am nici un chef sã mã duc la serviciu.
-Am impresia cã astã noapte nu prea ai dormit. Te-ai tot întors când pe o parte când pe alta.
-Cred cã am dormit o orã. Tot timpul, m-am gândit la Cosmin, îi spune el ºi scoate o þigarã din pachet.
-Iubitule, lasã þigãrile. Ai promis cã nu mai fumezi. Mãcar bea cafeaua înainte.
-N-am chef de cafea, n-am chef sã mã duc la serviciu. Am o obsesie. Mã gândesc la Cosmin tot timpul de când l-am vãzut.
-Nu trebuie sã faci aºa. Acum ºtii cã e bine, cã are o familie, cã nu-i lipseºte nimic. Ar trebui sã fii liniºtit.
-Uºor de spus, Dana. Aº vrea. Dacã cineva te-ar împiedica deodatã s-o vezi pe Crina, ce-ai face? E fiul meu!
-Nu te mai frãmânta, îl prinde ea pe dupã umeri. Uite cum facem, îl sun pe tatãl tãu ºi îi spun cã nu te duci azi la serviciu.
-Bine. Acum n-am chef sã vãd pe nimeni, îi pune el ºi se închide în birou.
În bucãtãrie intrã Crina somnoroasã.
-Ce repede v-aþi trezit. Ce-i dragã, nu aveþi somn?
-Sunt îngrijoratã, Crina. Bogdan ºi-a bãgat în cap sã-ºi cunoascã fiul, sã stea de vorbã cu el.
-E de înþeles. Pune-te în locul lui. A aflat cã are un fiu, da? E firesc sã vrea sã-l vadã ºi sã-l cunoascã. Ce e aºa de complicat?
-Dar e ilegal.
-O fi ilegal, dar e important sã se întâlneascã.
-De ce?
-Crezi cã bãiatul ãsta nu se întreabã cine sunt pãrinþii lui adevãraþi, mamã? Cã nu se întreabã de ce a fost abandonat?
-Dar acum e bine, e rãsfãþat, iubit, de ce s-o facã?
-ªi tu mi-ai oferit totul. Totuºi, þii minte cã mã gândeam mereu la tata? Voiam sã ºtiu cine era, sã-l cunosc...
-Mi-aduc aminte.
-Nu-i uºor sã accepþi ideea cã ai fost abandonat. Ai în tine o furie cã, uneori, îþi vine sã explodezi...
-Dar în cazul lui Bogdan... Nici nu ºtia cã are un fiu
-El nu ºtia asta. ªi a fost importat sã afle.
-Terminã, Crina! Îmi amplifici temerile.
-Ce temeri?!
-Îmi dau seama cã e o teamã ilogicã, dar parcã existenþa lui Cosmin, ar fi o ameninþare în relaþia mea cu Bogdan.
-N-are nici o legãturã cu asta! Bogdan vã poate iubi ºi pe tine ºi pe fiul lui... De câte ori sã-þi spun cã...
-Nu-i vorba de asta... Mã simt exclusã. Încerc sã-l ajut, dar nu pot sã fac nimic.
-Aici, te înºeli. Bogdan are nevoie de tine mai mult ca oricând acum. Trebuie sã faci un efort ca sã pari puternicã pentru el.
* *
În cele din urmã, doctorul Cristea, chemat de datorie, se îndreaptã spre spital. În drum, se abate pentru câteva minute pe la sora lui, care de fiecare datã, deºi e mai micã decât el i-a fost ca o mamã.
-Ce-i cu mutra asta. De ce eºti posomorât, îl întâmpinã Valeria
-L-am vãzut pe Cosmin ºi de atunci sunt la pãmânt.
-Cosmin? L-ai vãzut? Ai vorbit cu el? întreabã ea emoþionatã cã fratele ei ºi-a vãzut bãiatul.
-Pãrinþii lui adoptivi nu m-au lãsat. Se tem sã nu-i tulbur liniºtea.
-E de înþeles. ªi apoi, legal, n-ai nici un drept.
-ªtiu, Valeria, dar de când l-am vãzut mã gândesc numai la el. E o obsesie, vorba Danei. Nu mai pot nici sã vorbesc cu ea.
-Dana e o femeie de treabã. Te va ajuta. Îþi va fi alãturi. Pânã acum a dat dovadã de prea multã rãbdare.
-ªtiu... De aceea mã simt ºi mai vinovat.
* *
Dupã plecarea lui Bogdan, Dana se urcã la volan ºi într-o orã ºi jumãtate ajunge la Oradea. Se opreºte în faþa vilei familiei Luca. Intrã pe poartã ºi urcã cele trei trepte ale terasei.
-Bunã ziua, se adreseazã doamnei care citeºte ziarul. Sunt Dana Coman, viitoarea soþie a doctorului Bogdan Cristea.
-Ce cãutaþi aici?
-Aº vrea sã vorbesc cu dumneavoastrã.
-Cine e, Laura? se aude vocea soþului
-Logodnica domnului Bogdan Cristea, doctorul.
-I-am explicat domnului doctor care e poziþia noastrã, iese grãbit ºi i se adreseazã inginerul Luca. Nu era nevoie sã vã deranjaþi ºi dumneavoastrã.
-Lãsaþi-mã doar sã vã explic de ce am venit. Apoi plec. Vã rog...
-Bine. Sã auzim ce aveþi de spus.
-Credeþi-ne, nici el, nici eu nu vrem sã vã facem probleme. Doar cã sunt foarte îngrijoratã pentru el. Aº vrea sã-l ajut cumva.
-Înþeleg suferinþa domnului doctor, regret, dar puneþi-vã în locul meu, îi spune Laura. Cosmin e totul, pentru noi. Nu trebuie, nu puteþi...
-Laura, liniºteºte-te! îi spune soþul ºi o îmbrãþiºeazã. Sper cã vã daþi seama cât de nedelicat e amestecul dumneavoastrã în viaþa noastrã, îi spune el supãrat.
-Îmi pare rãu, n-am vrut...
-Atunci, plecaþi. Pe domnul doctor n-ar trebui sã-l preocupe decât fericirea lui Cosmin. Crede cã dacã bãiatul îºi cunoaºte tatãl acum la ºaptesprezece ani...
-Bogdan a aflat abia acum cã are un fiu.
-ªi?
-Vã vorbesc, ca mamã. Nu aveþi idee cât a suferit bãiatul. Cât de greu ne-a fost sã-l ajutãm. Acum, când în sfârºit, Cosmin e bine, e liniºtit... Lãsaþi-ne în pace, vã rog! plânge Laura lãsându-ºi capul pe pieptul soþului ei.
Scena care se desfãºoarã în faþa ei o face pe Dana sã lãcrimeze ºi pe moment, nu mai ºtie ce sã facã, dar nu renunþã:.
-Vã repet, Bogdan nu vrea sã vi-l ia pe Cosmin. Ar vrea doar sã-l cunoascã, sã-i vorbeascã mãcar câteva ore.
-Nu putem sã-l lãsãm sã-l vadã. Ar fi un ºoc prea puternic pentru el.
-Ar fi de ajuns sã-l pregãtiþi, sã-i explicaþi situaþia...
-Exclus! refuzã inginerul Luca.
-Trebuie sã fac ceva pentru Bogdan, se simte îngrozitor ºi îl iubesc prea mult ca sã-l vãd chinuindu-se astfel.
-Preferaþi sã ne chinuim noi? întreabã inginerul iritat.
-Vreþi sã distrugeþi liniºtea familiei noastre? o întreabã Laura. Încercaþi sã înþelegeþi, noi apãrãm liniºtea lui Cosmin!
-ªtiu. ªi eu sunt mamã. Dar sunt ºi o femeie îndrãgostitã. Dacã Bogdan nu va putea sã se întâlneascã, mãcar o datã, cu Cosmin, mã tem cã, între noi doi, lucrurile nu vor mai fi niciodatã ca înainte.
-Ne cereþi foarte mult. Nu e uºor.
-Vã impor, daþii lui Bogdan posibilitatea de a se întâlni cu fiul lui mãcar o datã.
-Ce propuneþi? o întreabã inginerul.
-Aþi putea veni într-o vizitã la noi la Cluj... Vã jur, cã dupã aceea, vom dispãrea definitiv din viaþa dumneavoastrã.
Laura îl priveºte întrebãtor pe soþul ei.
-Vã rog, acceptaþi! insistã Dana cu lacrimi în ochi.
-Trebuie sã ne gândim puþin, nu dragul meu?
-Vom veni la dumneavoastrã. Dar cu o condiþie.
-Orice, e de acord Dana.
-Cosmin sã nu afle niciodatã adevãrul, îi spune inginerul. Doctorul Cristea sã nu scape nici un cuvânt. Legea e de partea noastrã, nu uitaþi!
-Vã dau cuvântul meu, staþi liniºtiþi! le spune Dana bucuroasã cã a reuºit sã-i înduplece pe cei doi ºi cã îi va face o bucurie lui Bogdan.
(...)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE