|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce trist viorile cântau |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Ce trist viorile cântau
la ceas târziu în noapte
nici câinii vagabonzi nu mai lătrau
prea multe lacrimi
amarnic sângerau în șoapte:
Să fi uitat iubito,
de minunata și tandra întâlnire
când soarele șiret
se furișa în tainica-ți privire!
ah! și rob ți-am fost fără scăpare
și lumea ca o dalbă floare
ți-am așternut-o la picioare.
Și am pornit la braț senini
spre țărmul cald al fericirii
și ne-am iubit
și ne-am jurat credință sfântă
în zori, când m-am trezit
doar urma pașilor ți-am mai zărit
și inima-mi rănită
zadarnic căuta
o lacrimă a iubirii
Ce trist viorile cântau
pe-un țărm pustiu
unde a murit în zori
o stea
și câinii vagabonzi toți mă lătrau
când sufletul mi te striga:
Întoarce-te iubita mea,
iubita mea
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|