|
|
|
|
|
|
|
|
|
Spre lumina fericirii... |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Niciodată
ușa nu s-a mai deschis
spre lumina fericirii
am rămas captivă
dincolo de ziduri
încolțită de umbre, de spaime
și zădărnicia
unicului vis
și niciodată
n-a mai apărut un surâs
pe chipu-mi palid, cernit
rămas fără soare
și fără frumusețea inimii tale
risipită
în oglinzi înșelătoare
și de-atunci
ușa fericirii
spre lumina credinței
niciodată nu s-a mai deschis
și sufletul cernit
mi s-a stins
și nici o lumânare
- unui vis de aur
nimeni, niciodată nu i-a mai aprins
între ziduri
s-a lăsat tăcerea
ce-a închis într-un amar surâs
zbuciumul neștiut, durerea
și umbrele nopții
țeseau în taină pe firul timpului
aceleași sălbatice ore
același sfâșietor ticăit
râvnind
la văpaia aceluiași păcat
și-n zorii zilei un țipăt prelung
ca un straniu sfârșit
vestea nașterea
unui zbor neașteptat
pe rănile unui trup suferind,
nevindecat
nevindecat
din ciclul (poeme becartiene)
27 ian.2009
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|