|
|
|
|
|
|
|
|
|
Castana |
|
|
Text
postat de
Dragos Burlan |
|
|
Si stand in pat,ma gandeam ce-ar fi daca as disparea din lumea asta si m-as intoarce peste cativa ani sau poate.....nu peste cativa ani,oare mi-ar simti cineva lipsa?
Poate da,poate nu,poate,nu stiu.Parintii?Da,ei da,dar prietenii?Probabil ca da doar cei mai apropiati.
Si tot punandu-mi intrebarile astea,uite ca pana la urma am facut-o si pe asta.
Era ziua a treia din anul 'nouazeci si sapte;m-am trezit pe la ora cinci si ceva si mi-am facut bagajele.M-am gandit sa nu las nici un biletel. Si daca as fi lasat,ce?Tot nu ar fi avut ce sa faca.Tot as fi fost plecat demult,tot as fi ajuns departe,tot nu m-as mai fi intors.Si-ar mai fi fost ceva.Cum dadeau de mine?Nu am avut niciodata un telefon mobil,si nu imi dadea nici in ruptul capului sa imi cumpar unul.
Mi-am facut un dus,nu se putea fara,mi-am spart pusculita si am luat biletul de tren de pe masa.
Mai era un mic amanunt.Cainele.Ce faceam cu el?Sa-l fi lasat la un amic?Nu,mai bine il luam cu mine,aveam cu cine sa imi omor timpul.
Si trecand peste toate aceste mici amanunte,am iesit. Am inchis usa si m-am indepartat.Lasam in urma locul in care am copilarit si dadeam bir cu fugitii in locuri straine care cine stie ce secrete macabre aveau sa imi ascunda.
Am ajuns in gara si m-am urcat in tren.Mai erau vreo treizeci de minute pana la plecare.Si stand asa pe scaun,am inceput sa-mi pun intrebari :"Cine eram eu?,Ce voiam sa fac?,Unde voiam sa ma duc?,De ce?". Si din toate aceste intrebari,nu puteam raspunde decat la o intrebare sau doua "cine ram eu si de ce?"Pai cine sa fiu?Eu eram eu,Jack,un simplu baiat de oras,care abia traia de pe o zi pe alta cu banii pe care ii castiga la un amarat loc de munca,care nu avea nimic al lui inafara de un amarat de husky.Si in fine a doua intrebare "De ce?".Aici nu exista decat un singur raspuns,unul clar si raspicat DE PROST.
Am renuntat la intrebari si m-am dus cu gandul in alte parti.Castana incepuse sa sforaie.Adormise.As fi vrut si eu sa fac acelasi lucru,dar oricat incercam acest lucru nu era cu putinta.Incet,incet trenul se punea in miscare,imi puteam da seama de asta nu numai dupa faptu lca ne miscam,ci si din cauza faptului ca rotile scartaiau al dracu'de puternic.Un scartait care strapungea linistea unei dimineti frumoasa.
M-am ridicat usor de pe scaun,si am rugat tanara domnita,care fara indoiala era minunata,sa aiba putina grija de catel pana cand ieseam si eu putin pe afara.Dupa ce i-am multumit,am iesit din cabina si am inceput sa ma plimb pe coridorul trenului.M-am oprit la unul din geamuri,nu foarte departe de cabina in care stateam si am privit afara.Era cam frig,baltoacele de pe campul ce se intindea in fata mea erau inghetate.Plecasem doar de vreo cincizeci de minute,sau ceva de genul asta si deja mi se facuse dor de casa si de minunatele placintii cu fructe pe care mi le facea mama.Dar ce sa fac?Nu mai puteam da inapoi,cuvantul e cuvant si trebuie respectat.
Tipa,in grija careia,il lasasem pe Castana,a venit langa mine si a inceput sa imi pune diferite intrebari.Din politete si poate si din pofta de vorba pe care o prinsesm cand s-a asezat langa mine,i-am raspuns si am reusit sa purtam o conversatie frumoasa.Dragu,foarte dragut,cine s-ar fi gandit la asta? Intr-un final,ramasasem fara cuvinte,chiar nu mai stiam ce sa zic,asa ca mi-am cerut scuze pe motiv ca m-as duce la baie.Cnad m-am intors,Iris*asta era numele fetei* nu mai era acolo.Probabil se intorsese inapoi in cabina,asa ca de ce nu,m-am gandit sa fac si eu acelasi lucru.Castana se trezise si a inceput sa dea nebuneste din coada la vederea mea,probabil din fericire.
Deja se facuse sapte si cateva minute.Inca putin si ajungem la locul cu pricina..
In sfarsit adormisem si eu,dar am fost trezit de Iris cand trenul a ajuns in gara.Ningea.Ningea foarte puternic.Mi-am adus aminte,cand,o data,in copilaria mea de mult apusa,a nins pana la jumatatea lui aprilie.Urat an a mai fost ala.Tin minte ca dupa a fost o inundatie de mama,mama.Copilarie,ce sa mai.Vremuri frumoase. A,si mai era un lucru,de fiecare data imi spuneam ca zapada este matreata unui urias,si da,avea multa matreata pentru ca nu prea obisnuia sa se spele.Cum s-ar spune,mai pe intelesul tuturor,era un urias jegos.
Iris mi-a pus mana pe umar si m-a trezit din acele amintiri,si mi-a propus sa mergem sa bem ceva la un bar din apropiere.Sigur ca am acceptat,nu aveam ce face si plus nici nu cunosteam locul asta asa de bine incat sa fac altceva.
Bodega respectiva,nu era la mai mult de zece-cinspe minute de mers pe picioare de la gara.Din pacate pe tot parcursul drumului niciunul dintre noi nu a scos vreo vorba.Mergeam incetisor sub ploaia usoara de fulgi,iar singurul zgomot ce se auzea,era al scartaitului zapezii sub talpile bocancilor nostri,uneori acesta fiind tulburat de claxonul unei masini sau de maraitul insistent a lui Castana cand pe langa noi mai trecea cate o persoana cu infatisare dubioasa.
In fine,in sfarsit am ajuns in acel locsor.Era frumos,nu pot spune altceva,avea o atmosfera draguta,cu toate ca domina fumul de tigara.Nu il suportam,am avut probleme cand eram mic si asa s-a dezvoltat si ura mea pentru el.Totul era aranjat in stil vintage,iar pe pereti puteai intrezari pe langa tablouri si niste ceasuri uimitoare cate bucati de chitare sau cate un poster cu cate o femeie goala,cu cate o trupa si altele.
Muzica,da,muzica era pe placul meu.Exact cand am intrat inauntru incepea Wish you were here de la Pink Floyd.Mi-am adus imediat aminte de cum incepuse mie sa imi placa de o fata,minunata,nu am ce spune altceva,singurul cuvant care o poate descrie.A fost dragoste la prima vedere,dar din pacate,avea prieten.Meh,ce sa faci?Asa e in dragoste.Aceasta iubire nebuneasca pentru ea,tinuse de prin vara dintre clasele a VII-a si a VIII-a pana pe la sfarsitul unei toamne tarzii de la inceputul clasei a IX-a. Ca tot omul,mi-am exprimat dragostea pentru ea,dar degeaba,pana prin toamna clasei a IX-a dupa cum am mai spus,cand,in sfarsit,am reusit.Dar ce credeti? Ce e frumos,nu e de durata,asa ca toata treaba asta s-a sfarsit in vreo trei zile.Am fost spulberat,dar na,incet incet,am trecut peste. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|