|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scrisoare imaginară... (in memoriam ARTUR SILVESTRI) |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
dincolo de cuvinte, tăceri
îi voi recunoaște surâsul pe cerul
înstelat al nopții
Nu înțeleg, sau poate înțeleg prea bine, și nimeni nu-mi poate interzice -
să mă las copleșită, să mă las pradă tristeții și furiei
gândindu-mă la acea zi de 30 noiembrie 2008
Și nu știu cum, și de ce, Dumnezeu cheamă acasă mult prea devreme pe acei oameni minunați de care ne agățăm uneori cu disperare
și pe care am vrea să-i știm lângă noi o veșnicie!
Rătăceam plină de îndoieli prin labirintul întunecos al vieții în căutarea identității mele și chiar Dumnezeu mi-a trimis în cale un Om deosebit
care m-a încurajat să-mi încerc aripile fără teamă! Și ce sublim a fost zborul! Mă înălțam din ce în ce mai sus și cerul vieții mele devenea tot mai senin, tot mai promițător
Și cu câtă recunoștință îmi întorceam privirea către cel trimis ca o taină să aducă un strop de bucurie, de lumină
în existența-mi cernită
Și, nu știu dacă v-am mărturisit
dar Universul s-a îmbogățit cu un cânt cântul
inimii mele! Sunt sigură că acum îl ascultați
și sufletul vi se umple de fericire. Nu cred că
ați bănuit cu câtă emoție și încântare așteptam aparițiile poemelor mele în Tânărul-scriitor,
Luceafărul, Ecoul ș.a
reviste ce au văzut lumina și au cunoscut truda muncii d-voastră
(ca președinte fondator ARP). Și mai mult decât atât, dăruirea totală cu care ați înfăptuit toate
acestea conștientizând că numai așa lumina lor va dăinui și valorile spirituale ale acestui
neam se vor păstra.
Acum
privesc o fotografie care are atașat un minunat trandafir roșu
- undeva în partea de jos
și, de asemenea, câteva rânduri care au închis în durerea fiecărui cuvânt - o mare taină: a plecat dintre noi
.
Nu! Niciodată!
Atâta vreme cât voi așterne un cuvânt pe hârtia albă
mă voi gândi la minunatul, la valorosul Om de cultură, ARTUR SILVESTRI care m-a îndemnat să-mi încerc zborul
și să cred în reușită
și voi trimite scrisori imaginare către neant
știind că acolo există
cineva care nu va rămâne nepăsător și gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristețe, de
și cu tăinuită grijă îmi voi ascunde marea de lacrimi
Cu adâncă și nețărmurită recunoștință,
Valentina Becart
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|