PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Silviu Encica Eu. Bec in chip de intrebare, bat la portile inchipuirii cu plete de intuneric nestins. Iluzia evadarii – proiectie inca vivace a taramului promis de dracul. Rotocolesc prin lumea aspra a suspensiei prea rigide in puncte de extrem rau ascunse. Stau la streasina uitarii unei suferinte demult pierdute. Am auzit vaietul limbilor nefericite de venin si timpanul m-a gustat pentru ultima oara, scrasnind in caderi. Surpriza. Valea Plangerii nu exista. … Eu, cand voi fi mare, nu voi iubi decat oglinzile Soarelui. Adora-voi surasul divin gravat in pistrui botezati de ploi repezi, iar Fara-de-vant-Pamantul va scorni adevarul in mangaierea salcamului netot si asurzitor, in soapte de granit si doina zadarnica. Linistea lui ma va face. A nimanui frunza de plop imi va catara ochi pe templul daruirii in clipa, in pripa, hazardat simetric, cum nu se cuvine. Iepuri desculti, vom dormi un timp pe mocheta din provizii ariciene, inveliti cu vise si trestie de soc muribund, faramicios si tandru in dezintegrare. Ne vom sterge urechile de tristetea lumii cu aripi de libelula albastra. … De unde? Din nestire… Poate din nefiinta… Poate. A nu se auzi nici asteptarea… Noi. Cine suntem?... Cine? Pe degetele coroiate ale Timpului s-a insiruit spunerea unui viitor elastic in bratele noastre, pe fire de par despicate, inainte de a fi. Prinde-ne in gand de vrei, invata temeiul fara concept, prinde-te pe rotativa pasului intins pe carare. Strica mostrele misterului neprivind. Stii sa nu doresti? Sa nu fii parte?... Pe marginea momentului, inerentul sapa voiosie amorfa. Evolutia pluteste, impinsa de materie cu puterea prezentului. Infinitul deparazitat se inconvoaie. Deja. Peste el calca fara urma trena prevestirii. Aer neinceput. Cand?... -Hei! Mi-ati vazut culorile? -Buna dimineata! -Si tu? -Daa… -Incotro? -Da-mi pace! -La o parte! Echilibrul desavarsit se dezminte fara veste, abdicand inspicat cu parere de bine incarcerata in zid imprafuit de spini. Terra. Viata vorbeste cu sine, rezervata, proaspata. Harmalaie buclucasa, grabeste spre aici si acum cu explozia-ti de tinerete. Da-mi corp, mostenire, ani. Aruncate in coeziune, frunti vii se contopesc in ghionti moi. Stropul-definitie strange Cheia Sol la sine. Ordinea se inverseaza. Azurul coboara sub praguri de subconstient, impletindu-se cu adancurile. Suntem aici. Inca… Beata in pravalire, prea mare, ancora anxietatii mana buclele curajului turtit in necunoscut, aruncand mantia caramizie a cuceritorului peste grumazul fara duh. Identitatea lui e absorbita lasciv de purtatorii unei singure nuante. Consens. Nonsens... -Start! Izvorul lacrimeaza incetisor un prunc parau ce avanseaza atat de precaut... Masca intrusului intr-un cerc unit prin reticenta. Cade impiedicat, bestie pierduta pe o vale prea abrupta – debarasandu-se de senzatii, scrijelind amuzat. Infruntare… Acest teritoriu complet desfasurat, aidoma unei vipere abia trezite de primavara cruda si amiaza... Culorile s-au risipit si notele muzicale s-au murdarit. Lutul geme infundat, perforat sec. Prin mii de grote curge raspunsul chemarii, intruchipat in sfarsit. Devenire ucigator de calma inunda palmuit rani, damnand obscuritatea, tasand, ingropand, macerand. Inainte! Spuma si valtoare peste sopotul de ieri. Setea strainilor, inec! Raul navalnic domina extinctia fara cuvant, fara idee. Maine, un fluviu mandru va spune lumii sa-si faca barci. Supusa e clipa peste caciula unei frunti infrante de maree. Spre ce? Alte picaturi, acelasi fenomen. Crainici neobositi, glugile multicolore vorbesc intruna oamenilor despre distrugere. Slab leac pentru inimi ingropate. Albiile se-ngusteaza si se-astupa emotive, latrate de Catelul Pamantului. O, furiile!… dar potop nu va mai fi. Valuri, valuri vor hauli triluri sangerii pe carpe sfasiate de teren inundat, in deznadejde… Lumea-si plange poverile si-si iriga patimile. Repetitia, cel mai dulce viciu. O data, vom fi stiut, vom fi ales. Sa fim, sa ramanem? Sa continuam… Logica bovina… A se cauta a doua Groenlanda. Ne vom gati gaturile de purpura, asezandu-le intre sloiuri in sertare marcate, de dragul copiilor copiilor nostri, care poate-si vor fi pierdut din proprietatile native. Pe de alta parte, in trei ani de perindari, un caine ar putea invata secerisul. Muncitorul vectorial, la mare cautare, e gasit. Sa-l despuiem de persoana, sa-i luam sufletul. Adio griji… Chiria pe Marte e subventionata de Eclipsa. S-a descoperit Planeta de Lemn… Pe cap de gat invinetit spre optim coincidentele insemneaza indecis excrescente… -Digurile voastre starnesc rasul. Macul si susanul se vor imbratisa ca lupii si mieii danezi din vechime, scapandu-ne de fiica pragmatica. Boul modern a ales, si boul modern are dreptate. Trebuie sa fi aflat el ceva… Traiasca lipitorile – si campiile grase! Maduva lor fertila in descompunere impune prin rezultati. Trompeti laboriosi, ei nu lasa perna fara ruga si gandul fara scop. Falca lor din piatra seaca nu mesteca grasimile… Le da exemplu. … Tatal meu e nou din nou – inganandu-se cu ziua, priveste nelinistit in urma, spre alaiul timorat de licurici extraterestri… Va iesi bine? Deschizatorii de culoar isi fac semne. Clipind vin astrele serii de dincolo de hotarele privirii. O stea cazuta din gutui isi sufla puful de pe obraji, razand. Razleata de cohorta, se joaca “Atinsa” cu un manunchi despletit de raze… E ultima aparuta, cea care intarzie fara gres la reuniunile galactice. Naivitatea nu cunoaste protocol… Sagalnica, rapitoare, isi scutura pletele aurii in cercuri orbitoare, stricand cutuma si cutremurand randurile. Sare incantata in carca maestrului de ceremonii, sifonandu-i roba – spre adanca indignare a batranului crai. Mut de manie, el incrunta spranceana peste ochelarii de soare din ceafa, potrivindu-si o concentrare, pregatind aspra mustrare... -Adora! Pura ca inconstienta, paseste sfielnic spre parintele garbov si pune o mana supusa in mana sa. Puerili, admira spectacolul extatic al ravasirii Inserarii, intre ceruri consecutive care se clatina reciproc, scuturand ultima bruma de lumina peste muritori. Ce risipa!… De-ar ramane asa… Calm. Momentul dispare treptat in vapori. Cerul si pamantul, falnici arbitri de tusa, ridica steagurile. Ziua si noaptea schimba tricourile, discutand aprins ultimul fault. Soarele fluiera a paguba sau a final. Meciul e proclamat amical. Sfarsit frenetic, in uralele fanilor… Astrii zambitori isi reiau locurile, lasand perechea imbratisata sa-si consume pacea in noapte. Un suflet hoinar, spectator intarziat, se reazema de o movila rosie de zgarieturi, ascultand pulsul derutei… Tu, constiinta in pioneze, ce bine ca esti singura la parinti! … Mama a fost ieri. Era tare obosita. Da, era... I-am strigat cu glas plinut sa-si dea pulberile si sa lase o raza rece sa pustiasca in voie. Nu mai sunt locuri libere de parcat. Ea pluteste pe-o buza de griji pestrite si frustrari usoare – roaba infama a Firii. -Pe curand, zaludule. As ramane cu tine aici, sa-ti sorb teama intr-o minge de foc, de te-as recunoaste… Tu nu mai esti al meu de mult. Nu mi-e bine, si ora a trecut. Sunt in urma. Varsta pandeste sa m-ajunga. Adio, barbat uitat si strain. Veghea cu tine… -Al cui ma lasi tu si unde te duci? Timpul nostru se va stinge de ficat… Caut fanta prin care sa strecor picatura de secunda… Sopteste-te, incantatie de rezerva… Sparge-ma! Sau nu… Sangele-mi rade-n nas. O nara se molipseste si ea. Cred ca asta ma face varcolac prin alianta. Si de ce nu? Tipul “interesant”, subtipul “discret”, din familia Fazelor de satelit in chip de fecioara trista – e un print… Toti suntem nobili in mod egal si unici in mod compensator. Gradele de rudenie pica maleabil in neant. Caminul parintesc a fost minciuna necesara, devorata de spirit, in neputinta. -Mai stai… Pic intr-o mare de om si nu simt nimic. E altul. -Ai avut dreptate. Mi-am dat inima cui n-o vrea. Mi-am aruncat ochii in ale nimanui priviri. Surd de lipsa si forma, pictez spinii pistruilor pe spinarea salcamilor si tac apa tonica ce-mi siroieste inca din orbite, in virtutea negarii eroziunii. Nu mai plang din ochi. Nu… Inima? La reciclare. Se va intoarce… seaca. Multumit, ma prind de bratul butoiului cu vin. Ar’ sa merem sa ne-aruncam pe galeata cu lant, intr-o fantana prietena, sa bocim acolo de fericire, unii intr-altii… Sange greu ce transporti viata, licoare pretioasa, de negasit in stare de sine – maine vei fi ogor si te voi apasa cu talpile. Ce e trecutul tau? Ce-am fost? Cioburi inramate. Azi suntem vesnici! Ia-ma cu tine pana la capat… Iubesc. Nu e destula nefericire aici? Ma mir de viata si de muntii ei de pelin. … Mi-e frig. -Tu cine esti? Aievea, impotriva aparentelor. Tu… Cat ai sa mai plangi? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Am raspuns chemarii tale de a ma sprijini cu tampla. Si te arat cu degetul. Unde esti copile? Tu, adiere? Tu, murmure? Ai trecut ca o furtuna, ca un taifun. Momentul a disparut treptat in vapori, undeva pe-afara timpului. Bate pasul, Incandescentule! Dada… avem dreptul sa tacem aparte, suntem concentrati pe idei! Loveste-ma in moalele capului cu un punct de vedere… Despre dihania mult prea dificila, bestia aia pierduta pe valea cea abrupta. Creatiile tale -avioane de hartie- au gasit fanta prin care sa strecori picatura de secunda… Parca aruncai cu melci, ti-ai schimbat meseria?! De ce-ai dat inima cui n-o vrea? Stii sa nu doresti?! tu stii ca esti viu? Ad-o de la reciclare. Suntem aici. Inca… Sunt doar fiul unui om- spui- invelit cu vise, bat la portile inchipuirii, astept si ma intreb. In asteptarea celei de-a patra dimensiuni. A nimanui frunza de plop, iti iau sufletul. Da, s-a descoperit Planeta de Lemn… Da, Timpul nostru se stinge de ficat… (Soarele fluiera deja a final) Da, ziua si noaptea si-au schimbat tricourile, Constiinta e in pioneze, noroiul e constant, toti suntem nobili in mod egal si unici in mod compensator. Doar o stea cazuta din gutui isi sufla puful de pe obraji, razand. Atat de reconfortant "Caietul Iudei mici". Veghea cu tine… Cineva cu N   Postat de catre nicolae tudor la data de 2005-03-24 13:27:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE