PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de georgiana-alberta Teslaru Azi mi-e scarba. Mi-e scarba de vara care nu inceteaza a ma omori usor usor… Mi-e scarba de toti paianjanii pe care ii vad, ii simt, ii gandesc ca simtindu-i ori vazandu-i, pe care mi-i imaginez pe mine, in mine, din mine. Mi-e lehaminte de tot ce ma inconjoara. La ce folos sa imi creez un cadru meditativ? La ce folos, cand cautarea lui imi omoara timpul si chiar reusind macar pentu un moment indefinit sa-l am, ma simt deja lipsita de puterea meditatiei insasi.De as putea, as face abstractie de tot ceea ce ma inconjoara si sa citesc si sa scriu si sa pictez uneori, in orice mediu, fara a-mi pasa de cele minore care se invart in jurul meu, amentidu-ma pana la nebunie. Mi-e scarba de mine, de neputinta mea. Mi-e sila de lenea aparenta care ma doboara, dar de neputinta insasi careia-i slujesc. Urasc senzatia de mancarime a pielii cauzata de gandul ca un paianjan imi exploateaza piciorul, mana, gatul, urechea..etc..ma descopar scarpinandu-ma pana la sange- inchinandu-ma orbeste unei fobii. Urasc pana la inexistentul dumnezeu toata incercarea mea de a fi, de a exista, caci nereusita imi iese ea in final de zi, la final de munca…la final de final. Urasc dorinta mea de a patrunde nevazutul si de a sfida limitele, de a da peste cap slabiciunile, de a impaca contrariile si a dori extremele, de a descoperi esentele…etc, caci toate in final intorse imi apar, asa cum din natura lor ele insele tin sa imi raspunda. Caci atatata viata are reflexele ei, previzibile si imprevizibile: ele in final cunoscute raman doar necunoasterii insasi. Urasc caldura care imi innabusa ideile pana la disperare, pana la disparitie, pana la ignorare si sila…caldura naturala, care ma impiedica sa-mi beau cafeaua, urasc bataia in plus de inima, care imi aminteste si reaminteste oboseala. Urasc ca sunt si urasc uneori ca sunt cum sunt, ori ca nu sunt cum as putea fi, ori ca nu pot fi cum sunt eu de fapt. Si fiecare cliseu pe care il transpir intelectual, il gadil si apoi il scuip. Il ridic, il scutur apoi il molfai pe toate partile, vomitandu-l constant si periodic pana ramane uitat si pana il consider deja ca nefacand vreodata parte din ceea ce numesc “eu”. Si parca gelozia mea pulseaza in afara limitei posibile, caci departe de a fi raportata la ideea ca cineva m-ar putea citi, e exprimata in primul rand paginii goale care urmeaza sa fie scrisa. Pastrez in mine ceea ce intuitiv imi pare calitativ, refuz refularea lui de orice fel, caci in zadar imi pare. Urasc sa-mi fie scarba si neplacuta imi e aceasta stare, si murdar este acest sentiment si rostirea sub numele de “scarba”, “lehamite”, “sila”…. Imi urasc oameni si ii iubesc deopotriva. Mi-e sila de-o-ntreaga varietate de nimicuri care-mi stau in calea spre mine, caci departe sunt eu de mine si aproape imi este ceea ce nu imi apartine! Mi-e scarba de nimicurile infaptuite, nimicuri care imi stau in cale si asupra carora ma plec cu bunacuviinta si respect intru indeplinirea lor aparent necesara. M-am pierdut pe mine, desi stiindu-ma din totdeauna, nu m-am gasit niciodata…nu concreta, nu infaptuita, nu in totalitate, doar bucatita, doar ravnita, doar gandita si intuita. Timpul dilatat pentru mine, ori focalizat asupra mea, nu il gasesc. Poate ca l-am avut in cale-mi, si oarba fiind, nu am cunoscut sa-l vad, nu am stiut nici macar sa-l simt sau sa-l gandesc. Ochii imi sunt obositi de treburi minore, multe, complexe si in van: spre ce bun duc aceste actiuni zilnice pentru infaptuirea carora consum atata energie? Mi-e sila de mana-mi ce rupe pagini eronate si dreptate ii dau. Gasesc revelatia in plinatatea golurilor mele. Imi vine sa imi urlu neajunsurile intelectuale, sa imi fac portofoliu din defecte si sa-l innaintez tuturor! Vreau sa fiu vazuta drept ultimul om, cel mai sarac, cel mai prost si cel mai nedrept, cel mai dezgustator cu putinta. Vreau sa fiu urata de toti, sa provoc scarba si sa slujesc tuturor. Sa pup talpi de picioare care bat drumuri in scopuri limitate catre ceea ce e inteles ca fiind necesar, comun, mediocru si superficial. Sa slujesc unor oameni nedemni de slugaria mea. Caci in acelasi fel si mod, nedemna sunt si eu de ei, in fata lor, prin ei. Sa fac astea toate in virtutea faptului ca nu voiesc a le infaptui. As vreau uneori in propria-mi seva a neputintei sa zac lipsita fiind de constiinta, pentru a ma putea bucura de cele simple si mici si intai cunoscute de catre oameni. Cine a decis ca eu sa exist?pe mine nimeni nu m-a intrebat de vreau! Oare nu sunt eu, mai presus de oricine, in putinta si drept si cuviinta sa stiu de propria-mi existenta? Nu eu decid pentru ea? Eu vad un miros de putreziciune, presupunerea ca traiesc in nedreptate; caci, devreme ce “eu”, atunci eu insami decid de “eu” ori “non-eu”. Mi-e scarba de inconstienta constientului meu in aceeasi masura in care mi-e sila de constiinta inconstientului si a subconstientului meu. Mi-e sila si parca incepe sa-mi existe prea puternic vara, mersul tiptil si perfid de insecta, ticalosia mea, ignoranta care ma inconjoara si ma cuprinde, ipocrizia mea, existenta mea codasa si ascunsa. Mi-e sila de mine si de inexistenta mea. Si urasc toate cele! Si de acestea nu ar fi decat un simplu joc de cuvinte ori o amagire de senzatii, poate ca n-as sti de ura si de autodezgust. Aug 05 . 2005 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   textul de mai sus este o meditatie, specie a liricii cu caracter filozofic, in care lirismul este exprimat printr-o reflectie filozofica asupra existentei.si l-as incadra in acest gen si datorita caracterului melodic pe care il exprima pe alocuri. desigur ca, fiind focalizat asupra mea, poate fi inteles ca un text autobiografic, dar din el se pot extrage si idei generale existentialiste. sper ca lumina confuza in care este el pus, variind de la meditatie la poem in proza sau text autobiografic, sa nu ii deterioreze originalitatea ori continutul in sine.   Postat de catre georgiana-alberta Teslaru la data de 2005-08-05 10:42:27               Postat la ‚poezie” textul tau poate fi interpretat ca un „poem in proza” in fond un lung monolog interior pe care nu l-a intrebat nimeni daca vrea sa existe insa, iata, el exista. Faptul de a fi fost postat la „poezie” nu pare a fi intamplator si nu releva o lipsa de indemanare in a folosi facilitatile sitului. Spun aceasta deoarece ai mai postat si la „eseu” ceea ce arata ca esti obisnuita cu „mecanismele informatice” Se pune asadar intrebarea legitima: acest text reprezinta o creatie in sine este fictiune poetica ori este un fel de pagina de jurnal si ca atare are continut autobiografic. De solutionarea acestei dichotomii depinde modul de abordare al perceperii acestui text. Astept aceste precizari. Pana atunci remarc doar faptula ca, in sinteza, problemele puse in acest text s-ar putea reduce la un catren al lui Omar Khayam: „Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii Si nimeni n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea Si nimeni nu-i sa-mi schimbe ascunsul talc al spumii Ce rost avu venirea si-acum ce sens plecarea ?”   Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-08-05 10:08:56 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE