PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
domino - 3 Text postat de Spiridon Ramniceanu DOMINO –partea 3 - Inutil, nu are cum să te ajute! Vei muri peste zece minute… În primele cinci am să termin ce am de spus, iar restul de cinci minute sunt rezervate pentru ultima rugăciune. Întăritorul, jumătatea de pastilă înghiţită, este nepotrivit pentru boala ta, este otravă curată! Se adevereşte socoteala mea… Nu vreau să pierzi nimic din minutele mele! - Mor!… Norica… salvarea!… - Când s-a îmbolnăvit de SIDA m-au dus la orfelinat… Ştii cum creşte o fată acolo? La treisprezece ani m-a violat directorul, el are dreptul seniorului, apoi toţi ceilalţi, conform ierarhiei, profesori, pedagogi, urmaţi de băieţi, de la cei mari, până la cei care te pot trânti şi desface picioarele să ţi se vadă crăpătura din codrul întunecat! Dar asta este o altă poveste! Mama a murit peste un an din cauza unei hepatite grele, luată nu se ştie cum. Înainte de a muri mi-a spus toată povestea! N-am priceput mai nimic, dar am memorat toate vorbele, „le vei înţelege tu când vei fi mare”, mi-a spus. Nu ştia, biata de ea, cât de repede se vor desluşi… Am întâlnit un domn… a fost tutorele meu, am supravieţuit datorită lui, dar… plata se face numai cu favoruri sexuale! Cam asta a fost tot! E timpul să intri în rugăciuni! Domnul Petrică respira greu, horcăia, nu vedea… Pierduse contactul cu realitate. Câteva minute jugulara a pulsat slab… dar era dus. În timp ce se îmbrăca, schimbând pantalonii albi cu fusta înflorată şi largă, Norica verifica semnele vitale, avea în faţă un cadavru. A telefonat la salvare şi a făcut circul de rigoare cu vecinii. Doamna Mara părea cea mai afectată. - Aveţi numerele de telefon ale copiilor? Vă rog să verificaţi, spuse ea celor prezenţi, nu am luat nici un ban! Sunt acolo, în dulap, cred că ştiţi, doamnă Mara? Medicul de pe salvare, o femeie tânără şi foarte frumoasă, a ascultat distrată relatarea, cercetând, în acelaşi timp, dosarul medical al bolnavului. A ridicat din umeri şi a semnat un act de constatare necesar medicului de familie pentru emiterea certificatului de deces. Băiatul domnului Petrică a sosit repede, nu părea marcat de eveniment, era preocupat mai mult de verificarea bunurilor şi banilor. Doamna Mara, cunoscând şi alte amănunte, a fost utilă la descifrarea conturilor bancare… Toţi păreau preocupaţi de câte ceva, aşa că Norica a plecat luându-şi la revedere de la fiecare în parte. În stradă, bucuria care ar fi trebuit să o năpădească după atingerea acestui plan îndelung premeditat se lăsa aşteptată. Nu credea, acum după ce totul se terminase, că toate blestemăţiile din lume trebuiau pedepsite cu moartea. Dar, amintindu-şi înjosirile suferite în lipsa unui tată care s-o protejeze, se simţi bine că desăvârşise uciderea, trase aer în piept, hotărâtă să uite toată partea trecută şi urâtă a vieţii ei. Soarele după-amiezii, blând, o invită la plimbare pe bulevardul umbrit. Cu numai trei ore în urmă trecuse, prin aceleaşi locuri, la braţul domnului Petrică. Acum, acesta era mort, îşi primise pedeapsa… ei. 5. Ajunsese în apropierea staţiei de benzină, - Ce avem noi aici? Stai, fă, puţin, unde fugi de mine, nu-l mai recunoşti pe Calai? Uită-te, mă, Liţă, după ce faci tot ce ţi se cere, eşti ignorat! Îţi place cuvântul ăsta? Am limbaj… - Vă rog să vă daţi deoparte! Nu am nimic comun cu voi! Dacă nu vă îndepărtaţi chem poliţia. Şi nu vă văd bine! Unchiul meu este maiorul Iorgulescu. Este cunoscut… - Tocmai de asta ne temem cel mai puţin. Ştii ce i-aş povesti eu poliţiştilor şi unchiului tău, Sandu Iorgulescu? Cum am cotonogit noi doi o tipă… pe doamna Constanţa, asistenta… de a intrat în spital! Pentru aşa ceva se face puşcărie, dar a meritat! Bune, foarte bune cinci milioane! Dar, frumuşico, ai mai promis ceva! - Nu ştiu despre ce vorbiţi! Aiureli născocite de delicvenţi! - Liţă, dă-i un şut în cur, poate i se ridică mintea la cap! Lovitura pornise înainte de a se termina vorbirea… Norica deschise gura pentru a urla, sau poate pentru a chema ajutoare. Pe lângă ei treceau oameni şi maşini, cineva ar fi luat atitudine, societatea nu este mereu pasivă! Gura deschisă a femeii s-a umplut de gazul paralizant eliberat dintr-un spray… şi tras în adâncul pieptului. Tinerii au luat la braţ o prietenă nu tocmai stabilă pe picioare, au condus-o la automobilul rablagit aflat aproape şi au pornit în câteva secunde. Calai conducea repede pe străzile lăturalnice, în timp ce Liţă se lupta cu împotrivirea slabă a femeii. - Are nişte copane grozave, da, ne vom simţi bine… Îmi vine să mă bag în ea acum. Fusta Noricăi se ridicase dincolo de limita decenţei. După cinci minute au trântit-o pe patul murdar din camera de la stradă a casei părinţilor lui Calai. - De unde aţi adus şi drogata asta, mă? Să nu vă bateţi joc de ea… - Stai fără grijă, o s-o luăm cu binişorul. Când se va trezi ne va mulţumi frumos. - Tot măgar ai rămas! Pentru viol se iau mulţi ani… - Nu vezi că ea vrea, a venit de bunăvoie! I-au tras doar fusta şi au descheiat bluza. - Ia priveşte, Liţă, ce negreaţă frumoasă se ascundea sub cârpe! De ce o acoperi drăguţă? Şi ce bubiţă delicată ai, că n-am mai văzut aşa ceva… sunt foarte curios să cunosc… Ce zici, Liţă, ce are ea?... Liţă, este o fierbinţeală aici, de te scapi… N-am mai întâlnit aşa strâmtoare fierbinte… M-a terminat putoarea… Răzbună-mă, Liţă! Norica începea să se dezmeticească şi să conştientizeze ce se petrece cu ea. Oroarea o cuprindea odată cu panica. Zbaterea deveni violentă şi Liţă o plesni peste faţă. Sângele se scurgea cu un firicel subţire din nas. - N-o lovi aşa tare, nu vreau s-o omori, îmi mai trebuie. În următoarea oră a fost folosită în toate felurile. Dacă se împotrivea, o băteau. - Întoarce-o Liţă cu bucile în sus! Şi pleosc, pleosc, patru cinci palme săltau pe fesele ei rotunde şi tari, ca două mingi. Nu mai îndrăznea să ţipe, ştia că nu i-ar fi îmbunătăţit soarta. Se lăsa iar în voia lor. După două corecţii s-a predat… O ardeau fesele, dar părea un foc ce aducea o schimbare, îi făcea bine, chiar ar mai fi vrut… Şi curios, chiar în clipa aceea a simţit teroarea unui orgasm de nestăpânit. După ce o bătuse bine o penetrase Calai… Când ea a ridicat puţin fesele şi a participat cu mişcări scurte şi abia reţinute, mădularul violatorului a căpătat o nouă dimensiune şi o altă valoare, iar nebunia care a urmat, a exclus definitiv ideea de neparticipare benevolă, totală. - Ce ţi-am spus eu, Liţă? Vom primi mulţumiri pentru o aşa bucurie… - Eu zic să-i frângem gâtul! O să ne aducă numai belele, va pleca de aici ca din puşcă, drept la Poliţie, să verse… Am încurcat-o rău, Calai! - Mă, Liţă, mă, eşti prost! Ai văzut ce mai fericire pe ea? Cum să lase ea din mână oul de aur? Ne va căuta cu limba scoasă ca să-i facem o tragere pe cinste! Unde mai găseşte ea aşa ceva? Schilozii au pierdut tăria! Ce zici, fă, mai vrei odată? - Numai cu tine… dar altă dată! Acum sunt sătulă, adică am… pentru mult timp! - Nu chiar aşa de mult, peste două zile te prezinţi la poziţie, gata crăcănată! Auzi, fă? - Cum ne găsim? Calai se bucura de un sfârşit aşa de uşor, pentru ceea ce ar fi putut fi un scandal. Mândria îi fusese sensibilizată de dorinţa fetei de a se întâlni numai cu el. Îşi promise o orgie totală. - Vii acolo de unde te-am luat, la ora patru, să avem timp… Fereşte-te de prostii! Noi ne pricepem la încuietori, fără turnătorii! Nici nu ştii de unde îţi vine moartea dacă încerci să ne păcăleşti. - Te prosteşte, mă, Calai! - Cunosc eu marfa! Să mergem, o lăsăm de unde am luat-o. Pune-i un cearşaf în cap, să nu vadă de unde pleacă! - Pe mine mă laşi în staţie, la Cărbuneanu! După ce a coborât din maşina rablagită a lui Calai, acesta a chemat-o la fereastra coborâtă a portierei: - Cum te cheamă, fato? Ne-am distrat aşa de bine şi nu ne cunoaştem! - Frusina, dar mi se spune Norica. Îl mângâie după ceafă şi-i trase o palmă amicală. Ai merita să fii… omorât! Aşa, câteva zile să zaci sleit… oricum, eu îţi mulţumesc, dacă te luai după fraierul acela de Liţă puteai să faci o mare greşeală şi te lipseai, astfel, de multe bucurii! Să-ţi spun, sinceră, chiar mi-a plăcut să o fac… cu tine! - Putoare, am să-ţi arăt eu ţie! şi demară cu un zgomot de table dezmembrate. Norica porni spre casă. Soarele apunea şi ultimele raze o luminau drept în faţă, chiar o orbeau. Închise ochii, se împiedică şi căzu pe trotuar. De fapt primise o lovitură cauzatoare de moarte! Lângă ea apăru cerşetoarea, îngâna, ca de obicei, un cântec nătâng pe care nimeni nu se străduia să-l înţeleagă. „ Căprioară, surioară, prin pădure umblătoare, prin desişuri păşitoare, omul tare vrea să te omoare, până ce moare, un alt soare, căprioară, surioară, dacă zboară o să te doară, surioară, zboară…” Cineva de la staţia de benzină a telefonat la Poliţie. Au sosit imediat cu o maşină a Salvării, medicul însoţitor era tot femeia aceea foarte frumoasă. - O cunosc pe fata aceasta! Era asistenta unui muribund! De fapt murise, comenta ea în timp ce verifica semnele vitale. Trăieşte, aduceţi masca de oxigen! Când a întors-o cu faţa în sus un firicel de sânge se scurgea printre firele de păr scurte. Văzu proiectilul înfipt în craniu, dar rămas puţin afară. Nu credeam că se poate aşa ceva! Este un miracol că n-a murit! Ajunsă la „Urgenţe”, au trimis-o direct în sala de operaţii, iar un medic tânăr, fără experienţă, s-a gândit că nu are altceva de făcut decât să tragă proiectilul afară. Ştia că aşa ceva se păstrează, la dat unei asistente, să-l predea Poliţiei. - Înţeleg despre ce este vorba, domnule doctor! Să ştiţi că este al patrulea atentat în ţară şi al doilea în oraşul nostru. Ceilalţi au murit, în cazul acesta de ce nu a intrat tot în ţeastă!? - A fost tras de foarte departe, presupuse medicul. A fost lunetist, sau s-a tras cu pistolul? - Nu deosebiţi un glonţ de carabină de unul de revolver? - Eu protejez viaţa, nu o agresez! Păcat de fata aceasta frumoasă! Va rămâne, cu mare probabilitate, oarbă. Datorită inundării creierului cu sânge, un timp va fi paralizată, dar s-ar putea înzdrăveni. Nu-mi închipui cum va trăi oarbă!? De fapt, nu este singura… Armurierii au verificat proiectilul, provenea de la aceeaşi armă, dar se trăsese de la peste o mie două sute de metri. Pe hartă au tras un cerc cu această rază, dar nu se potrivea, în stânga fetei se găsea o construcţie înaltă. Apoi au priceput, din cauza soarelui fata a întors capul spre dreapta, aşa că partea stângă a craniului s-a oferit liniei de tragere a asasinului. Pe acoperişul unei hale părăsite au găsit unele urme, dar neconcludente, nefolositoare pentru depistarea criminalului. Trebuiau să aştepte o altă crimă, doar aşa ar putea să apară alte indicii. (va urma partea 4) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23932 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE