|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lumi incongruente (matematică) |
|
|
Text
postat de
Victor Angelescu |
|
|
Întinzi lumea cu mîinile încleștate,
Pe o axă bine stabilită:
1/7 aici, 2/7 dincolo… am rămas numai 7? Parcă eram mai mulți…
Să ne concentrăm! Cum rezolvăm acest exercițiu simplu de matematică?
Oare viața o putem dezlega prin metoda drumului invers
Sau este numai o problemă pentru metoda comparației?
Mă mai urmăriți? De ce este atît de greu?
Este dificil pentru că medicii au spus să dormim numai pe partea stîngă
Iar acolo este inima – cînd dormi pe ea nu mai poate găsi drumul invers.
Ascultă: tic-tac, tic-tac…
Știai că fiecare ceas poartă în el cîte un om?
Iar cînd el nu arată oră fixă
Lumile noastre sînt incongruente și nu ne mai regăsim.
Hai! Puțin efort, vă rog.
Lăsați drumurile paralele și reveniți împreună!
*
Reducem la absurd.
În jurul vorbelor noastre
Nu așteptăm pe nimeni să mai vină. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exerciții de lectură
Lumi incongruente” – între ecopoezie, matematică și filosofia cuantică
Poemul „Lumi incongruente (matematică)” de Victor Angelescu propune un discurs liric hibrid, aflat la intersecția poeziei existențiale, a limbajului matematic și a unei sensibilități filosofice de tip cuantic. Autorul mizează pe un limbaj metaforic dublu stratificat: rațional și afectiv, științific și poetic. În acest mod, textul se încarcă de sensuri potențiale, care coexistă și se interferă fără a se anula, într-o veritabilă superpoziție semantică.
Termeni ca „1/7”, „metoda comparației” sau „reducem la absurd” nu mai sunt simple expresii din arsenalul matematicii, ci devin repere ale unei gândiri poetice care caută ordinea sau sensul în haosul fragmentării identitare și relaționale. Matematica e transfigurată filosofic: nu ca instrument de măsurare exactă, ci ca mediu de reflecție asupra ființei, asupra (in)congruenței dintre lumi și oameni.
Această relaționare incertă este susținută de o estetică a incertitudinii, tipică gândirii cuantice. Întrebările rămân fără răspuns, iar tentativele de armonizare eșuează: „Lumile noastre sînt incongruente și nu ne mai regăsim.” Aici, limbajul poetic devine ecoliterar, în sensul în care evocă un spațiu al discontinuității și alienării în interiorul unui cosmos populat de ceasuri, inimi, drumuri paralele – toate în criză de sincronizare.
Inima, ceasul, somnul, timpul – toate devin semne fragile ale unui ecosistem uman dezechilibrat, în care funcția de undă a comunicării nu colapsează în întâlnire, ci în absență. Finalul, „Nu așteptăm pe nimeni să mai vină”, este colapsul melancolic al unei lumi care a ratat armonia – poetic, dar și ontologic.
În concluzie, „Lumi incongruente” nu este doar un exercițiu liric, ci o demonstrație subtilă de cuantică filosofică, în care poezia, matematica și ecologia simbolică a sufletului intră într-un dialog instabil, dar profund. Textul sugerează că existența nu poate fi înțeleasă printr-un singur limbaj, ci doar prin suprapunerea și interconectarea tuturor formelor de a gândi, simți și visa.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2025-07-14 22:16:46 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23976 |
|
|
Comentarii:
120097 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|