FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Salvare hai-hui (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
Exercițiu de lectură Repostare

Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-07-06 16:40:09

Salvare hai-hui*

Zborul fluturelui, din direcția larvă către direcția crisalidă, are o traiectorie greu matematizabilă însă, de cele mai multe ori, salvatoare. Este ceea ce s-ar putea numi „hai-hui-ul” perfect. Cine a încercat să prindă cu palmele un fluture întelege perfect metafora. De cele mai multe ori rezultatul este un „aplaudat” singular, fluturele depășind „hai-hui” pericolul truvabil în gestul celor doua palme de a-l prinde între ele.
Mutatis mutandis, poemul de mai sus are conotația zborului de fluture. Te apropii de el, încerci să-l prinzi și simți cum iți scapă printre degete și te provoacă. Astfel devine obligatorie insistența lecturii care ne relevă câteva ‚jaloane” poetice de o reală prospețime „ tăcerile mele transparente”, „ochiul tău imposibil de stâng”, „umbra ta desculță de gânduri”, „îmi plac insuportabil de mult iernile/
perfecte”. Aceste sintagme ne spun că avem de-a face cu poezia. Poezie pură, esența poetică.
Trebuie doar sa fim atenți. Astfel vom înțelege ziua în care, ne spune autoarea, „am să adorm cu tot cu tacerile mele transparente” adică acele tăceri care spun multe ori chiar totul. Și este o zi sperată, așteptată dacă nu cumva, imperativ, premeditată. Așadar fii atent, ziua aceea va veni, nu ai cum să scapi de ea. În ziua aceea, în „ochiul tău imposibil de stâng” voi fi eu iar tu vei afla (vei cunoaște) astfel "eul" meu ontologic sensibil, „eu” care simte durerea „cuvintelor rupte de realitate” un fel de necuvinte stănesciene, care simte durerea din „zborul fluturilor hai hui” si care isi lipește de retină dimineța straveziu. Atunci mă voi revela: „nenascuta femeie / la umbra ta desculță de gânduri” Așadar voi fi poate închipuirea ta ori congruenta cu inchipuirea ta. Nenascuta, ireala, îns㠄eu”. Nu știu daca voi fi fiind "eul" așteptat însa la umbra ta paradisiacă, „desculța de gânduri" am sa port „aceeași dragoste” (despre care tu știi câte ceva!) nu cu miros de măr cum ne-am putea aștepta, reinventându-ni-se mitul adamic, ci cu „miros de portocale” sugerându-ni-se o nouă lume, poate exotica, însa o lume definibilă prin gustul deosebit al fructului ale carei coji i-au descoperit candva unui celebru navigator o nouă lume. De ce nu, un nou "eu"?
De acum încolo este rândul tău: „Numai tu să fii atent” pentru c㠄lângă noi nopțile vor fi intotdeauna nepereche
și mie îmi plac insuportabil de mult iernile
perfecte”
Un final despre care se poate spune, cum ar zice evanghelistul, cine are urechi de auzit să audă.
Iată deci cum, acest „poem hai-hui” ni se descoperă, poate, în înțelegerea de mai sus, ca un frumos poem care, chiar daca ne va fi fost scăpat printre degete, ne-a produs, fie și pentru câteva secunde, câte durază zborul unui fluture, o adevarată bucurie estetică.


*Poem hai-hui**

Într-o zi am să adorm
cu tot cu tăcerile mele transparente
prinse de tâmplă
în ochiul tău imposibil de stâng o să-ți spun că
mă dor cuvintele rupte de realitate
și zborul fluturilor hai hui
ca o boare mediteraniană
am să-mi lipesc de retină dimineața străveziu
eu
nenăscută femeie
la umbra ta desculță de gânduri
am să port aceeasi dragoste cu miros de portocale
numai tu să fii atent

lângă noi nopțile vor fii intotdeauna nepereche
și mie îmi plac insuportabil de mult iernile
perfecte

**Text postat de Gabriela Colar
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE