FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de maria Iordanescu


Ea nu spunea niciodatã nimic. Ea nu vorbea.
Ea nu auzea niciodatã nimic. Ea nu asculta.
Ea nu simþea niciodatã nimic. Ea nu-ºi dãdea voie sã simtã ceva.
Te surprindea sã o vezi. Puteai crede foarte uºor cã nu-þi meritã atenþia. Puneai în balanþã frumuseþea ºi imposibilitatea de a fi umanã. Dupã ce-þi producea o stare de nerãbdare accentuatã trebuia sã pleci cât mai departe, fãrã sã te uiþi înapoi. Ea accepta fiecare nouã rupturã, pentru cã, ea nu simþea niciodatã nimic. Obiºnuinþã.

Asculta jazz, dar niciodatã Louis Armstrong. Niciodatã nu putea spune “I see friends shaking hands.....sayin'.. how do you do/ They're really sayin'...I love you”. Putea spune însã, aproape de fiecare datã:
„it's wonderful
it's wonderful
it's wonderful
good luck my baby
it's wonderful
it's wonderful
it's wonderful
I dream of you...”
Pentru cã îl iubea pe Paolo Conte deºi i se spunea cã era deprimant.

Avea o energie debordantã. Trebuia sã facã ceva tot timpul. Sã-ºi demonstreze, probabil, în subconºtient, cã era vie. Nu putea spune nu ºi de aceea viaþa ei pãrea condusã de persoanele apropiate. Suferea dacã refuza, deºi pentru ea suferinþa nu se simþea. Se lãsa prinsã în vieþile altora pentru a-ºi masca lipsa propriei vieþi. Trãia rolul mamei pentru cã mama ei avea nevoie de ea ºi pentru cã iubea copii care o înconjurau. Nu pe toþi. Era selectivã fãrã a fi agresivã sau respingãtoare.
Existau persoane din viaþa ei care o gãseau fascinantã. Nu se mândrea cu asta. O considera o pedeapsã, un handicap. Se simþea condamnatã sã trãiasca închisã în cuvinte frumoase, ce-i dãdeau un aer ireal ºi care împreunã cu ceea ce-i imprima propria existenþã o fãceau sã parã un fel de Remedios obositã ºi niciodatã candidã.
Nu se vedea în oglindã. Ceea ce vedea era un colaj din impresiile celorlalþi. Se refuza pe sine pentru cã ºtia cã numai aºa putea sã meargã mai departe.
Fiecare suflu nou departe de el o determina sã se spargã în bucãþi de sticlã opacã care-i tãiau trupul cu repeziciune. Nu era un el particular, ci unul generalizat purtãtor de echilibru. Era conºtientã de aceastã carenþã pe care o avea ºi încerca, prin aglomerare, sã întrerupã reacþiile simple.

Într-o zi, s-a aºezat cuminte, la fereastra camerei sale. A stat acolo pânã s-a transformat în mamut. Un pui frumos, un exemplar maro-auriu cu ochi albaºtri. Era cel mai frumos mamut vazut vreodatã. Unphotographable.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  for peta

multumesc pentru sfaturi, e adevarat povestea a fost scrisa intr-un ritm pasiv care clipoceste lent nasterea mamutului mammoth usor instabil ca si maria :)
o sa incerc sa dezvolt in alta povestire insa, sa tin cont de sfaturi in alta povestire pentru ca nu intimplator, mie imi place mymouth asa cum e, mammoth nu era foarte vesel sau activ cind povestea nasterea sa...
multumesc de trecerea ta, pe care o apreciez de fiecare data mai mult
maria mammoth maria
 
Postat de catre maria Iordanescu la data de 2004-10-22 20:27:11
         
 
  Povestioara ta ar merita continuata. Ba nu, gresesc, ar merita dezvoltata. Pe undeva m-am regasit in textul tau. E foarte sensibil, plin de candoare..mai rar am avut parte de asa ceva in ultimul timp. Dar..pentru ca intotdeauna exista un dar, aceasta maniera calda prin care tu iti expui starile (pentru ca sunt ale tale, ca-ntr-un fel de oglinda in cuvinte) fura din ritm. Este prea domol. Din cand in cand cred ca ar trebui sa il 'pui pe fuga'. :) E nevoie de echilibru.

peta.
 
Postat de catre l;'l da la data de 2004-10-22 09:28:52
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  O zi proast, dou zile proaste, trei zile proaste...
i-a recomanda Linda Cubana mngiat cu tandree de Chucho Valdes.
Eu cu asta ncerc s m tratez.
Mulumesc pentru citire i pentru confirmarea repetat a scrisului meu ncurcat. Smiling.
maria
 
Postat de catre maria Iordanescu la data de 2004-10-07 10:30:42
         
 
  'Existau persoane din viaa ei care o gseau fascinant. Nu se mndrea cu asta. O considera o pedeaps, un handicap. Se simea condamnat s triasca nchis n cuvinte frumoase, ce-i ddeau un aer ireal i care mpreun cu ceea ce-i imprima propria existen o fceau s par un fel de Remedios obosit i niciodat candid.'
Maria, de ce atat de inchisa? Fascinanta? Asta imi place - ma documentez despre Mata Hari, vreau s-o introduc intr-un text. Ea era fascinanta, ireala. Dar de ce inchisa in cuvinte frumoase?
Cred ca azi am o zi proasta - nu inteleg nimic.
st :(
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2004-10-07 10:09:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE