|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Ai incercat vreodata sa-ti explici apa? Inaltimea? Cate intrebari iti pui pe zi? Esti relativ? Renegi mult? Ai verificat daca asta-ti afecteaza metabolismul? Ce stii despre degajare? Nu, intrebarile sa continue. Lasa analogiile complete. Cui ii trebuie articulatul? Serios - cui? Teoriile, previziunile iti schimba parametrii cunoasterii, realitatea e cel mai tavalit concept si e atata insatisfactie intre ea si tine, doi nenorociti. Pleaca, vezi cum se urca un perete - nu trebuie sa fluieri, sa strangi pumnii, sa te mai temi. Virtutile matroanei, un hohot - si firul epic se nascu. Mai pleaca. Mereu, pleaca.
Du-te... in mijlocul noptii. Pescuieste-te din ceai cald, inoata in prepalatal, sterge-te de-o buruiana, iesi in port, la trei sferturi ale canii impanzite de fauna... acvatica. Degusta... inversiunea. Salveaza-te de pescarusi fara aripi ce nu dau voie cerului sa ia-n hap negru cu nuante ridicole prin incercarea-n sine. In aceste zile, emotia e senzatie, perceptia e reprezentare, viciu! e institutia de-a fi rational, iar tu pasti orzul gastelor. Controlat te simti tare, stapan - esti unicul onorat de-o atingere, de-un tors. Te pierzi intr-o clipita. Prietenii te recupereaza intr-o viata, din notite. Noua Zeelanda e-o baraca dunareana in crivatul Ucrainei. Zboara si iar, mai zboara, zboara... aripi degajate de corpuri banuite pe covoarele neumblate de monoton - musai static, extern oricarui recipient abstract. O tarfa, psihanaliza, si tarfa e-ntruchiparea psihanalizei, indiferent de gen. Zambet amar - sau poate e prea mult - multenie ce stie mai bine, observand, experimentand, incasand. Palme, plati, peste garantia prototipului.
C-un salt, strada - arma secreta pentru dozele de claustrofobie minerite neglijent - sare-n jur, la tot pasul, si-ti umple articulatiile de oxigen acustic. Din baierile preapline de metode calci incet si sigur peste bruiaj. Tu simti. Iata otetul! Te reversi intr-un lac inghetat ce-acopera doar hibe, strazile... sunt pline, si ele, de false fetze, fantezia animata de-o dorinta pura, a transpirat - ce pacat - in prag de emancipare. La cat numeri, clasifici si judeci, te-ai integra usor, dar e o cruda reflexie a ta aceasta lume ingusta care te escaladeaza, te-mproasca, te-asimileaza, te-anihileaza. Urgent! implant de acceleratie si aer curat, din incheietura gleznei pe cord deschis - repede-repede te cosi.
Si caravana merge... Externul la schimb cu mestesugurile. Ce-ai deprins te lasa pentru pretul pe care ti-l asumi. Strada la care nutresti zilnic iti rastoarna rezultatul cunoscut, ingrosandu-se - parul creste un milimetru in trei zile, foarfecele e demoralizat, perciunii nu mai merg nici prajiti. Zgarie pe piept cat mai taie, vezi prada. Gusta pielea si zgarciul in sos natur... cat mai taie. Ce fior... Te omori. In gama inversiunilor, e-un gest salvator. Cea mai grava crima la adresa umanitatii e umanitatea insasi.
Case paraie, partia nu mai e "printre"... un intreg fluviu de palme si plati - expertii supravegheaza circumspect - si de tipi bizari lovindu-se in pauzele infuziilor de asfalt autoportant peste cladiri de mana si utilaj. Paradoxal, nu? Produs al tehnologiei, acum bulgari vii, nebuni... isi astupa gropile, suprapusi pe selectia naturala in mare lupta cu lipsurile. Nu mai cauti faleza pentru racoare. Uite-uite! inoti. Dintotdeauna ai stiut cum, doar ca nu ti-a spus nimeni, iar din valurile de beton, toate calitatile, toate compozitiile, pasesti pe falia in sfarsit mai lina a zorilor. O noua sarcina, alte munci, rutina atotcuprinzatoare se-anunta - termostat de care ti-e teama inca sa te rupi.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Din cate mi-amintesc, nimeni n-a-ncercat sa-si raspunda unei intrebari pe care i-a sugerat-o un text de-al meu. Multumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2005-04-04 22:40:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Omul stie sa inoate inca din fazele incipiente ale existentei sale, ale dezvoltarii intrauterine. Da..omul e un inotator innascut, inotul e un instinct, doar ca se pierde prin ralierea la social..
Silviu, iti citesc textele de ieri si observ o amprenta puternica, ceva care se detaseaza si este propulsat inainte. Gasesc aici multa imaginatie poetica, dar totodata si o maniera cu totul inedita de a aborda cotidianul. Sau fuga de el..
Daca am incercat vreodata sa-mi explic apa..apa nu se explica, nici macar nu se bea. Apa e fascinanta atunci cand se asculta.. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-03-13 14:19:51 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|