PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De bello Europeeico (finis?) Text postat de Dragoş Iovan ... Mentula ad senatum ac decoro sermonis, Venerabilis et adsensu omnes suos ministros habere asinum. Post finita ouans trifolium accepit coronam aureolam et dicta memorabilia:”dulce et decorum est pro patria mori” quod perniciosum dixit in nonecoliteraria lingua „Vade, et lapis molendinis asinum”. Ab illa hora fatalis gloriae spicatus et dedit illi gustabunt mortem... * Idele lui Marte, anno Canis Caeruleum Despre ce s-a petrecut mai departe între fruntariile Europeei, se poate afla din alte izvoare cunoscute, scrise şi nescrise, unele simple bîrfe, altele clevetiri cu parfum de autenticitate. Aşa cum se ştie, după ce a format legiunea brită CLIV, formată din năimiţi iniţiaţi în tălmăcirile tăioase ieşite din mintea unui druid, consulul Radix Mentula a supus rînd pe rînd toate naţiile ce trăiau pe mănoasele plaiuri sinilii, ba şi-a făcut oleacă de cap şi prin fabuloasă ţară a Ineptului, străbătută de fluviul Stil, unde i s-a pus pata pe una Cliopatra, o perversă încă nubilă, învăţată-n perversiuni verbale şi nu numai, cu care s-a destrăbălat vreo cinci luni, pînă cînd l-au lăsat puterile, c-avea de-acu’ cinci decenii grele în spinare, de nici zeama de hamei şi nici fiertura din muşte verzi de Spania nu l-au mai ajutat să fie destul de viguros. Renunţînd la gloria aşternutului s-a întors, aşadar, la cea a capricioaselor litere şi a purces însoţit de un alai de linguşitori, vivandiere prozodice şi gealaţi catrenişti spre eterna urbe a ecoliteraturii, Bucuretzia cea faimoasă, cu gîndul mărturisit doar apropiaţilor săi, să-şi puie pe frunte coroana de rege al ecoliteraturii. Lui Corbulo, preocupat din umbra foncţiei sale de Pontifex Maximus, de unirea bisericuţelor incolore de poetraştrii într-un universal templu neprihănit care să lea dea în bot celorlalte culte şi cu deosebire păgînilor ce scriu murdar „culum” şi „mentula” în loc de „natibus” şi „gallus” , amănuntul acesta i s-a părut nevinovat şi l-a lăsat să-şi facă mendrele după pofta lui nemăsurată, care dovedea treizeci de iambi pe oră plus o balercă cu tulburel alexandrin. În ziua fatidică, degeaba îl alarmase după ce-i dăduse în bobi o pirandă, să nu întindă prea mult coarda şi să se mulţumească cu titulatura de „protector litterarum et poeta pricipes” şi fără să ia în seamă sfaturile prevăzătorului Livius S. Acus, pro-ex-consulul Mentula se duse arţăgos în senat cu gîndul să-i şmotruie pe venerabili şi să-nşface purpura imperială. Pe scări în timp ce urca între coloanele bleu, se apropie de dînsul un ins înalt, cu chip neguros şi faţa cam uscată. Figura acestuia aducea cu cea a bunului său amic Rutus Georgesianus cu care bătuse în tinereţe lopta din cîrpe pe maidanul literelor şi jucaseră „ghiceşte rima din prima.” Tipul se apropie dinspre sinistra lui, dar cînd vroi să-i strîngă amical dreapta, acesta scoase de sub togă o custură, pe care o botezase „Cezarina” şi care ruginise de borşul atîtor beregate lirice retezate fără milă, îl luă de guler şi i-o înfipse în spate. „ Et tu, Rute?” bîigui Mentula, scăpîndu-se pe el şi udîndu-şi toga proconsulară atunci cînd vîrful şişului îi ghidilă rărunchii. „ Şşşşt, amice, şopti Iovanes, căci el era cel deghizat în pretenar, taci că te fac nemuritor, opera-ţi postumă va deveni best-seller şi-ai să intri în PAI!” „ Cum, ce-i aia pai?” horcăi Mentula agăţîndu-se de viaţa-i virtuală ca înecatu’ de trestie. „ Hai, dormi în pace... Plagiarius Academia Insignis te vrea şef de promoţie, amice!” Sufletul lui Mentula o luă în sus spre şesurile Elizee , zice-se că a fost lăsat să intre fără oprelişti şi-n Olimp după ce Apollo adormi în timp ce-l asculta mormăindu-şi sonetele. EPILOG Cel care dă în pelerinajul său pe şesurile albastre de un bătrînel ce stă cu undiţa în mînă, pe malul gîrlei Coletina, fără s-agaţe altceva decît smocuri de iarbă, mormoloci şi cîte-o fîţă imprudentă, să nu se lase înşelat de aparenţe. Insul nu e alta decît reîncarnarea ilustrului Radix Mentula, Caesar al literelor şi zvonitor al pastişelor de sorginte elisabetană. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   repet, d-le Cioca, fiindcă repetiţia e mama-nvăţării şi poate-poate se prinde ceva şi de matale: "n ceea ce privesc observaţiile c-aş fi nemulţumit de mesajul texteloor mele, ea este reală iar comentariul de mai jos e concludent, d-voastră nu faceţi altceva decît să împingeţi în ridicol orice fărîmă de încercare literară onestă şi originală de pe sait şi asta fiindcă nu vedeţi mai departe de lungul nasului sau al cozii dacă preferaţi." Şi v-a trecut vreodată pe sub calota craniană gîndul că, cine-ştie, din pricina unor tăietori de frunze la canide, compozitori de catrene fîsîite, se scîrbi lumea cu oareşce talente literare să dea pe-aici?! Nu-mi răspundeţi era o nedumerire pur retorică şi e limpede că-n pană acută de inspiraţie şi secat de imaginaţie ca un pietroi nemetalifer v-a apucat dragul de a scrie nerozii care n-au nicio legătură cu textul, ceea ce după regulament e destinat invalidării..da' cine s-o facă?!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-09 17:15:23               Domnul Iovan, Daca nu scriati ca razbelul dumneavoastra este un pamflet, eu, prost cum sunt, nu mi-as fi dat seama. Dar daca dumneavoastra sustineti ca e pamflet, pamflet ramane. p.s. Merita in loc de "erita" Se pare ca nu sunt singurul care mananca litere.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-12-09 17:01:25               er:merita, înfăţoşeze   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-09 16:32:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Venerabilul Acus ar erita un răspuns detailat la observaţiile făcute acestei pseudoepopei. În limita textului mă mulţumesc să remarc că e doar un pamflet asupra unor realităţi şi orice cronicar încearcă să înfăţoleze cît mai obiectiv faptele. Pescuit? Cenzorul-pescar ar folosi doar citate în care a fost atacat, umilit sau dezavuat.   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-09 16:32:05               Nu ştiu ce anume mă determină să cred că, dacă ar fi avut posibilitatea să comenteze, Livius S.Acus ar fi grăit cam aşa: Pe cel vrednic, dacă a căzut în oarece omenesc păcat, atinge-l cu vorba blîndă a mustrării, iar de stăruie, sfichiuieşte-l niţel mai aspru, şi va înţelege. Pentru cel nevrednic, dar înecat în păcatul trufiei, foloseşte din plin tăişul vorbei aspre şi fii fără milă. Dar niciodată, absolut niciodată, altfel decît pe faţă, fără şiretenie, fără lovituri din spate. Finis coronat opus, ziceau latinii, şi bine ziceau. De aceea nu pot trece de gustul amar al răpunerii duşmanului prin mijloace mişeleşti. Alta era dacă-l răpunea Iovanes pe Mentula nu cu şişul ascuns în mînecă, ci cu sabia în cinstită şi dreaptă luptă. Dar, cum înţeleptul Acus nu poate grăi, mă mulţumesc să cred că astea ar fi fost vorbele lui după citirea celor cinci capitole. Şi mai cred că s-ar fi arătat bucuros de atîta risipă de talent şi totodată întristat de tot atît de multa risipă de vanitate. PS Radu spunea cînva că şi-ar dori o partidă de pescuit alături de mine, urmată de o seară în jurul focului în care să asculte povestea acelei zile, rostită de mine. Eu mi-aş dori o partidă de pescuit în trei, urmată de rîsul homeric din jurul focului la auzul unui text de-al lui Gheorghiţă despre caznele unei zile în care eu şi Radu n-am fi avut alte realizări în afara celei de a învăţa rîma să inoate.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-12-09 15:18:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE