PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SPEŢE-N CÎRJE SAU POLISEMIA DREPTULUI ( Sabinei) Text postat de Liviu S. Bordas SPEŢE-N CÎRJE SAU POLISEMIA DREPTULUI ( răspuns la o întrebare încă nepusă ) Dorea cineva o consultaţie juridică. N-a apucat să rostească întrebarea cu voce tare. :) Iat-o: SPEŢA 1 Reclamantul R a chemat în judecată pe pârâtul P, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, P să fie obligat la restituirea bunurilor ce fac parte din masa succesorală cuvenită lui R ca urmare a decesului lui T, tatăl natural al reclamantului. În fapt, T s-a despărţit de mama lui P. T şi M au fost victimele unui accident de aviaţie, în care şi-au pierdut viaţa 120 de persoane. În apărare P a argumentat că bunurile sunt ale lui M care le-a moştenit de la T în calitate de soţie supravieţuitoare, iar P le-a moştenit de la M prin retransmitere, ca unică moştenitoare. + În speţă, T şi M sunt comorienţi sau codecedaţi? + Putea T, respectiv M să se moştenească reciproc? + Reclamantul este moştenitor legal sau legatar? + Care sunt persoanele care au capacitate succesorală? + Persoanele dispărute au capacitate succesoral`? + Este întemeiată apărarea pârâtei? + Care va fi soluţia instanţei? Se cere un răspuns literaro-juridic :)) Luînd act de complexitatea speţei, ne propunem o abordare sistemică şi sistematică a acesteia, cu promisiunea de a reveni, după publicarea primului capitol, cu singura condiţie ca atît părţile cît şi auditoriul să stăruie în judecată, adică să nu solicite onor curţii să lase cauza în nelucrare. Deci, CAP.1. COMORIENŢII ŞI VOCAŢIA SUCCESORALĂ Nu ştim dacă polisemantologia există ca ştiinţă de sine stătătoare. Ştim însă că există, cel puţin la noi, toate premisele înfiinţării unei astfel de ramuri a cunoaşterii. Vom lua, pentru început, un exemplu. Căci, nu-i aşa, ce poate fi mai convingător decît puterea exemplului. Mai ales cînd este el, exemplul, personal, cum ar fi trenul cursă de persoane Apahida – Cluj Napoca, în care nu s-au înregistrat niciodată comorienţi, cu excepţia cazurilor în care navetiştii s-au îmbătat criţă şi instantaneu toţi deodată devenind comorienţi de beţi. Comorienţii constituie, în exemplul citat, excepţia care întăreşte regula, aşa cum multitudinea de sentinţe date aiurea constituie excepţia care statorniceşte norma îndeobşte acceptată că dreptul nostru strîmb este, totuşi, drept. Chestiune de polisemie. Comorienţii, deci, ca exemplu de vorbă cu două înţelesuri. Nu ca vorbele aranjate cu furca în frază şi apoi aruncate în subsolurile textelor de pe site în chip de comentarii, dar pe-aproape... Comorienţii din speţa de faţă sunt cunoscuţi încă de la începuturile privatizării româneşti postrevoluţionare, cînd o româncă deşteaptă (M), mama pîrîtului P, s-a asociat, întru fericirea pruncilor autohtoni care nu mîncaseră pînă atunci decît ciocolată din soia şi nu aveau habar de Bonibon şi Topitop, cu un arab la fel de deştept (T), tatăl reclamantului R, punînd bazele primului bişniţ privat – societate mixtă de COMerţ, import şi mai puţin export – din ROMânia, avînd ca obiect de activitate declarat “importul de bomboane şi sugiuc de bună calitate şi în termen de garanţie” iar ca obiect de activitate practicat importul de bomboane şi sugiuc punct. Societate pe care nu puteau să o denumească COMROM din motive lesne de înţeles, ROM-ul fiind un cuvînt a cărui polisemie ar fi adus grave neajunsuri afacerilor viitoare. Astfel: Pe de o parte, ROMul fiind o băutură alcoolică, ar fi agresat conştiinţa religioasă a asociatului musulman. Conştiinţa, căci stomacul lui grăia altceva la acea vreme, pe cînd astăzi nu mai acceptă decît whisky. Pe de altă parte, ROM venea de la român , iar cine auzea de român nu putea să se gîndească decît la fel şi fel de găinării, pe acea vreme neexistînd încă Safi, Caritas-ul, FNI-ul şi alte afaceri înfloritoare care aveau să facă, în timp, faima unei naţii de finanţişti prosperi şi cinstiţi. Iar pe de a treia parte, asociaţii nu voiau să intre, prin particula ROM din denumirea firmei lor, în ochiul ager şi vigilent al asociaţiilor de protecţie a lebedelor din parcurile europene şi nu numai... Aşa că, neavînd niciunul cunoştinţele necesare în domeniul dreptului civil - succesiuni, fiind specializaţi prin cursuri intensive doar în chestiuni la limita penalului, proaspeţii asociaţi şi-au botezat firma COMORIENT. Comorienţii fiind, deci, nişte cinstiţi asociaţi ai unui şi mai cinstit stabiliment comercial postrevoluţionar. Deoarece sunt ambii în viaţă la această dată, reprofilaţi pe export de cherestea şi berbecuţi contra gaz de lampă şi furtune&muştiuce pentru narghilă, nu avem altă posibilitate decît aceea de a le menţine titlul de comorienţi. Codecedaţi, mai bine zis codecedate, fiind doar firmele falimentate de ei după ce uitaseră să achite statului român un mizilic de impozite şi taxe de cîteva miliarde, statul romîn rămînînd cu perpetua vocaţie succesorală la praful de pe toba cu care presa, la vremea respectivă, a făcut mare tam-tam, în timp ce Ministerul Finanţelor a făcut urechea şută. Lămurită fiind chestiunea prealabilă invocată de reclamantul R cu privire la diferenţierea netă dintre noţiunile de comorient şi codecedat şi la polisemia cu repercusiuni atît de adînci asupra cauzei, conform celor mai sus arătate, instanţa va putea pune în discuţia părţilor celelalte excepţii, urmînd ca, aşa cum impune celeritatea într-un astfel de caz, într-un termen rezonabil, nu mai lung de trei ani pentru fond şi alţi cîţiva pentru căile de atac, să soluţioneze cauza dedusă luminatei ei judecăţi. Fără a se antepronunţa, dar dorind totuşi să îşi dea şi ea cu părerea, instanţa va reţine, spre acest sfîrşit, că, deşi atît M cît şi T sunt vii şi nevătămaţi (decît pe plan psihic, de cercetările fără final şi, după cum se va dovedi, fără finalitate, ale diverselor parchete), ea, instanţa adică, este dispusă să analizeze cauza ca şi cum afirmaţia că cei doi au expiat în acel accident de avion (care a picat la ţanc - accidentul, nu avionul - pentru a-i scoate de sub urmărirea penală care, chiar inutilă fiind ca şi atîtea altele anterioare, putea să le aducă celor doi grave prejudicii de imagine precum şi partidelor din care cu onoare fac parte) ar fi reală (afirmaţia, deci, nu accidentul, căci despre ea era vorba în frază), urmînd a cerceta dosarul sub toate aspectele invocate. Văzînd că dosarul dedus judecăţii conţine şi elemente de extraneitate, (T) păstrîndu-şi cetăţenia de origine, ar fi posibil ca instanţa să constate că legea aplicabilă nu este cea română, ci una pe care urmează să o stabilească ulterior, ceea ce ar putea prelungi soluţionarea pe fond în aşa fel încît comorienţii (T) şi (M), morţi doar pe cale de ficţiune, să se poată bucura vreme îndelungată de roadele muncii lor. Acestea fiind, cauza se amînă pe orice motiv de lipsă de procedură. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   reusita aducere in 'fata instantei'... dosar catalogat 'X'... pe cand totul este atat de credibil, juratii se 'scarpina in cap'... iar avocatul apararii este in criza de 'martori'... lipsa de procedura... da! regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-04-13 18:50:29               sarcasm, ironie, text percutant, umor subtil, sictir intelectual, ironie socratică, întrebări şi răspunsuri fantastice Doamnelor şi domnilor comentatori, eu făceam mai sus o analiză juridică argumentată, pe text de speţă, întemeiată pe lege, nu literatură, cum veţi fi crezut! :) Mulţumirile mele pentru lectură şi comentarii. Cu scuzele de rigoare pentru întîrzierea cu care am răspuns.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-13 12:24:59               EXCELENT!!! Si intrebarea si raspunsul sunt fantastice! Am ras CU LACRIMI!! Totul e scris inteligent, cu un umor rafinat si o exprimare impecabila! Iata un text pentru care merita intrat pe Europeea! Felicitari si * (ultima posibila, altfel as fi pus multe....) Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-04-12 20:13:21               ...Mie nu mi-a plăcut atât sarcasmul pe cât mi-a plăcut sictirul. Dar un sictir, intelectual, cenuşiu, ascuns sub ironie socratică. Felicitări! Stea. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-04-12 12:11:45               Nici eu nu il voi contrazice (cred). O sa-l dezvolt si eu putin, ca in sala de tribunal. Tandem s-a si vrut... de cearta nu se pune problema. Il las sa mosteneasca si partea mea, ca sa nu-l supar.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-12 00:06:17               "Acum ii voi raspunde... fara mila :))" Eu cred că aţi format un tandem. Liviu a pornit de la textul tău. Nu-l neagă. Nu-l contrazice. Îl reia şi îl dezvoltă. Excelent. Strălucitor aş putea spune. Cum excelentă a fost şi "punerea problemei de către tine" Că nu a fost valiadt în termen, vinovatul SUNT EU. Poate nu am validat suficienţi editori. Mai am editori în portofoliu şi dacă situaţia se va repeta voi mai valida noi editori.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:48:25               draga Liviut ma simteam tacut cand am intrat, in sala pasilor pierduti, n-am vrut... ... dar mi-a placut! repectele mele. tavy * si vot.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-04-11 23:42:45               Domnule Cristescu, Textul propus de mine (si anume speta pe care i-o dedicasem dlui Bordas, continand inclusiv un motto din domnia sa) a stat pentru destul de mult timp la validare, si am crezut ca nu este un text tocmai literar pentru a merita sa fie validat. Acesta este motivul pentru care l-am sters. Doar ca Liviu a fost precaut si l-a salvat... Acum ii voi raspunde... fara mila :))   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-11 23:39:31               Sabina, textul lui Liviu Bordaş, asemeni boleroului lui Ravel, reia teama pe care ai propus-o, o dezvoltă şi o hiperbolizează. Este, în opinia mea, complementară, nu antitetică textului tău. Cred că am scris simultan, acum am ajuns la net, şi de aceea poate, uşoara percepţie contradictorie.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:36:06               Lecţia de anatomie....juridică sau arta discreditării la români Un text excelent. Sarcasm şi ironie cât cuprinde. Stil stăpânit la perfecţie. O sinteză sui generis a unei tranziţii perpetue. Nu mai puţin, de remarcat, umorul subtil şi conotaţiile invocării unui sistem justiţiar imanent în presaţia injustiţiei, non sine ira et studio. O faţetă nouă a colegului nostru. Faţă de prozele puternice şi dure revendicabile din Rebreaanu,de până acum, avem în faţă un text autonom, cu uşoare halouri, amintind de Tudor Muşatescu. De apreciat şi pretextul, respectiv textul Sabinei Datcu. Esenţializat, diagnosticant, percutant revelatoriu şi acuzator. Text antologic. Reţinut pentru varianta print.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-11 23:31:18               Daca Sabina aceea sunt eu... atunci sa stii ca eu nu am postat asa ceva :)) Revin cu comentarii - dar fii atent, nu judeca aspru, nu am studii de drept (nici macar de stang) :)   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-11 23:27:40	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE