|
|
|
|
|
|
|
|
|
Paresia, intre sinceritate si frivolitate |
|
|
Text
postat de
Mihai Valentin Vladimirescu |
|
|
Cititorul atent al Scripturii, obișnuit cu aplecarea spre detaliul ce deschide calea unor fascinante înțelesuri, nu poate trece nepăsător pe lângă un cuvânt – paresia (παρρησία) – întânit destul de des în literatura biblică de specialitate, dar cu suficiente valențe pentru a ne chema la reflecție. Etimologic, acest cuvânt este format din adjectivul pan (πας, πασα, παν), care înseamnă tot și substantivul risis (η ρήσις,-εως), care desemnează acțiunea de a vorbi în general. Pe scurt, în limbajul curent, a spune totul, fără nici o reținere. Apare de mai multe ori în Noul Testament, unde înseamnă fie sinceritate, libertatea de a vorbi, fie încredere, îndrăzneală. Astfel, despre Mântuitorul aflăm că „spunea cuvântul pe față” (Marcu 8, 32), „iată că vorbește pe față și eu nu-I zic nimic” (Ioan 7, 26), iar de frica iudeilor, „nimeni nu vorbea despre El pe față” (Ioan 7, 13). În alte părți, cuvântul exprimă acea îndrăzneală caracteristică omului care știindu-se întărit pe piatra credinței, nu se teme să mărtusisească neîncetat mesajul atemporal al Evangheliei. De exemplu, cartea Faptele Apostolilor se încheie cu acest cuvânt lumină, menit a ne arăta trăsătura care trebuie să anime viața predicatorului: „Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie..., propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala” (Faptele Apostolilor 28, 31), iar efesenilor, Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Rugați-vă și pentru mine, ca să mi se dea mie când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei” (Efeseni 6, 19). Evanghelistul Luca, în aceeași carte a Faptelor, ne relatează că un evreu Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes...și a început să vorbească „fără sfială, în sinagogă”(Faptele Apostolilor 18, 26). Particularitatea inconfundabilă a acestui cuvânt stă de fapt în sinteza celor două sensuri pomenite mai sus și în însemnătatea adâncă a trăirii lor. Nici un alt cuvânt nu poate reda mai limpede specificitatea relației noastre cu Dumnezeu: familiaritatea izvorâtă din convingerea că Dumnezeu este Tatăl nostru, convivialitatea devenită posibilă datorită slăvitei Întrupări a lui Hristos. Dedicându-se propriei sale degradări, prizonier al unor obtuze aspirații, omul fără Dumnezeu este inevitabil un om al răcelii, al distanței care nu acceptă apropierea și cu atât mai mult iubirea. Cel care se lipesește de familiaritatea cu Dumnezeu și de îndrăzneala de a-L chema Tată („Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată și a zice”) se lipsește și de cei din jurul lui, socotindu-se suficient sieși. Patrologii, aghiografii și lingviștii au atras atenția și asupra unui sens peiorativ pe care îl poate lua acest cuvânt: paresia ca indiscreție, ca nerușinare, ca perversă neînfrânare a vorbirii, a mimicii și a gesticii. Desigur, luată în acest sens, paresia este diametral opusă acelei retrageri, acelei întrăinări pe care o recomandă insistent Părinții pustiei, odată cu apariția primelor forme organizate de monahism. Privită ca lipsă de bun simț duhovnicesc, paresia este o monstruozitate aberantă. Cu totul altceva este sfânta îndrăzneală în Domnul și pentru Domnul, prin care, în puține cuvinte poți spune toate frământările, așteptările, durerile și bucuriile, încredințat fiind că nu superi pe nimeni. Adevăratul creștin trăiește paresia nu numai atunci când, cu inima smerită, cade înaintea icoanelor pentru a se adresa lui Dumnezeu și sfinților Săi la persoana a doua singular, dar și în momentele în care, văzând degringolada axiologică a unei lumi ostile valorilor creștine, își exprimă fireasca atitudine defensivă. Noi nu Ii spunem lui Dumnezeu Tu din mândrie, din dorința de a-L micșora, de a-L coborâ în contingent, ci în baza acelui sincer și profund simțământ că suntem fii ai Lui. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|