PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vizita la spital Text postat de Suzana Deac Nu mi-a fost niciodată dragă, era exclus, fiind a doua soţie a tatălui meu. Iar mama mea de mult s-a culcat în braţele îngerilor dragi mie, care îmi cântau ori de câte ori îmi era dor de ea, pe o harpă cu sunete albastre, învăluitoare… Era pe pat culcată, vedeam nişte ochi mari şi miraţi, care parcă întrebau: ce se întâmplă cu mine? A vrut să se ridice la venirea noastră, tata a ajutat-o, dar ea se ţinea singură în şezut şi încerca să converseze cu noi. Se vedea că fiecare cuvânt era rostit cu greutate şi cu geamăte, ochii ei mari şi tulburi se mirau de ce îi e greaţă?... de ce doreşte şi totuşi nu poate mânca? … i-am gătit carne de pui fraged, piept alb ca să-i dea putere… nici nu s-a atins de carne, a luat doar câteva boabe de orez şi mi-a spus că îi place mâncarea mea… tata a scos o doză de bere, i-a recomandat medicul ca să poată urina, dar ea a zâmbit tolerant către tata, lasă, mai târziu, nu putea bea bere ea, care nu a băut în viaţă doar forţată. Discuţia noastră fără culoare şi tonus vital a fost întreruptă de venirea asistentei medicale: cât aţi urinat azi? Tata i-a arătat un vas cu câteva picături… puţin, foarte puţin, nu ajunge! … beţi lichide că aşa nu-i bine, apoi s-a retras. Am îngheţat toţi pe loc, nu-i funcţionau rinichii. Tata s-a speriat, a mai întrebat-o dacă nu vrea bere, ea a mai zis odată: mai târziu, apoi l-a rugat s-o ajute să se întindă pe perină… vedeam cum se aşează viaţa din ea pe crengile din faţa geamului, cum se scurge spre fiecare frunză întâlnită în cale, lăsând o paloare de flori artificiale în urmă pe pomeţii ascuţiţi, ieşiţi din formă. Nu ştiu de ce mă doare stomacul într-una?- întreba… nu ştiu de ce mă simt atât de slăbită?... n-am putere de loc… iar eu, care analizam sfârşitul alb fără margini, nu puteam să-i dau răspunsurile … avea un dor de vorbe, nu ne-a văzut de mult, orice ne spunea era noutate, iar noi o ascultam ca şi slovele unei cărţi, care nu se mai deschide niciodată… femeia din dreapta are cancer la stomac, este foarte gravă… spunea… femeie din stânga este a treia oară operată la rinichi, nu se ştie ce se va alege de ea… A doua zi l-a rugat pe tata s-o ducă acasă, iar peste câteva zile s-a stins pe patul ei în dureri mari… nemărginirea albă a cuprins-o în totalitate… s-a scurs viaţa din ea picătură cu picătură şi s-a mutat pe crengile din faţa geamului, inundând cu viaţă fluidă fiecare frunză la rând… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE