FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Calatorie in tinutul Gazei de altadata
Text postat de Mihai Valentin Vladimirescu
Poate că nici o tară din lume nu are o istorie mai tumultoasă si mai dramatică decât Tara Sfântă; este si firesc să se întâmple asa, căci s-a aflat în regiunea unde se întâlneau marile imperii de odinioară, ce-si disputau întâietatea si hegemonia asupra lumii antice. Pentru un arheolog modern, nu există nici o zonă din lume care să nu prezinte un potential interes. Totusi, rădăcinile stiintei moderne ale arheologiei se află în mare măsură în Orientul Mijlociu. Impulsul universal care a dat nastere la explorarea acestei părti de lume avea un deosebit interes pentru cadrul în care s-au desfăsurat majoritatea întâmplărilor relatate în Biblie. Cu tot caracterul stiintific al arheologiei moderne, majoritatea descoperirilor importante nu sunt plănuite în atmosfera rece a turnului de fildes. Câteva dintre cele mai importante descoperiri ale acestui secol au plecat de la o descoperire întâmplătoare făcută de un localnic din zona respectivă. Gândindu-ne la lumea antică, probabil ne vin mai usor în minte regii si palatele lor sau preotii si templele lor. Este foarte adevărat că faptele notate în analele istoriei tind să fie asociate cu persoane importante si cu institutiile în care activau acestea. Orasul biblic Ascalon este situat pe coasta Mării Mediterane, la aproximativ 63 km sud de Tel-Aviv si la 16 km nord de Gaza, solul fertil si apele subterane făcând ca această asezare să reprezinte locul ideal pentru comertul maritim si pentru agricultura bazată pe irigatii. Întregul oras era asezat pe albia unui râu ce cobora spre mare, fiind înconjurat din toate părtile de coline artificiale pe care fuseseră ridicate ziduri cu turnuri. „Onomasticonul” lui Amenophis (începutul secolului XI. î.Hr.) citează Ascalonul ca fiind un oras filistin, alături de Gaza si Asdod. Din Sfânta Scriptură aflăm că Ascalonul făcea parte din pentapolisul filistin, care cuprindea următoarele orase: Gaza, Asdod, Ascalon, Gat si Ecron (Iosua 13,3; I Regi 6, 4, 17). Ascalonul este totodată si scena istorisirii biblice legate de viteazul Samson care si-a onorat promisiunea făcută omorând 30 de oameni din Ascalon, smulgându-le hainele si dându-le filistenilor care dăduseră răspunsul corect la ghicitoarea sa. Ashkelon sau mai bine zis Ascalon (în izvoarele clasice) si-a împrumutat numele unei varietăti speciale de ceapă (ceapa Ascalonia) cultivată în această zonă a Tării Sfinte si exportată către multe orase romane de pe coastele Mediteranei. În prezent numele său încă există în denumirea unei varietăti de ceapă dulce (scallion). Ascalon se pare că si-a luat numele de la un vechi cuvânt nord semitic, probabil „sql”, adică a cântări, din care provine cuvântul „shekel”. Principalele săpături arheologice din ultimele decenii de la Ascalon au început în anul 1985 si poartă numele de Leon Levy Expedition, fiind conduse de L.E. Stager si sponsorizate de Harvard Semitic Museum. După unsprezece sesiuni de săpături la sol si patru sesiuni de explorări subacvatice, s-au descoperit numeroase vestigii arheologice care aduc dovezi ale diferitelor influente internationale în această regiune cu deschidere la mare. Dintre acestea amintim în primul rând vasele feniciene rosii, foarte întâlnite în localitătile filistene de pe coasta Mediteranei- Ascalon si Asdod-, însă cu mult mai rare în aceeasi perioadă, în orasele din interiorul Tării Sfinte: Ekron (Tel Miqne) si Timna (Tel Batas). Profetul Ieremia, activând sub domniile succesive a cinci regi (Iosia, Ioahaz, Ioachim, Iehonia si Sedechia), a fost un fin observator al geopoliticii din perioada sa; el se referă la Filistia ca fiind „ajutorul” oraselor Tir si Sidon: „Părintii nu se vor mai uita la copiii lor, pentru că mâinile lor vor fi încremenite de groaza zilei aceleia, care vine să piardă pe toti filistenii si să răpească Tirului si Sidonului orice nădejde de ajutor, căci va pustii Domnul pe filisteni, rămăsita insulei Caftor” (Ieremia 47,4).
Pe baza descoperirilor arheologice s-a confirmat faptul că la Ascalon, comertul si religia jucau un rol important în viata locuitorilor orasului. Astfel, într-o cameră plină cu vase sfărâmate, grâu prefăcut în mangal, greutăti pentru cântar si balante, s-a descoperit o ostraca, un ciob de lut folosit drept chitantă, având inscriptionate câteva litere. Deasupra acestor dărâmături se afla acoperisul căzut al unei clădiri, făcut din lut amestecat cu trestie si rogojină, iar peste molozul rezultat din căderea acoperisului se afla un mic altar construit din gresie, folosit pentru a oferi zeitătilor filistene jertfe de tămâie si smirnă. Importanta acestei descoperiri arheologice rezidă în faptul că este pentru prima dată când au fost găsite dovezi stratificate ale altarelor de pe acoperisuri. Profetul Ieremia a înscris în lista păcatelor lui Iuda si ritualurile de pe acoperisuri precum ofrandele de tămâie si vărsarea vinului si uleiului pentru venerarea zeitătilor păgâne: „Si vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetătii si o vor arde cu foc pe ea si casele pe ale căror acoperisuri s-au adus tămâieri lui Baal si jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine” (Ieremia 32, 29). Cu sigurantă, profetul Ieremia, în pasajul citat mai sus, s-a referit la o realitate binecunoscută a vremii sale, iar descoperirea de la Ascalon constituie un exemplu clar de altar construit pe acoperisul unei case, cu scopul de a aduce jertfe idolilor.
Crama de la Ascalon sfarmă un alt mit modern legat de filisteni, acela că ei erau mari băutori de bere. Unul din cele mai caracteristice tipuri de vase de lut descoperite la sit-urile filistene este un ulcior cu strecurătoare. Se presupune că strecurătoarea era folosită pentru a retine drojdia de bere. În ciuda acestui fapt, sistemul ecologic din Filistia favorizează productia de struguri, nu pe cea de orz. Solurile nisipoase si clima caldă din câmpia litorală produceau multe soiuri de struguri gustosi. Crama din Ascalon si cramele asemănătoare descoperite recent lângă Asdod, datând cam din aceeasi perioadă, sugerează faptul că Filistia litorală era un important producător de vinuri, atât pentru consumul local cât si pentru export. Dacă Ascalonul producea vin, orasul filistin Ecron, care avea câmpuri întinse cu soluri fertile era capitala de necontestat a producerii uleiului de măsline, dacă nu din lume, din tară cu sigurantă; zona industrială de la Ecron cuprindea peste o sută de fabrici de ulei. Prin urmare, litoralul si uscatul Filistiei formau zone complementare pentru productia a două dintre cele mai importante produse din Orientul Apropiat: uleiul de măsline si vinul. În a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr., Filistia a cunoscut o prosperitate economică deosebită, în principal datorită exporturilor de vin si ulei către Egipt si alte tări mediteraneene.
Săpăturile arheologice recente indică faptul că bazarul sau piata din Ascalon avea vedere la mare. Podeaua unuia din magazinele bazarului era plină de ulcioare cu polonice si vase de vin; ar fi putut fi un magazin de vinuri. Chiar în fata magazinului se afla o ostraca în limba aramaică, a cărei datare a fost stabilită de către Frank Cross, pe baza formei si alcătuirii literelor, în secolul al VII î.Hr. Inscriptia vorbeste despre numărul de sticle de vin rosu si numărul de elemente de „sekar”. Forma verbală din termenul al doilea înseamnă „a se îmbăta”; prin urmare, forma substantivală se poate traduce prin „băutură tare”. Este vorba despre un vin tare, făcut din curmale, cunoscut în limba siriană sub denumirea de „sakra”. Câtiva curmali din ale căror fructe se făcea acest vin tare au supravietuit până în zilele noastre în Parcul National Yadin, acolo unde este localizată colina Ascalonului.
Fără îndoială, cea mai cunoscută referire biblică la Ascalon este plângerea lui David la moartea prietenului său, printul Ionatan si a regelui Saul: „Nu vestiti în Gat si dati de stire pe ulitele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiati împrejur” (II Regi 1, 20). Termenul ebraic „huttot” a fost tradus prin „străzi, ulite”. În realitate însă, asa cum arăta Benjamin Mazar acum 30 de ani, cuvântul înseamnă „bazare”. Atunci, ca si acum, bazarul era partea cea mai agitată a oricărui oras din Orientul Mijlociu. Bazarul ce datează din secolul al VII-lea î.Hr., descoperit în timpul expeditiei Leon Levy, nu era probabil mult diferit ca plan si functionare de bazarele timpurii la care face aluzie haghiograful. Un singur lucru poate fi afirmat cu toată certitudinea si responsabilitatea: această mare metropolă filistină ce datează din secolul al VII-lea î.Hr. a fost distrusă în întregime. Distrugerea Ascalonului filistin a fost totală si definitivă; în termeni arheologici, Epoca Fierului se sfârsise. În perfect acord cu cele relatate în Cronica babiloniană, arheologia nu lasă nici o îndoială asupra faptului că distrugerea din secolul al VII-lea î.Hr, de la Ascalon, a fost opera lui Nabucodonosor.
Tell Harube sau Tell Azza este locul vechiului oraș Gaza, situat în câmpia de sud, la aproximativ 5 km de Marea Mediterană, în partea nord-estică a orașului modern. Gaza apare pentru prima dată în izvoarele literare în secolul al XV-lea î. Hr., sub numele de Gazat, în lista cuceririlor Faraonului Tutmoses III.. În urma cuceririi sale de către acest Faraon, mai mult de 50 de campanii militare au avut loc în această zonă. Menținerea suveranității asupra acestei regiuni a reprezentat o grijă prioritară a conducătorilor egipteni. În basoreliefurile egiptene, Gaza apare sub numele de „orașul Canaanului”. Gaza este menționată de asemenea în tăblițele el-Amarna drept un centru administrativ egiptean, iar în Noul Testament orașul este numit pustia Gaza (Fapte 8, 26), din cauza distrugerii sale de către Alexandru Ianeu. Orașul a fost restaurat de către Pompei și reconstruit de către Gabinius, procuratorul Siriei, în 57 î. Hr. Regele Irod cel Mare a stăpânit orașul pentru scurtă vreme. După moartea sa, orașul a ajuns sub stăpânirea proconsulului roman al Siriei, înflorind în timpul stăpânirii romane. Aici s-au pus bazele unei școli vestite de retorică și s-au construit temple mărețe – al lui Zeus, al Afroditei, al lui Helios, al lui Apolo, al Atenei. Cel mai mare templu era cel al lui Marnas (o zeitate cretană), cel mai important zeu al orașului. Mulți filosofi de seamă au învățat în școala de retorică de aici, dintre care cel mai important a fost Procopie de Gaza (sfârșitul secolului al V-lea). În harta Madaba, Gaza apare ca un oraș mare, cu străzi mărginite de coloane și cu o mare biserică în centrul ei. Noul Oraș (Neapolis) s-a dezvoltat în jurul portului, fiind cunoscut sub numele de Maiumas Neapolis. Începând cu secolul al IV-lea, orașul este cunoscut sub numele de Constantia. Evreii s-au stabilit aici din perioada romană și bizantină. Potrivit izvoarelor creștine, în Gaza au fost construite numeroase biserici în timpul perioadei bizantine, dintre care cea mai cunoscută este Eudoxiana, ridicată de împărăteasa Eudoxia. Au existat critici potrivit cărora această biserică ar fi fost mult prea mare pentru nevoile comunității creștine din Gaza. În anul 1965, s-a descoperit pe malul mării, în Gaza, la aproximativ 300 de metri sud de actualul port. un mozaic-pardoseală dintr-o veche sinagogă. Departamentul Egiptean de Antichități a desfășurat operațiuni de salvare a pavajului, publicând un scurt material cu rezultatele investigațiilor. Excavații sistematice s-au desfășurtat în vara anului 1967, sub conducerea lui Ovadiah, din partea Departamentului Israelian de Antichități și Muzee, cu cooperarea Gaza Military Government. Nava principală a sinagogii a fost pavată la început în mozaic, deși mai târziu a fost repavată aproape în întregime cu plăci de marmură, din care s-au păstrat câteva piese. Partea de mozaic care s-a păstrat îl descrie pe regele David ca pe Orfeu, îmbrăcat în veșminte bizantine și cântând la liră. De jur împrejurul lui David este un pui de leu, o girafă și un șarpe care ascultă muzica lui David. Într-unul din medalioanele mozaicului de la Gaza, o inscripție greacă amintește numele donatorilor: Menahem și Yeshua, fiii lui Isses, vânzători de lemn. Cel mai probabil, sinagoga și dependințele ei au fost distruse în prima jumătate a secolului al VII-lea,, în timpul cuceririi persane (614-627 d.Hr.), sau în timpul cuceririi arabe (620 d. Hr.). O statuie uriașă a lui Zeus, cea mai mare statuie din perioada romană (secolul II d. Hr.) a fost descoperită în apropierea Gazei, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Statuia se află astăzi la Istanbul Archaeological Museum.Tel Sera pe harta modernă a Israelului, este situat în partea nord-vestică a Neghevului la mijlocul distantei dintre Gaza si Beer-Seba. Această regiune a fost scena unor discutii si confruntări militare si politice considerabile între Egipt si Canaan la început, iar mai târziu, între Iuda si Filistia si între Iuda si Egipt, Asiria si Babilon. Importanta sa strategică si economică este atestată de numărul mare de movile antice din această regiune relativ mică în privinta suprafatei, de exemplu: Tel el Ajjul, Tel Iemmeh, Tel el Farah, Tel Hesi, Tel Halif si de câteva situri mai mici datând din Epoca Bronzului si Epoca Fierului. Interesant este faptul că expeditia „Tinutul Gherar”, organizată sub auspiciile Universitătii Ben-Gurion din Neghev, în cooperare cu Centrul National Francez de Cercetări Stiintifice din Ierusalim, a efectuat sase sesiuni de săpături la Tel Haror (Tell Abu Hureireh), între 1982-1990. Asezarea este situată în vestul desertului Neghev, la aproximativ 20 km vest de Beer-Seba si la 7 km de Tel Sera, pe principalul drum care leagă Gaza de Valea Beer-Seba. Cercetările de suprafată făcute de către E. D. Oren au condus la identificarea acestei asezări cu Gherarul canaanit si filistin, orasul lui Abimelec (Facerea 10, 19; 20; 22; 26; II Paralipomena 14, 9-15). Asezarea din Epoca Mijlocie a Bronzului se întindea pe o suprafată de 15 km2, făcând din aceasta unul din cele mai mari orase din sudul Canaanului. Era fortificat printr-un sistem elaborat de metereze de pământ si ziduri de apărare similare celorlalte sisteme defensive ale oraselor Tell el ’Ajjul si Tell el-Far’ah, aflate în imediata apropiere.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE