PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De Bello Europeeico (IV) Text postat de Dragoş Iovan [5] Postero die castra ex eo loco movent. Idem facit Mentula equitatumque omnem, ad numerum quattuor milium, quem ex omni provincia et Epigramistes atque eorum sociis coactum habebat, praemittit, qui videant quas in partes hostes iter faciant. Qui cupidius novissimum agmen insecuti alieno loco cum equitatu Pamfleticii proelium committunt; et pauci de nostris cadunt. * ad VII Kal. Decemvris Cam pe la cel de-al treilea cîntat al cocoşilor, liniştea taberei fu sfîşiată de un urlet teribil. Mentula sări din aşternut şi ieşi din cort în ţinută incompletă de luptă, cămeşoaie lungă din in nealbit, cusută cu arnici, cipici de lînă-n picioare, dar cu un săbioi mare şi ruginit în mînă. -Ce drac' se-ntîmplă, ne-atacă hoardele barbare...iar voi, uzări şi luzări, plaga aflicta, trageţi la aghioase? -Nooo, ghinărale, îl lămuri un sutaş năuc, cu ochii cîrpiţi, trezit şi el pe neaşteptate din somn, e nea senatoarele ăla cu limba-mpleticită, cre' că a visat ceva urît! Somnia non iocus, reflectă consulul şi porunci să fie trezit degrabă vindecătorul Acus, această pithye masculină a legiunilor europeeice. -Servus amicus, salută el, atunci cînd nobilul Livius se înfiinţă dinaintea lui. -Servus-servus, ave-bravae, căscă acesta, da' o ştii pe-aia cu amicus Plato, sed magis amica veritas? De ce m-ai trezit, visam c-am prins o ştiucă de zece măji cu solzi de argint şi ochi de casandră drăgăstoasă... Radix Mentula îl lămuri că senatorul Ombilicus a avut un atac de panică: -Vezi ce are nea caisă ăla, prescrie-i ceva, vreo licoare din buruieni soporifice să doarmă trei zile şi trei nopţi neîntors! -Va bene, caro amico, căscă din nou Livius Silvanus de data aceasta în dialectul italic al latinei vulgare, ma meglio che dare la cicuta, e un somaro e un scorcentato! Cînd intrară în cortul unde fusese găzduit senatorul Balbax, îl găsiră pe acesta în patru labe, cabrat într-o postură statuar-ecvestră, fornăind nervos şi lovind pămîntul cu o copită imaginară. -Sindromul Incitatus, de obicei apare după un consum exagerat şi îndelungat de tulburel, vectium lavationes din zona limesului alutic, autohtonii îi spun poşircii ăsteia "zaibar". -Deşca asta l-a cunoscut şi pe Caligula, ce chestie, zise Radix, e nostalgic după orgiile de'altădată! Auzind numele celebrului desfrînat şi deraiat imperial, Ombilicus scoase un nechezat voios şi se propti în coapsa consului, invitîndu-l muţeşte să-l încalece.Vindecătorul îi puse un frîu ad-hoc, confecţionat din eşarfa unei hetaire care dănţuise acolo din buric, una Pustulantia Scrofa, şi după ce-l struni binişor, începu să-l examineze cu competenţă. -Are gîlcii umflaţi cît um măr armenesc, transpiră, are febră şi după indicaţiile lui Paracelsus ar trebui să sloboadă din umori! Mentula ridică din umeri: - Fă cum crezi că e bine, ia-i sînge, dă-i să bea zeamă din cantaride, numa pune-l pe picioare, am nevoie de cohortele lui de rimări în cazul în care, doamne-fereşte şi taica Jupiter să ne-apere, ne atacă pe neaşteptate barbarienii! Livius Acus rîse: -Imposibil, e stahanovist! -Ce vrea să-nsemne asta, e adept al vreunui cult oriental? - Aş, chantharus bibentis, consumator înrăit cu stacana...da' poate vrei să-l pun să facă şi-o analiză a operei lui Ovidius Naso? -Epicurianule, nu mă incita...ştii cît te iubesc, dar în cazul ăsta nu ai dreptate, priorităţile mele sunt apărarea patriei şi a valorilor ecoliterare! -Eco e ora, nel suono in paroli e colori? Consulul mîrîi nemulţumit: -Nu înţeleg, ce au de-a face de gustibus cu necesităţile momentului? Nobilul pharmacopolam circumforaneum ricană: -Noa, fătu mieu, cum să te lămuresc io pre tine....ai vrun sămn dinainte? -Ce semn? Nu-i destul că am o misie înălţătoare, de a cărei îndeplinire atîrnă gloria mea nepieritoare? -Atîrnă şi nu prea...un "in hoc signo vinces" îţ trabă, ca să ai situaţia-n labă, conzule, c-alfel mărji tăt napoi ca racu cela dîn gîrla Rubiconului! -Pe bisexualitatea lui Caesar, ce vremuri...era suficient să ridic o sprînceană şi tot alaiul prozodic se ploconea în faţa triumfului meu... Consultaţia începea să prindă conturul unei polemici molcome, o slugă văzîndu-i puşi pe cleveteală aduseră două jilţuri şi-o carafă cu Falern cînd deodată liniştea dimineţii fu destrămată de un vacarm marţial. Cei doi ieşiră din cort şi, în aerul trandafiriu şi tremurător al unei aurore gingaşe ca fesele unui prunc alăptat cu generozitate, contemplară armia inamică care înainta fioroasă pe sub poala codrului siniliu: falangă compactă de lăncieri satirici,încadrată pe aripa dreaptă de catafracţii pamfletarioţi cu armuri întunecate, iar în cea stîngă de spiritualii arcaşi parodici veniţi din străfundurile liternauticii. " Iovanes ante portas, constată Livius Acus cu o satisfacţie amară. " Am belit-o, să mă ierţi, murmură Mentula Radix, vizibil impresionat de forţele care se desfăşurau dinainte-i. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE