|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Mama, nu mi-ai spus niciodata. Ce frumosi sunt oamenii. Atat de frumosi… Si nici unul nu pare sa stie. Da pagina. Cautari… Maine e ziua care ma fura cu o zi din pretioasa-mi carte nescrisa, in fiecare zi. Si nu-mi dau seama. Parjolul din suflet se-neaca in scantei ciufulite, vant rece si gravitatie. Am nevoie de materie stearpa. Fara soare si vise, toamna cade greu peste trup cu ploaie. Plamanii ofteaza atingeri corzilor vocale cu putere de fierar. Ziua da cu ciocanul si rupe banuti plini din ce-am vrut ieri. Ganduri se rostogolesc si se uita in sir indian unul pe celalalt. Ma amestec printre ele. Ordine nu se mai poate face, e limpede. Si ne place… Iata o zi de marti cu pletele ei transparente si trei cercei ruginiti. Fugi! Odihna asternutului parasit intr-o doara se-mputineaza sub povara unui inceput in deradere. Mi-ar fi lene de mine, dar e verde si nu ma-ntreaba. Intr-o fractiune de efort imping nonsalant pantoful cel mai apropiat de asfalt catre prima groapa. Incep sa alerg intr-un sens, purtat de zig-zagul marelui oras. Haotic-gratios… cu nasul drept, in lumina. Oamenii ma conduc. Ma urmeaza. Facem intrecere peste frunze strivite de apa cernuta cu grija prin porii tuturor entitatilor. Ultimul scapa turma, impiedicandu-se de un gard inalt, prin conventie. El ramane sa negocieze sarcina de azi a ceasurilor rele.
Nimeni nu mai numara. Autobuzul ruleaza impasibil pe langa un drapel singur ce expira integritate. Parcul e gol.
Cum altfel?...
Fortand traficul cu puterea sugestiei, cascam intrebatori spre trotuarul de vis-à-vis. Acolo esti pieton intre pietoni. Acolo savurezi o-nghetata si calci cersetorii pe maini. Acolo iti numeri datoriile pe degete si le tai zambind de pe lista. Un oarecare ferit de ceilalti si de ocheadele coclite.
Pozna mare… Orele de lucru au fugit la joaca. Utilitatea lor cicaleste, desprinzandu-se din aproape in aproape de avataruri polenizate. Cheie universala intorcand pielita in forma de rid? Bifat. Rasplata tuturor gonacilor imbatraniti? Si… Paranoicul in rolul unui profet fad? Pe lista. Ce miraj inaccesibil, realitatea… Folosul sta pe panglica impiedicarii de toate zilele in prejudecati. Cand vom sta imbratisati in cada comuna, legati fantezist, ne vom adulmeca aceleasi riduri, incurabili, cercetand procesul verbal intocmit la lunecarea de sare de baie printre plasele proastei orientari a dorintelor noastre… Ar fi cazul sa incep, mai incolo, sa plantez gazon. Poienei interzise ii voi opune garderoba viciilor umane, lasand panglica sa zboare fashaind in vapaia de mijloc. Sa nu mai stiu stanga de dreapta, raul si binele sa nu se mai atinga.
E tarziu si ma grabesc, la prima vedere inapoi. Statii, radio… Nimeni nu aude vreo secunda curgand. Poate stam… “Cineva oare viseaza noptile?†Nu ma pot abtine sa gandesc… impotriva lor. Caut un raspuns, descoperind oboseala indesata in sprijin de frunti pe maini vlaguite, de centenari. Tonalitati infirme. Telepatia functioneaza… Motorul ma cearta pe limba lui, inghitindu-si abnegatia ca pe-o ultima rezerva. Mai incerc o data. Intrebarea contamineaza doar podeaua, urcand acasa la ea cu frig, pe sub piele, pana-n creier. Geamul prinde culoare, e atat de rosu… Nu se mai poate sti ce-am vrut sa cunosc, cu cine am pornit la drum.
Mama? Fii mandra… Am ajuns. Acum ma doare. Si ne place… Matura fraternizeaza cu paianjenii pe care-i vom nimici maine dimineata, ciripind voios in dialecte fugare prin somnul meu intors la perete de ciuda. Dupa perdea lipseste vrajmasul care sa-mi pipereze solitudinea cu o lama. Smantana e neatinsa. Strigoii ma evita inadins.
-Draci, mii de draci!
Astept. Nici un ecou. Daca ma gandesc mai bine, nu exista. As fi primul la curent. Dar! – daca?... Daca? Unul mi-ar ajunge? Ceva imi spune ca nu e loc la vedere si pentru ei. Umbre taratoare intre roca si nimic, a atinge acea roca ar insemna sa arda insisi, a privi nimicul i-ar distruge. Inclin sa cred ca suntem umbrele reflectate de ei pe zidul carnii macelarite cu blandete, pe altarul autoironiei extreme, moartea spirituala. Nu e in firea lucrurilor, dar acolo esti umbra intre umbre. Acolo gusti declinul in toata voluptatea. Acolo ai libertate. Ea iti ramane. Accepta.
-Accepti? Noi primim cu ceara in locul mierii si redecupam ospitalitatea. Gand la gand, am inceput impreuna practica dezbaterii fiecareia dintre pricinile grijilor voastre. Sincer, ar fi pacat sa ne renegam rubedeniile rau famate. Scuteste-ma de explicatii, pitic agasant… Ce vrei sa stii? Presupunem ca te nasti normal… Iti fac pe plac. Te modelez. Te inspir. In inimi tinere leg noduri, in constiinta nebunului impletesc in paralel rogojina de acoperire, lasand prostul sa aiba ultimul cuvant. Astfel te recreez. Am interesul de a te incuraja sa vezi ceea ce vrei si sa fii ce pari. Te imbii, iti ofer comanda. Esti posesorul licentiat al iluziei. In schimb, nu ai permisiunea de a cantari cat din ceea ce dispretuiesti e parte din tine. Inteligenta ta poarta semnatura de autenticitate a Maestrului, invaluita in duhoare de Mens Sana. Tot eu te si reduc la absurd, pe de alta parte… Norii pufosi, sarutul iubitei, dorurile din pieptu-ti framantat poarta, printre sperante si promisiuni, seminte de ruina plauzibila pe care le transformi in creaturi nocturne, tenebre, copiii malefici ai imaginatiei tale ce te vor injunghia inainte sa te pazesti.
-Uita.
…
Altadata credeam in cosmaruri si demonii imi vorbeau cu mandrie. Nu prea era clar dar mereu voiam sa stiu de ce. M-am facut om frumos. Si ne place… Promit ca nu voi afla ce suntem si unde vom ajunge. Prezentul va primi de ziua lui o mitraliera cu care sa spulbere viitorul aducator de griji.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mama, nu mi-ai spus niciodata. Ce frumosi sunt oamenii. Atat de frumosi
Spui.
Nu te poti compara cu obiectele, oricat de tentant s-ar dovedi.
Ii privesti si te lasi condus de ei alergand intr-un sens,in fiecare zi, furat cu o zi, calcand cersetorii pe maini. Evolutia pluteste, impinsa de materie cu puterea prezentului. Fugi! Raul si binele se ating. Viitorul e aducator de griji.
Ce miraj inaccesibil, realitatea Viata vorbeste cu sine. Te miri de viata. Nimeni nu aude vreo secunda curgand. Nimeni nu mai numara. Poate stam Linistea te face.
Mama? Fii mandra A ajuns om frumos. Smantana e neatinsa. Acum il doare.
Dau pagina pretioasei tale carti nescrise. Cautari Promit ca nu voi afla ce esti si unde ai ajuns
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2005-03-26 09:35:26 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu renunt, nici dac-as vrea n-as putea macar sa gandesc anumite lucruri. Interesant mi se pare faptul ca sunt luate drept niste texte reci, cred, si reactia e la fel. Oare cineva traieste in pielea eului liric vreun moment? Intentia mea era ca tu, oricine esti, sa simti ca ai putea fi acelasi cu cel ce-ti vorbeste prin randuri. Nu vreau sa impresionez cu "debordantul meu talent" :), ci sa imprim traire. Ce scriu simt. |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2004-06-14 22:03:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum sa renunti? :) ce ai scris pana acum arata ca ai talent si, mai important de atat e evolutia fiecaruia. hai, ai incredere si eu mai astept texte |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-06-12 22:25:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru primire. Mi-am dat seama, postand pe-aici, ca nu sint decat o particula de praf. Imi inchipuiam ca am scris ceva... Nu mai stiu cat de bun e ce am pana la ora asta. Oare ar trebui sa ma descurajez? Ma simt doar un amator. |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2004-06-12 22:06:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bun venit!
Am citit, nc nu pot comenta, atept s revii asupra textului...
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-06-12 17:06:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am mai citit un text de al tau care se numea "NU" si am vrut sa las si un comment... Scrii bine , cu o mana sigura, dens... cand romantic, cand incrancenat ... bine ai venit aici |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-06-12 11:24:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|