PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
domino 2 Text postat de Spiridon Ramniceanu DOMINO – partea a 2a Domnul Petrică stătea comod în fotoliul lui preferat din faţa televizorului. Norica s-a aşezat pe canapeaua alăturată, plasată în unghi drept. Când a pus un picior peste celălalt, mişcarea a avut amplitudinea potrivită pentru ca ofiţerul să poată vedea spectacolul cu toate amănuntele lui. Imediat fruntea înroşită brusc s-a umplut de o năduşeală cu broboane minuscule, ochii i s-au mărit şi respiraţia s-a accelerat. Asistenta s-a ridicat repede, ştergându-i fruntea. Aplecată, pentru acest gest, oferea ochilor ajunşi bulbucaţi, priveliştea uluitoare a unor sâni ce oscilau liber, fără sutien. - Pleacă! Pleacă, îmi plesneşte inima! Începuse să se simtă rău. - Chem salvarea, domnule colonel! - Nu… Adu-mi un pahar cu apă! La întoarcerea din bucătărie domnul Petrică arăta complet refăcut. - De ce nu m-ai avertizat, scumpo! Dacă mă anunţai… priveam frumuseţile mai detaşat! Am să te pedepsesc pentru asta! Vino la mine! - Ai grijă, colonele, sabia cere mult sânge… - Îngenunchează aici şi desfă-ţi bluza! Vreau să-ţi mângâi sfârcurile! Nu mă înving, pe mine, două ţâţe de muiere! Atingerea a fost devastatoare, râdea scut, grohăia, plescăia din limbă lingându-şi buzele… Ochii bulbucaţi nu ajungeau să cuprindă totul deodată şi-i rotea căutând toate detaliile. - Ajunge pentru astăzi! Îţi trebuie antrenament pentru a rezista la aşa ceva! - Nu pleca, nu te ascunde, târfuliţo, scumpo!… - Dacă nu înghiţeai medicamentul meu ai fi avut probleme! Să mă asculţi mereu! Pentru a evita întâlnirea cu cerşetoarea Norica alese alte străzi pentru a ajunge acasă. Apoi se ruşină, o va lipsi de cei cinci lei daţi zilnic! O găsi la locul obişnuit, îşi primi banii şi îngână cu tristeţe obişnuitele ei vorbe fără sens: „… femeie mulţumesc, am să te jelesc, dacă mai trăiesc, când îmbătrânesc, când se înnoptează, se înflăcărează, se învârtoşează, iar se înnoptează…” - Astăzi eşti mai sumbră ca de obicei! Ce nenorociri prevesteşti? Nu primi nici un răspuns. 4. Prima parte a dimineţii Norica a trebăluit aşa cum făcea mereu, apoi a venit cu cafeaua. Pentru domnul Petrică o jumătate de ceşcuţă, pentru ea, doza normală. - Să ascultăm şi altă aventură dintre sutele de… - Nici chiar aşa, acolo… mai bine nu spun. - Presupun că ai o evidenţă. Un om atât de ordonat şi riguros nu putea lăsa la întâmplare o activitate atât de prestigioasă! Încă nu ştiu care femei îţi plac, blondele sau brunetele? - Toate, dar prefer brunetele, ca tine! Tu îmi aduci aminte de o doamnă care îţi seamănă nemaipomenit, divorţată, fosta soţie a unui ingineraş. Aşa a venit peste mine, încât nevasta mea s-a supărat şi a vrut să divorţeze! Dar nu putea face ea ce vrea! Nu cu mine şi nu atunci. Am alungat-o, pe nevastă-mea, mai târziu, când am vrut eu, când şi-a revendicat dreptul de a se considera egala mea… aşa ceva nu se poate! Se deda la plăceri păcătoase, ca toate femeile nestrunite bine. O scăpasem din vedere, mă îndrăgostisem de o fetişcană simplă, dar foarte arzătoare!... - Eşti despărţit de mult timp? - De peste douăzeci de ani. Băiatul este mare, locuieşte aici, în oraş, are peste treizeci de ani. Fata, Camelia, stă la Constanţa, nu vrea să mă vadă, treaba ei, nu va primi nimic din ceea ce am … Nici pe copii ei nu-i cunosc. Ei pierd!... - Să lăsăm amintirile triste, povesteşte-mi despre inginereasă! Domnul Petrică părea marcat de amintiri şi se reculese zâmbind. A oftat şi a mângâiat asistenta pe fese. Se aplecase să ia ceaşca de cafea şi colonelul ia băgat mâna sub fustă. Întorcându-se, Norica i-a dat o palmă. - Cum poţi face o aşa greşeală! N-ai luat întăritorul! Vrei să ai o decompensare? Îngheţase de teamă, se aştepta la o admonestare violentă, nici el nu ştia de unde luase curajul de a face acest gest. Sta nemişcat şi aştepta reacţia fetei. - Mai bine te-ai pregăti de plimbare, ştii că toate lucrurile se fac într-o succesiune anume!… Acum, pe bulevard, să înnebunim babele! Norica a îmbrăcat pantaloni pescăreşti mulaţi, albi şi un bluzon albastru închis, lung până la jumătatea feselor. S-a impus repede tuturor gură-cască, precum şi altor persoane atente la frumuseţile din jurul lor. N-au parcurs tot bulevardul, domnul Petrică a insistat să se întoarcă. - Te supără inima, colonele? Nu renunţa la acest soare minunat, nu ştim dacă mâine… - Ba, din contră, mă simt excelent, dar vreau să-ţi respecţi promisiunea! - De ce te grăbeşti? Ar fi bine să ne încălzim la fiecare rază de soare!... - Eu vreau să mă bucur de întunecime şi de … alt fel de fierbinţeală. Tuşi scurt. Vei afla tu! Norica îl strânse de braţ, apropiindu-l şi şoptindu-i la ureche: - Nu fi misterios! Hai spune… - Mă cam joci pe degete, târfuliţo! Îţi vei primi tu pedeapsa!… Ca de obicei, la întoarcere, Norica a făcut o ceaşcă de cafea pentru ea şi foarte puţină pentru colonel. Aşezat în fotoliul său aştepta înfrigurat spectacolul aerian al picioarelor, chiar dacă erau îmbrăcate. Pe farfurioară, alături de ceaşcă, o jumătate de pastilă. - Astăzi vor fi solicitări mai mari, întăritorul este dublu. Dar nu-l lua acum, nu a sosit timpul lui! Ştiu exact când îţi va fi necesar. Priveşte puţin aici! Norica desfăcea cu grijă, unul câte unul, nasturii micuţi şi deşi ai bluzonului, răsucindu-se şi punându-şi în valoare formele. Ochii bulbucaţi ai domnului Petrică arătau că primea din plin şocul imaginilor dăruite cu nonşalanţă de asistentă. - Apropie-te! gâfâi el scurt. În paşi de dans, cu piruete care desfăceau bluzonul descheiat, se apropia de fotoliu. - Ai transpirat! Când s-a aplecat să-l şteargă cu batista i-a prins amândoi sânii în palme şi i-a strâns. Ea a ţipat cochetă, lovindu-l peste mâini. I-a pus palmele pe umeri şi cu sfârcurile l-a mângâiat pe obraji. Răsuflarea deveni agitată, neregulată. - Te-ai săturat? - Nu! - Acum înghite întăritorul, altfel situaţia ar scăpa de sub control! Am să-ţi povestesc ceva… Şi ai să vezi! Ţi-am promis spectacolul total… - Şi nu numai atât! Vreau să te simt! spuse el după ce înghiţi jumătatea de pastilă - Crezi că eu voi rezista departe de tine? Urmăreşte linia piciorului, a gleznelor de iapă de rasă, în călduri! Crezi că eu nu… că eu n-am sânge? Acum priveşte fesele, vezi cum las încet, încet, foarte încet, pantalonii, vezi chiloţii roşii cu dantele? Mângâie puţin, simţi catifeaua pielii, fierbinţeala ei, fermitatea muşchilor? Şi acum cu faţa, vezi ceva sub dantelă, ceva mai închis la culoare, o negreală, o întunecare a vederii, a minţilor? Îl lăsă să-i sărute buricul, abdomenul ferm, în timp ce el mângâia posteriorul. - Îţi plac, nu? Ar trebui să-ţi amintească ceva! Mai poţi să te gândeşti? Iată, ţi-am promis, asta fac eu în faţa unui bărbat adevărat!… Ce vezi îţi place? Răspunde şi tu! Spune ceva… Te bucuri? Îţi aminteşti acum? - Da… Adică nu ştiu ce să-mi amintesc, dar ce văd şi mângâi, îmi place! Mă oboseşte puţin! - Este o stare trecătoare, apoi, să vezi ce bărbăţie!... Uite, suge puţin la ţâţă, să te întremezi! Chiar nu-ţi aminteşte corpul meu de nimeni? Poate, dacă te concentrezi asupra codrului negru, periculoasa pădure cu ascunzişul ei… Sau crăpătura misterioasă unde vei trimite un cercetaş, vrei, neapărat, să afli ce se ascunde acolo, în despicătura adâncă din pădurea neagră… Mai ţii minte cui spuneai aşa? Sau tuturor cuceririlor tale le repetai aceeaşi poveste? Spune, care este adevărul? Domnul Petrică, încălecat de Norica, abia putea respira dintre sânii ei apăsaţi pe faţă. Transpiraţia, emoţia, slăbiciunea îl gâtuiseră. Încerca să o îndepărteze de el cu o mână, dar numai bustul avea nevoie de mai mult aer, în timp ce cu cealaltă mână continua să maseze pielea catifelată de pe fesele ei, ţinând-o aproape. Femeia nu dorea să plece, chiar se mişca într-un fel anume, stimulator şi înnebunitor. - Aşa îi spuneai si fetei aceleia, Tina? O mai ţii minte? - Nu trebuie să ne gândim la altceva acum, avem de făcut numai noi doi… - Ia să vedem cercetaşul! Ce facem, domnule Petrică, iscoada dumitale este… cam bleagă! Nu era aşa cu mulţi ani în urmă, când o cercetai asiduu pe Tina. Hai, spune, măcar ţi-a plăcut? O aduseseşi acasă, după plecarea nevestei tale cu copiii şi, din prea mult zel, a rămas gravidă. Nu se poate să uiţi! Te-ai gândit cum să scapi de ea şi de copil. Cum, altfel, decât abandonându-i! Ce zici de aşa poveste? - Minciuni, minciuni, n-am fost eu tatăl! Când a venit la mine era borţoasă, am făcut socoteli şi… De ce-mi spui mie toate acestea? Eu am ajutat-o să plece în nordul ţării, să nască printre ai ei, nu la mine, un străin. Este o calomnie! - Cum ai putea demonstra că era gravidă atunci când ai cunoscut-o, doar a născut la un an şi jumătate, de la mutarea la tine? Sau, poate, nu te gândeşti la Tina? Aţi plecat amândoi cu trenul şi tu ai coborât într-o gară oarecare, abandonând-o fără bani, în luna a şaptea! - Nu puteam lipsi de la unitate! Mă dădeau dezertor dacă nu ajungeam până dimineaţa! Mă acuzi de ceva? M-am enervat şi nu mai sunt bun de nimic! Te voi pedepsi… - Porcule, aşa se vorbeşte cu o femeie? Ajunsă într-un oraş necunoscut a născut o fetiţă… Aşa m-am născut eu, la şapte luni, din mama Tina, Ecaterina Vlase şi tată… Bănuieşti cine este tatăl? Ai în braţe chiar propria ta fiică, dezgolită, aşteptând să-ţi trimiţi cercetaşul în crăpătura din codrul întunecat, aşa cum făceai cu mama mea… Îţi violez propria progenitură… - Tu ai vrut! - Am văzut până unde duce bestialitatea… Nu conta că puteam să fiu, şi chiar sunt, fata ta, voiai să vezi cum îmi dau jos chiloţii în faţa unui bărbat? Şi voiai şi restul, tot ce se poate face cu o femeie! - Lasă-mă, ridică-te, mă simt foarte rău, nu mă pot lupta cu tine. Acuzaţiile şi parşivenia ta m-au descumpănit şi epuizat. Cheamă salvarea! - Nu, până nu asculţi şi restul povestirii, tragediei. După naştere a găsit un om la care a fost găzduită. Plata se făcea … aşa cum plătesc toate femeile neajutorate… Îţi închipui ce înseamnă faptul acesta? Şi nu numai pentru el. Să fie clar, a devenit prostituată! Aşa m-a crescut un timp, perioadă în care tatăl meu nu s-a gândit la fiica lui. Era fericit că scăpase de o pacoste şi se distra ca un cavaler! - Cheamă salvarea, Norica! (va urma partea treia) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23932 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE