FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Reflectoarele conștiinței
Text postat de Suzana Deac
-Te rog să mă ierți…
-Pentru?
-Am vrut să fac ceva împotriva voinței tale.
-Nu înțeleg.
-Mai ții minte când te-am invitat la mine, la chef?
-Bineînțeles. Datorită acestui fapt sunt acum aici, în locuința ta.
-Aveam intenții ascunse.
-Aveai sau mai ai?!
-Am cumpărat praf de porci când te-am invitat.
-Praf de porci?? N-am auzit în viața mea! Dar ce ai vrut să faci cu el?
-Am vrut să-l spun în cafeaua ta.
-Tu vorbești serios? Ai vrut să mă omori?
-Da de unde? Ai înțeles greșit.
-Atunci fă mă să înțeleg mai bine.
-Praful acesta se dă la porci ca să aibă poftă de regulat.
-Mi se pare incredibil ce aud!
-Am vrut să fii a mea!
-Scopul scuză mijloacele, nu-i așa?
-Dar m-am răzgândit.
-Și astfel am scăpat de intențiile tale perverse! Ar trebui să-ți mulțumesc.
-Îmi pare rău.
-Dar ai mai făcut așa ceva?
-Da, odată. Tot am auzit de la prieteni despre efectele acestui praf și am vrut să-l experimentez și eu.
-Eu fiind de față... scroafa de experiment?!
-Am vrut pasiune.
-Dar spune-mi, tu nu ai parte niciodată de pasiune?
-E o problemă grea. La noi, la institutul de teatru, pe toate le încercăm, căutăm în permanență ceva nou, ceva nonconformist, ieșit din comun, surprinzător, șocant, vrem să trăim cele mai diverse experiențe ca să avem un substrat, cât mai complex, pentru seva inspirației.
-Experiențe inedite? Știu și eu câteva din poveștile colegilor tăi. Mihai, student și el la teatru, s-a îmbătat zdravăn și vroia și el să facă ceva senzațional, a escaladat clădirea băncii și de acolo se adresa în gura mare auditorului închipuit. Prietenii degeaba se străduiau să-l convingă să nu mai strige în toiul nopții și să se dea jos de pe acoperiș. Până la urmă s-a trezit cu câțiva milițieni înconjurat care l-au obligat să revină cu picioarele pe pământ. 24 de ore a stat în arestul miliției.
-Mihai Gocz? Da, am auzit și eu. Altă dată s-a certat crunt cu directorul Institutului, Gy. Kovacs, pe motiv că el nu vrea teatru jidănesc... cât pe ce să fie exmatriculat, dar a scăpat ca prin minune, găsindu-și refugiul, s-a internat la psihiatrie. Acolo admira bolnavii cum se chinuiau în grup să stingă flacăra neonului.
-Metodele astea extreme vă atrag pe voi?!
-Artistul trăiește nu numai pentru el, și pentru alții, e măcinat de interiorul lui, pe de o parte el înțelege pe toți, pe de altă parte el nu-i înțeles de nimeni.
-Impresia asta ți-ai făcut și despre mine?
-Noi, actorii, vrem totul acum, în momentul acesta... cu o foame însetată.
-De ce, nu aveți răbdare să așteptați cursul natural al lucrurilor?
-Nu avem răbdare fiindcă nu avem timp!
-Timpul nu-i același pentru orice om?
-Se pare că nu, noi ne grăbim, astfel accelerăm și evenimentele.
-Dar atunci distorsionați voluntar cursul vieții.
-Da, suntem provocatori.
-Și dacă acest demers atrage dezavantaje sau chiar dezastre?!
-Nu ne pierdem să căutăm consecințe, pe noi ne interesează doar desfășurarea acțiunilor, procesul ca atare, să simțim că ne-a luat vâltoarea că ne rostogolește, ne aruncă, ne înfruntă, ne înghesuie, ne încearcă…
-Așa ai vrut să mă încerci și pe mine?
-Am vrut să văd pasiune în tine.
-Nu te-ai putut mulțumi pentru câteva zile, doar cu interesul meu față de tine? Nu ai răbdare să construiești o relație? De fapt, tu nu ai nevoie de relație!
-Nu am timp. Ard în gol.
-Unde te grăbești? Să inviți în fiecare mâine pe altcineva?
-Cam așa ceva. Rolul de actor înseamnă de a trece de pe o zi pa alta cu demarcații clare, de a te mișca de la unul la altul, peste unul sau altul, prin unul sau altul fără staționări îndelungate. Monotonia ne îngroapă.
-Și cum s-a manifestat fata căreia i-ai dat din acel praf?
-Nemaipomenit!
-Adică? Și-a aruncat toate hainele de pe ea și picioarele către cer?
-Mai mult.
-A dansat din buric în pielea goală și scăpa din brațele tale acaparatoare ori de câte ori vroiai s-o înghiți?
-Și mai mult.
-A inițiat jocuri erotice, marcă celebră?
-Ești pe aproape.
-Te-a provocat la un comportament sexual inedit?
-De unde știi?! Și totul era plin de pasiune! Chiar și preșul respira, ștergarul de la ușă gemea, prosopul s-a înnodat în propriile ciucuri.
-Nu avea importanță faptul că pasiunea era provocată artificial?
-Pentru mine conta doar reacția, acum și aici, nu și conexiunile cauză-efect.
-Exploatați filozofia doar până unde vă convine, apoi recurgeți la șantaj prin poezie, cuceriți prin teatralitate, jucați pasiunea, în timp ce interiorul vostru e ros ca un os în labele unui câine conștiincios. Merită?
-Din plin.
-Și dacă până la urmă oierul nu mai vine să scape turma de lup?
-Ce vrei să spui?
-Dar nu știi cum a murit Mihai?
-Ba da.
-S-a îmbătat din nou, cu unul Vischi, s-a dus cu el la marginea orașului Tg Mureș, acolo s-a culcat pe asfalt. Era ceață deasă în zorii zilei și nu prea circulau mașini. Vischi striga: vine mașina! Mihai se speria și se ridica imediat, dar era alarmă falsă, prietenul îl păcălea de câteve ori, până când a învățat minte și nu-l mai credea și nu se mai ridica... iar mașina în acea ceață groasă a trecut peste trupul lui.
-A fost o înmormântare răsunătoare la Cluj. De acolo era Mihai.
-Povestea lui a ajuns legendă. Oare pentru legendă a trăit el?
-Uite ți-am adus o cană de cafea.
-Nu mănânc și nu beau de la tine.
-Nu m-ai iertat.
-N-ai ce face cu iertarea mea. Doar dacă nu-ți folosește la ceva supărarea mea.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Zise pitulicea:
sturlubatic cuc
de gat te apuc
daca nu respecti vointa
si nu indeplinesti dorinta
te dau la adoptat
sa fii instrainat!

Un gand bun, Suzana
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2010-12-07 09:53:53
         
 
  -Te rog să mă ierți…
-Pentru?
-Am vrut să fac ceva împotriva voinței tale.
(Suzana Deac)

dupa ce-i respect vointa
pitulicei, eu fiind cuc,
imediat ma si apuc
sa-i implinesc si dorinta.

p.s.
Suzana, nu sta in loc,
si-alunga-l pe dobitoc,
c-asta respectand vointa
iti jigneste grav dorinta!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-12-06 12:54:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE