FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Homosexualitatea – este sau nu este antibiblică?
Text postat de Marian Tudorel Lazar


În timp ce oamenii unesc oameni prin hartii și diverse ritualuri, Dumnezeu are o altă modalitate de a uni două ființe: sfânta legătură a dragostei. O legătură care rămane în pofida hârtiilor, ritualurilor, interdicțiilor și împotrivirilor omenești. Această sfântă legătură dumnezeiască a dus, de-a lungul timpului, în momentele când a intrat in conflict cu legile omenești (scrise sau nescrise), la nemuritoarele povești de dragoste gen „Romeo și Julieta”, „Frumoasa și Bestia” și multe, multe altele. Acestea însă sunt doar cele mediatizate, mediatizate pentru că, până la urma, omenirea a reușit să le accepte frumusețea și legitimitatea. Fiți convinși însă că au rămas destule povești de dragoste proscrise încă de spiritul omenesc aflat, de bunăseamă, abia în faza negării adolescentine.
Eram însă la homosexualitate și am să încep cu iubirea dintre un bărbat și alt bărbat, pentru că îmi pare că tot homosexualitate se numește și iubirea dintre două femei, dar este tratată diferit în Biblie. Mai bine zis nu este tratată direct și, nefiind tratată direct, nu văd de ce ar fi antibiblică și interzisă. Poate doar în comparație cu iubirea fizică dintre doi bărbați. Dar este ea antibiblică? Este ea ilegală din punct de vedere religios? Păi, atâta vreme cât este explicit condamnată de legile lui Moise, clar că este interzisă și nelegală biblic, va zice orișicare dintre cei care au cât de cât o cultură religioasă. Dar la fel de explicit condamnată este și uciderea și, totuși, imediat după ce le dă această lege evreilor, Dumnezeu îi trimite la război cu îndemnuri clare de a ucide femei și copii. Interzis este și sacrificiul uman și, cu toate acestea, cel închinat în slujba Domnului nu mai poate fi răscumpărat, ci exista poruncă explicită de a fi ucis (Leviticul 27.29). Aceasta înseamnă că nu este de ajuns să existe o poruncă explicită în Biblie ca să tragem concluzia că este valabilă pentru orice situație, în orice timp și în orice loc. Dealminteri, cine citește Geneza și întreaga Biblie nu poate să nu remarce faptul că, de-a lungul timpului, Dumnezeu a schimbat de mai multe ori legile privitoare la mâncărurile ce pot fi consumate și cele interzise. Asta înseamnă că, dacă El însuși nu a indicat o lege ca fiind valabil㠄în vecii vecilor” poate oricând interveni o schimbare în modul de aplicare al acelei legi, chiar dacă este o lege dumnezeiască. „Totuși, Evanghelia este indicată de Biblie ca fiind veșnică”, îmi va da replica vreunul dintre voi, ceva mai avansat în studii religioase. Și eu sunt de acord cu el, cu observația că se referă la întreaga Evanghelie, în întregul ei, nu doar la o singură bucățică. Ce este însă Evanghelia? Este o lege? Da, este o lege, dar nu o simplă lege ci una fundamentală: o Constituție. Ca orice constituție are câteva principii de bază. De fapt constituțiile omenești au câteva principii de bază, Evanghelia lui Dumnezeu are un singur principiu care le surclasează pe toate și în funcție de care trebuie judecate toate: dragostea. Ce este dragostea? Dragostea este cea care poate totul și iartă totul. Se iartă chiar și pe sine însăși când încalcă una din legile lui Dumnezeu și iartă și pe ceilalți care le încalcă. De fapt este chiar obligată să își supună sieși orice altă lege, umană sau dumnezeiască. Orice este făcut din dragoste este deasupra oricărei legi și nu poate fi judecat de nimeni, nici măcar de Dumnezeu, pentru că dragostea este Dumnezeu și Dumnezeu nu se judecă pe sine însuși.
Deci, dacă doi oameni, doi bărbați, fac sex din dragoste, atunci legătura lor este sfântă, vine de la Dumnezeu și nimeni nu are dreptul să îi judece. Să fie însă dragoste, ceea ce există între ei, sau doar o simplă chimie? Păi asta este dragostea, scumpilor, o chimie. Dacă există această chimie, atunci există dragoste. Și dacă Dumnezeu permite această chimie între doi bărbați, atunci ori s-a țicnit, dar sunt curios să-l văd și eu pe țicnitul care îndrăznește să spună că Dumnezeu s-a țicnit (!), ori s-a decis să-și schimbe puțin legile, din motive pe care doar El le știe; El și orice alt om dotat cu spirit de cunoaștere și dorința de a-l folosi. Ar putea cineva să afirme că, totuși, această chimie apărută între două ființe de același sex este doar un accident, o aberație și că, în lumea creată de Dumnezeu, exista un pic de haos. Dar cine afirmă așa ceva deja nu mai este un credincios, ci un ateu. Și atunci nu mai punem problema din punct de vedere religios ci strict științific, potrivit legilor naturii. Iar legile naturii spun că homosexualitatea este ceva pur natural, practicat de mai toate speciile de animale, caz în care de ce ar fi interzisă animalului suprem?! Oricum, eram la homosexualitatea religioasă, deci să rămânem tot în domeniul ei.
Deci, dacă legile firii, create de Dumnezeu, permit chimia dragostei între doi bărbați, atunci de ce nu ar permite-o și legile scrise ale lui Dumnezeu? Bine, bine, dar această chimie exista și în momentul când Moise a dat legea evreilor. Ce ar fi schimbat acum? Păi și porcii erau la fel de necurați în momentul când Dumnezeu i-a dat voie lui Petru și, prin el, întregii creștinătăți, să consume carne de porc, și cu toate acestea Dumnezeu a ridicat interdicția. Ce s-a schimbat deci atunci? Nimic sau aparent nimic. Sigur însă că ceva s-a schimbat, pentru că s-a ridicat interdicția la orice fel de mancare, nu numai la cea de porc. Și Dumnezeu Însuși a spus ce s-a schimbat: a sfințit El totul. Cum a sfințit? Există o singură metodă de sfințire în Biblie: închinarea în slujba lui Dumnezeu sau închinarea lui Dumnezeu. Orice mâncare închinată lui Dumnezeu, orice obiect și orice ființă închinate lui devin nu sfinte, ci prea sfinte! Când au fost însă închinați porcii lui Dumnezeu și de către cine?! Niciodată nu au fost închinați porcii lui Dumnezeu pentru că doar evreii puteau face aceasta și ei aveau interdiție la astfel de mancăruri și astfel de sacrificii. Cum au putut fi ei atunci sfințiți? Voi răspunde printr-o întrebare luată tot din Biblie: cine este mai mare, jertfa, sau templul care sfințește jertfa? Și voi lua răspunsul tot din Biblie: templul care sfințește jertfa este mai mare și mai sfânt decât orice jertfă. Ori, dacă Templul lui Solomon nu a sfințit jertfa animalelor necurate pe vremea lui Petru, care templu le-a sfințit totuși de, Dumnezeu, nu numai că i-a dat voie lui Petru să le consume, ba chiar l-a silit să nu le mai refuze consumul? Păi, ce templu al lui Dumnezeu mai există pe lumea aceasta în afară de templul lui Solomon? Templul trupului nostru. Pe acesta l-a sfințit Dumnezeu - Isus Hristos prin jertfa de pe cruce, și nu a sfințit doar trupul lui Petru, ci orice alt trup care a primit și va primi vreodată în inima lui pe Hristos. Cine îl mănâncă pe Hristos devine sfânt și sfințește tot ce atinge, tot ce vine în contact cu el. Ce este însă Hristos? Este o bucată de carne? O bucată de pâine? O înghițitură de vin? Nimic din toate acestea! Isus este ceea ce s-a definit el însuși de a fi: Calea, Adevărul și Viața, oricare dintre acestea luate separat, pentru că oricare acest concept luat separat le va conține și pe celelalte două. Iar când om, un bărbat, simte atracție fizică față de alt bărbat, o atracție atât de puternică încât simte că este împins ireversibil către o relație altminteri repulsivă și acel om acceptă Adevărul că aceasta este Viața, aceasta este chimia ei și aceasta este Calea lui, acel om l-a acceptat pe Hristos în el și astfel acea relație devine sfântă și sfințitoare. Dealtminteri, de ce credeți că Biserica Catolică, biserică a sfinților (căci toți preoții se închină pe sine lui Dumnezeu în momentul hirotonirii și chiar mai înainte, devenind sfinți prin această închinare), este plină de homosexuali și totuși biserica nu face mai nimic în sensul acesta? Pentru că ei cunosc acest adevăr dar nu-l pot spune pe față și sunt conștienți că nu-l pot spune pe față. Pentru că unele lucruri trebuie să rămână ascunse de ochii lumii, chiar dacă sunt cunoscute, acceptate și folosite de toată lumea. Pentru că ce loc ar mai fi lumea dacă, de dragul sincerității, am face toaletele și budoarele cu pereți de sticlă? Cu toate acestea, nimeni nu neagă rolul sănătos și purificator al micțiunii și defecației. Aceste acțiuni sunt sfinte pentru că ne curățesc și ne purifică trupul și vor rămâne ascunse, iar produsul lor îl vom îngropa mereu în pământ și nu-l vom pune pe piedestal, să-l vadă toată lumea.
De ce ar fi ales totuși Dumnezeu tocmai acest moment să dea liber homosexualității? Păi, nu a ales acest moment ci momentul a fost acum două mii de ani! Da, o poate verifica orișicine: începând cu Noul Testament nu mai apar porunci privitoare la ucidere. Cel considerat păcătos poate fi cel mult exclus din sânul Bisericii, nicidecum ucis. Aceasta nu este o dovadă suficientă că Dumnezeu a acceptat homosexualitatea?! Da, nu mai poate fi ucis, dar încă este considerat un păcat, mi se va replica. Da, un păcat? Conform cărei legi? Păi, cea veche ce interzice ca „un bărbat să se culce cu un bărbat ca și cu o femeie”. Așa este, doar că, eu vreau să fiu mai catolic decât papa. Și culmea frumuseții este ca, dacă eu vreau să fiu mai catolic decât papa și să aplic la sânge această lege, nu pot să o aplic! De ce? Pentru că astăzi știința a evoluat și nu mai pot numi bărbat o persoană doar pentru că are testicule și păr pe față! De fapt nu ar trebui să exclam acest lucru pentru că orice om mai bine informat ar trebui să știe că sexul nu ține doar de organele sexuale, ci ține și de hormoni, care pot fi preponderent feminini la o persoană trecută în buletin drept bărbat, și mai există și o identitate psihică feminină ce poate fi în totală contradicție cu trupul exterior și hormonii. Și atunci, vă întreb eu, unde scrie că un bărbat nu se poate culca cu o femeie care are doar înfățișare exterioară de bărbat dar în interior este, ca să fac o glumă, „de trei ori femeie” adică hormonal, psihic și spiritual (cu privire la diferența dintre psihic și spirit poate cu alta ocazie).
Deci, înainte de a clasa drept prohibită dpdv religios relația dintre doi așa-ziși bărbați, ar trebui să-i supunem pe cei doi unei expertize endocrine și psihiatrice, unei evaluări psihologice și, ca să fie tacâmul complet, ar trebui să chemăm un preot budist să ne spună dacă spiritul vreunuia dintre ei nu este cumva cel al unei femei. Și închei așa, în coadă de pește, pentru că îmi place să închei în coadă de pește și să se întrebe lumea: când oare a acceptat și va accepta creștinismul credințele budiste despre reîncarnare, ca să acceptam acum, ca argument, într-o exegeză biblică, principiul reîncarnării. Păi... asta-i altă poveste, la fel de frumoasă ca cea de mai sus.
Să fiți iubiți!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Stimate domn Latunski, Adam a fost făcut în prima zi a Creației, când suprafața Pământului nici nu se răcise încă. Unde trăia Adam? În interiorul Pământului, în Rai, cu Dumnezeu. Cine spune aceasta? Geneza o spune, pentru cel ce citește cu atenție . Unde este Raiul lui Dumnezeu acum? Unde era și atunci, doar că nu mai poate pătrunde oricine și în nici un caz omul obișnuit, cu mijloacele actuale. Când s-o inventa nava capabilă să treacă prin lava vulcanilor, o ajunge și omul înapoi în rai.
Vorbeam însă de adam-ul primordial care era o ființă androgină. Acești "adami" erau "bărbat și femeie", adică se cuplau între ei și erau fie bărbat, fie femeie, după cum doreau. Dumnezeu a observat însă că latura masculină a acestor androgini era mult mai puternică decât cea feminină, așa încât nu puteau îndeplini toate rolurile pe care le presupunea sarcina ce urma ca omul să o aibă de îndeplinit pe Pământ. Așa că Dumnezeu a decis să despartă populația de androgini în două sexe, creând femeia dintr-o latură de ADN a lui Adam androginul. Dealtfel, conform definiției Bibliei, Eva înseamnă de fapt "luată din bărbat". Ori singura modalitatea de "a lua femeia" din orice bărbat este să îi desparți lanțul de ADN în două și să unești două laturi ce conțin cromozomul X. Și obții astfel replica fidelă, femeiască, a oricărui bărbat.
Astfel, în a șasea zi, când Dumnezeu a făcut omul ce trebuia să populeze Pământul, răcit acum și populat cu plante și animale, nu l-a mai făcut androgin, ci l-a făcut așa cum îl știm, despărțit în două sexe separate. A păstrat însă și omul androgin, înmpreună cu femeia pe care i-o făcuse, în Rai, împreună cu El, până în ziua când urma să-l alunge în exteriorul Pământului și să umple intrările în Rai cu lava vulcanilor.
Prin Adam și urmașii lui s-au perpetuat până la noi aceste ființe ciudate ce le întâlnim din când în când, ce nu pot fi catalogate nici femei, dar nici bărbați pentru sunt de fapt și femei dar și bărbați, având ambele organe sexuale. La prima vedere pare deci că Adam s-a perpetuat numai în aceste exemplare izolate. În fapt, la nivel mental, Adam există în fiecare bărbat și chiar în fiecare femeie. Chiar și în domnia voastră, stimate domn! De la acest Adam, care continuă să trăiască în mentalul nostru, fiecare dintre noi a moștenit homosexualitatea, fie că o recunoaște, fie că nu. De ce a interzis-o Dumnezeu până la Isus? În primul rând, nu a interzis-o de tot, ci a interzis-o ca fenomen de masă. Pe alocuri însă, ea a existat și a continuat să existe, mereu, până în zilele noastre. A fost unul dintre primele daruri date omului de către Dumnezeu, dar pe care Dumnezeu l-a luat înapoi, pentru o vreme, până când omul va fi destul de matur încăt să știe ce să facă cu el. Dar acest lucru nu poate fi văzut decât de cei în care vechiul Adam s-a trezit deja și nu mai doarme "somnul cel adânc". Cum nu mă aștept să găsesc prea mulți în care "cel adormit" s-a trezit deja, nu mă mir deci de lipsa de reacție.
Să fiți iubit!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-11-24 19:35:27
         
 
  Tudorel 216,
așteptai și comentarii la acest text? Resemnează-te cu absența lor:
- aici nu mai prea are cine să comenteze;
- cei mai mulți oameni ocolesc sau ignoră subiectele spinoase din Biblie, se mulțumesc cu manualele de „istorie sfîntă”, elaborate special pentru ei;
- dacă printre noi ar fi un teolog, ți-ar demola eșafodajul vorbind despre păcat, în general, evitînd amănuntele deranjante, concrete, „trăgînd spuza pe turta” pildelor moralizatoare. Totul ambalat într-un limbaj de peleți;
- dacă ar comenta un homosexual, ți-ar prezenta citate și pasaje biblice care să-i justifice orientarea sexuală. Și „care estem”, slavă Scriiturii!
Observ o periere mai atentă a limbajului și o structurare relativă a ideilor. Și sînt convins că logica ta poate mai mult. Că e (sau nu e) locul acestui eseu (da, eseu!) aici, nu pot să mă pronunț.
Sînt subiectiv și în privința fenomenului. Ca om normal(?), nu pot îngurgita conceptul de homosexualitate, dar fac eforturi democratice și moderne de a-l accepta ca realitate, de a-l tolera (cît nu-i prin preajmă) și – cel mai sigur – de a-l ignora (vezi mai sus!).
Închei cu un titlu din „Sf.” Augustin, „Cur Deus Homo?” ; și îl traduc, pentru a nu fi acuzat de păcatul nonecoliterar: „De ce Dumnezeu Om?”.
Curată cură cu curara, curajoasă, curgătoare. Amin.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-23 10:14:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23888
Comentarii: 120214
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE