PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Andrei Petre "E greu sa aduni apa varsata" Intr-un tinut indepartat traia un om, firesc si natural Vorbea, polemiza, gandea, radea de al celorlalti pueril “normal” Isi ghida viata dupa o regula concisa si atat de simpla: Traieste firesc si nimic “ciudat” nu se intampla Regi si imparati prin tinutul sau se perindau Cu zeii lor veneau la el si il amenintau Dar el radea, si raspundea rapid: Nu ma tem caci nu pot crede intr-un principiu rigid Nu va ascult, pentru ca cereti prea mult Nu va urmez, pentru ca va aruncati de buna voie in tumult! Urma calea sigura catre succes Cinci metrii inainte, nici un centimetru in regres Nu se grabea, astepta calm si victoria venea Nimeni in fata lui mai mult de un ceas nu rezista Era conducator peste un tinut mic cu oameni pasnici Dar aici nu patrunsesera nici razboinicii cei mai vajnici Castiga mereu pentru ca niciodata nu forta Daca era atacat, se misca rapid si fara mila distrugea Odata, murise o ruda, persoana stimata si de toti respectata Toti plangeau, toti se lamentau, viata fusese uitata Si imparatul nostru, Tao era numele lui Radea, dansa, fredona, lovind podeaua cu un cui Toti ceilalti, din spatele valului negru Blamau, strigau, nu-l mai priveau ca pe un om integru Un preot, cu lacrimi in ochi de el se apropie Il prinse de mana si pe crestet il mangaie: Iarta-l doamne caci nu stie, nu se caieste Nu te supara doamne, nu a fost invatat si greseste Dar Tao, ridicandu-se usor, se smuceste Preotul il priveste mirat, din priviri explicatii cerseste: De ce fiule, de ce nu plangi, cum poti fi calm Cand ar trebui smerit sa reciti un psalm?! Dar imparatul privea drept, ochii-i luceau Cuvintele lui in sala mare puternic rasunau: O tu, batran nevolnic si pierdut Traiesti o viata rupta, condus de un principiu necunoscut Imi spui sa plang, sa ma jelesc Dar eu vreau sa rad, sa cant, sa ma bucur ca pot sa gandesc De ce imi ceri sa neglijez viata? Pentru ce sa renunt, de ce sa ma opun apei intocmai ca gheata? Imi spui sa privesc moartea cu durere Dar eu spun, fericirea este a firescului vreere Ce mai conteaza acuma pentru mort De va fi ars, slavit de toti sau daca va fi uitat intocmai ca un port De ce sa ridic morminte, de ce sa slavesc moartea? Cand eu stiu ca viata este fireasca, in nici un caz nu plang noaptea Nu vom mai construi nimic, nici un monument pentru morti Vom aplauda viata, vom renunta la zeii toti Refuz sa plang, sa ma-ntristez langa un corp inert Nu pot sa fiu trist bazandu-ma pe un principiu incert! Vocea imaparatului devenise aspra si dura Preotul realiza ca el este o forta pura Si atunci, o intrebare ii incoltea fara sa vrea in minte De ce crease divinitatea o forta rebela care in acest fel o dezminte? Dar neputand sa inteleaga, renunta rapid Il saluta politicos si se retrase din nou in mediul sau arid Iar, Tao, privindu-l dispretuitor Stranse in mana cuiul si incepu sa rada usor Se hotarase atunci, o data pentru totdeauna Sa renunte la credinte, nu-l va mai inspaimanta luna In regat, incepand din ziua aceea Pentru zeii oamenilor incepuse durerea Statui, aruncate in foc, mistuindu-se usor Temple daramate, ciocanul sfaramand al poporului scump odor Seara calma deasupra tarii se asternea Iar in orase, tot ce fusese obiect sfant violent ardea Si culmea, zeii lor nu actionau In fata imparatului fortele divine se plecau Oamenii atunci ratiunea au acceptat Si fara tagada la prosteasca credinta au renuntat Iar Tao domnea acum peste o tara fireasca Scapata de nefasta “influenta cereasca” Intr-o zi, plimbandu-se pe malul unui rau Observa un om, pregatit sa se arunce, dezbracat pana la brau Razand, se apropie de tanarul temerar Care vietii ii era atat de contrar De ce, ce te-ndeamna in valuri sa te avanti? Ce oare te face sa vrei ca moartea astfel sa ti-o anunti? Tanarul, privindu-l dispretuitor Ii raspunse repede imparatului, suierand asurzistor: Voi sari, priveste acolo sus pe colina Ii vezi pe oamenii aceia, sa ma slaveasca mai apoi au sa vina! De aceea sar, voi trece inot apa Si apoi voi reusii in fine sa-mi parasesc casa Imi voi gasii si eu un rost, de toti voi fi respectat Fereste-te, caci intr-o zi voi ajunge chiar eu imparat! Si tanarul se arunca in valurile-nvolburate Inota fara frica prin apele revarstate Bratele sale puternice in haul albastru se afundau Ignora lipitorile care din el se infruptau Se lupta cu apa, incerca sa o rapuna Dar simtea ca forta lui incepea incet sa apuna Simtea cum sangele incepe sa se raceasca Introducea capul in apa, vroia sa se racoreasca Dar incercarile lui erau in zadar Moartea se apropia de bietul fiu de vacar Realiza intr-un tarziu si incepu sa se zbata Striga catre mal, vroia sa fie ajutat, macar de asta data! Lumea se imbulzea, toti coborasera dealul Erau acum pretutindeni, acoperisera malul Cativa barbati mai puternici se arunca pentru a-l salva Dar fiecare in parte acum intr-o situatie nefasta se gasea Disperarea ii cuprinsese pe toti cei care sa aflau pe mal Numai imparatul privea, radea, totul i se parea normal Barbatii in apa neputinciosi se zbateau Iar de pe mal tot mai multi pentru a-i salva in rau se avantau Ramase in scurt timp doar imparatul, alaturi de cateva femei Ele nu intelegeau, asteptarea lui li se parea ca nu are temei Il intrebara atunci luandu-si inima in dinti: De ce nu sari, si acesti tineri au parinti? Au sa fie tristi si indurerati Cand copiii in fata lor vor fi inmormantati! Tao, intorcandu-se catre grupul de femei disperate Raspunse relaxat, vietile din apa erau de mult uitate: Imi spuneti sa sar, viata sa imi risc Sa incerc degeaba sa ating un intangibil pisc Sa ma arunc in apa repede si rece Pentru ce, cand nici macar un fior prin mine nu trece?... De ce sa ajut, cand eu am incercat sa previn De sar in apa, poate pe mal niciodata nu mai revin Si-atunci, de ce sa-mi risc viata De ce sa ma opun apei intocmai ca gheata? Nu vreau sa mor pentru ei Eu am incercat sa ii previn, sa opresc nebunestile lor idei Dar nu au vrut sa auda, nu au ascultat Si astfel ei singuri s-au inmormantat Nu voi sari, nu imi pasa de viata lor Am inca multe de facut, trebuie sa invat cum sa traiasca un popor! Si astfel, cu vorbele terminand Tao se ridica, o porni la drum, inca chicotind El pleca, usor se indeparta In timp ce grupul de barbatii cu apa involburata se lupta Cat de naivii, isi spunea imparatul razand in continuare Nu stiu sa alunece firesc, lovesc si calca apa in picioare Nu au inteles ca raul curge implacabil, maiestuos Daca s-ar lasa in voia lui, un om ar putea din apa sa iasa sanatos As putea sa ii ajut, dar de ce sa ma obosesc… Ce sunt eu, ca viata lor sa o cersesc? Daca vor sa asculte, vor trai Refuza, de ce sa ii salvez, ii las, singuri pe mana lor vor pieri! Si Tao continua sa se indeparteze razand de scena tragediei In aer se auzeau inca tipetele nebuniei! Toti acei barbati in acea zi au murit Cum zicea Tao: pur si simplu nu au gandit! Dar viata isi urma implacabil cursul firesc Multi oameni continuau sa aiba un comportament prostesc ... (va urma) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE