FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SPEȚE-N CÎRJE SAU POLISEMIA DREPTULUI ( Sabinei)
Text postat de Liviu S. Bordas

SPEȚE-N CÎRJE SAU POLISEMIA DREPTULUI

( răspuns la o întrebare încă nepusă )




Dorea cineva o consultație juridică. N-a apucat să rostească întrebarea cu voce tare. :)
Iat-o:


SPEȚA 1

Reclamantul R a chemat în judecată pe pârâtul P, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, P să fie obligat la restituirea bunurilor ce fac parte din masa succesorală cuvenită lui R ca urmare a decesului lui T, tatăl natural al reclamantului.
În fapt, T s-a despărțit de mama lui P. T și M au fost victimele unui accident de aviație, în care și-au pierdut viața 120 de persoane.
În apărare P a argumentat că bunurile sunt ale lui M care le-a moștenit de la T în calitate de soție supraviețuitoare, iar P le-a moștenit de la M prin retransmitere, ca unică moștenitoare.

+ În speță, T și M sunt comorienți sau codecedați?
+ Putea T, respectiv M să se moștenească reciproc?
+ Reclamantul este moștenitor legal sau legatar?
+ Care sunt persoanele care au capacitate succesorală?
+ Persoanele dispărute au capacitate succesoral`?
+ Este întemeiată apărarea pârâtei?
+ Care va fi soluția instanței?

Se cere un răspuns literaro-juridic :))






Luînd act de complexitatea speței, ne propunem o abordare sistemică și sistematică a acesteia, cu promisiunea de a reveni, după publicarea primului capitol, cu singura condiție ca atît părțile cît și auditoriul să stăruie în judecată, adică să nu solicite onor curții să lase cauza în nelucrare. Deci,

CAP.1. COMORIENȚII ȘI VOCAȚIA SUCCESORALĂ


Nu știm dacă polisemantologia există ca știință de sine stătătoare. Știm însă că există, cel puțin la noi, toate premisele înființării unei astfel de ramuri a cunoașterii.

Vom lua, pentru început, un exemplu. Căci, nu-i așa, ce poate fi mai convingător decît puterea exemplului. Mai ales cînd este el, exemplul, personal, cum ar fi trenul cursă de persoane Apahida – Cluj Napoca, în care nu s-au înregistrat niciodată comorienți, cu excepția cazurilor în care navetiștii s-au îmbătat criță și instantaneu toți deodată devenind comorienți de beți.
Comorienții constituie, în exemplul citat, excepția care întărește regula, așa cum multitudinea de sentințe date aiurea constituie excepția care statornicește norma îndeobște acceptată că dreptul nostru strîmb este, totuși, drept. Chestiune de polisemie.

Comorienții, deci, ca exemplu de vorbă cu două înțelesuri. Nu ca vorbele aranjate cu furca în frază și apoi aruncate în subsolurile textelor de pe site în chip de comentarii, dar pe-aproape...


Comorienții din speța de față sunt cunoscuți încă de la începuturile privatizării românești postrevoluționare, cînd o româncă deșteaptă (M), mama pîrîtului P, s-a asociat, întru fericirea pruncilor autohtoni care nu mîncaseră pînă atunci decît ciocolată din soia și nu aveau habar de Bonibon și Topitop, cu un arab la fel de deștept (T), tatăl reclamantului R, punînd bazele primului bișniț privat – societate mixtă de COMerț, import și mai puțin export – din ROMânia, avînd ca obiect de activitate declarat “importul de bomboane și sugiuc de bună calitate și în termen de garanție” iar ca obiect de activitate practicat importul de bomboane și sugiuc punct. Societate pe care nu puteau să o denumească COMROM din motive lesne de înțeles, ROM-ul fiind un cuvînt a cărui polisemie ar fi adus grave neajunsuri afacerilor viitoare. Astfel:

Pe de o parte, ROMul fiind o băutură alcoolică, ar fi agresat conștiința religioasă a asociatului musulman. Conștiința, căci stomacul lui grăia altceva la acea vreme, pe cînd astăzi nu mai acceptă decît whisky.
Pe de altă parte, ROM venea de la român , iar cine auzea de român nu putea să se gîndească decît la fel și fel de găinării, pe acea vreme neexistînd încă Safi, Caritas-ul, FNI-ul și alte afaceri înfloritoare care aveau să facă, în timp, faima unei nații de finanțiști prosperi și cinstiți.
Iar pe de a treia parte, asociații nu voiau să intre, prin particula ROM din denumirea firmei lor, în ochiul ager și vigilent al asociațiilor de protecție a lebedelor din parcurile europene și nu numai...

Așa că, neavînd niciunul cunoștințele necesare în domeniul dreptului civil - succesiuni, fiind specializați prin cursuri intensive doar în chestiuni la limita penalului, proaspeții asociați și-au botezat firma COMORIENT. Comorienții fiind, deci, niște cinstiți asociați ai unui și mai cinstit stabiliment comercial postrevoluționar.

Deoarece sunt ambii în viață la această dată, reprofilați pe export de cherestea și berbecuți contra gaz de lampă și furtune&muștiuce pentru narghilă, nu avem altă posibilitate decît aceea de a le menține titlul de comorienți. Codecedați, mai bine zis codecedate, fiind doar firmele falimentate de ei după ce uitaseră să achite statului român un mizilic de impozite și taxe de cîteva miliarde, statul romîn rămînînd cu perpetua vocație succesorală la praful de pe toba cu care presa, la vremea respectivă, a făcut mare tam-tam, în timp ce Ministerul Finanțelor a făcut urechea șută.

Lămurită fiind chestiunea prealabilă invocată de reclamantul R cu privire la diferențierea netă dintre noțiunile de comorient și codecedat și la polisemia cu repercusiuni atît de adînci asupra cauzei, conform celor mai sus arătate, instanța va putea pune în discuția părților celelalte excepții, urmînd ca, așa cum impune celeritatea într-un astfel de caz, într-un termen rezonabil, nu mai lung de trei ani pentru fond și alți cîțiva pentru căile de atac, să soluționeze cauza dedusă luminatei ei judecăți.

Fără a se antepronunța, dar dorind totuși să își dea și ea cu părerea, instanța va reține, spre acest sfîrșit, că, deși atît M cît și T sunt vii și nevătămați (decît pe plan psihic, de cercetările fără final și, după cum se va dovedi, fără finalitate, ale diverselor parchete), ea, instanța adică, este dispusă să analizeze cauza ca și cum afirmația că cei doi au expiat în acel accident de avion (care a picat la țanc - accidentul, nu avionul - pentru a-i scoate de sub urmărirea penală care, chiar inutilă fiind ca și atîtea altele anterioare, putea să le aducă celor doi grave prejudicii de imagine precum și partidelor din care cu onoare fac parte) ar fi reală (afirmația, deci, nu accidentul, căci despre ea era vorba în frază), urmînd a cerceta dosarul sub toate aspectele invocate.

Văzînd că dosarul dedus judecății conține și elemente de extraneitate, (T) păstrîndu-și cetățenia de origine, ar fi posibil ca instanța să constate că legea aplicabilă nu este cea română, ci una pe care urmează să o stabilească ulterior, ceea ce ar putea prelungi soluționarea pe fond în așa fel încît comorienții (T) și (M), morți doar pe cale de ficțiune, să se poată bucura vreme îndelungată de roadele muncii lor.

Acestea fiind, cauza se amînă pe orice motiv de lipsă de procedură.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  reusita aducere in 'fata instantei'... dosar catalogat 'X'... pe cand totul este atat de credibil, juratii se 'scarpina in cap'... iar avocatul apararii este in criza de 'martori'... lipsa de procedura... da!

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-04-13 18:50:29
         
 
  sarcasm, ironie, text percutant, umor subtil, sictir intelectual, ironie socratică, întrebări și răspunsuri fantastice

Doamnelor și domnilor comentatori, eu făceam mai sus o analiză juridică argumentată, pe text de speță, întemeiată pe lege, nu literatură, cum veți fi crezut! :)

Mulțumirile mele pentru lectură și comentarii. Cu scuzele de rigoare pentru întîrzierea cu care am răspuns.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-13 12:24:59
         
 
  EXCELENT!!!
Si intrebarea si raspunsul sunt fantastice!

Am ras CU LACRIMI!! Totul e scris inteligent, cu un umor rafinat si o exprimare impecabila!

Iata un text pentru care merita intrat pe Europeea!

Felicitari si * (ultima posibila, altfel as fi pus multe....)

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-04-12 20:13:21
         
 
  ...Mie nu mi-a plăcut atât sarcasmul pe cât mi-a plăcut sictirul. Dar un sictir, intelectual, cenușiu, ascuns sub ironie socratică. Felicitări!

Stea.

A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-04-12 12:11:45
         
 
  Nici eu nu il voi contrazice (cred). O sa-l dezvolt si eu putin, ca in sala de tribunal.

Tandem s-a si vrut... de cearta nu se pune problema. Il las sa mosteneasca si partea mea, ca sa nu-l supar.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-12 00:06:17
         
 
  "Acum ii voi raspunde... fara mila :))"

Eu cred că ați format un tandem. Liviu a pornit de la textul tău. Nu-l neagă. Nu-l contrazice. Îl reia și îl dezvoltă. Excelent. Strălucitor aș putea spune. Cum excelentă a fost și "punerea problemei de către tine" Că nu a fost valiadt în termen, vinovatul SUNT EU. Poate nu am validat suficienți editori. Mai am editori în portofoliu și dacă situația se va repeta voi mai valida noi editori.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:48:25
         
 
  draga Liviut

ma simteam tacut
cand am intrat, in sala pasilor pierduti,
n-am vrut...
... dar mi-a placut!

repectele mele.

tavy
* si vot.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-04-11 23:42:45
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Domnule Cristescu,
Textul propus de mine (si anume speta pe care i-o dedicasem dlui Bordas, continand inclusiv un motto din domnia sa) a stat pentru destul de mult timp la validare, si am crezut ca nu este un text tocmai literar pentru a merita sa fie validat.
Acesta este motivul pentru care l-am sters. Doar ca Liviu a fost precaut si l-a salvat...

Acum ii voi raspunde... fara mila :))

 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-11 23:39:31
         
 
  Sabina, textul lui Liviu Bordaș, asemeni boleroului lui Ravel, reia teama pe care ai propus-o, o dezvoltă și o hiperbolizează. Este, în opinia mea, complementară, nu antitetică textului tău. Cred că am scris simultan, acum am ajuns la net, și de aceea poate, ușoara percepție contradictorie.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:36:06
         
 
  Lecția de anatomie....juridică sau arta discreditării la români

Un text excelent. Sarcasm și ironie cât cuprinde. Stil stăpânit la perfecție. O sinteză sui generis a unei tranziții perpetue. Nu mai puțin, de remarcat, umorul subtil și conotațiile invocării unui sistem justițiar imanent în presația injustiției, non sine ira et studio. O fațetă nouă a colegului nostru. Față de prozele puternice și dure revendicabile din Rebreaanu,de până acum, avem în față un text autonom, cu ușoare halouri, amintind de Tudor Mușatescu.
De apreciat și pretextul, respectiv textul Sabinei Datcu. Esențializat, diagnosticant, percutant revelatoriu și acuzator.
Text antologic. Reținut pentru varianta print.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:31:18
         
 
  Daca Sabina aceea sunt eu... atunci sa stii ca eu nu am postat asa ceva :))

Revin cu comentarii - dar fii atent, nu judeca aspru, nu am studii de drept (nici macar de stang) :)
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-11 23:27:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23887
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE