|
|
|
|
|
|
|
|
|
Atunci cînd cădem (superstiții) |
|
|
Text
postat de
Victor Angelescu |
|
|
Din cerul desfundat plouă cobalt, încrucișat,
la trei și jumătate
cînd lumea doarme, luna pe asfalt
se desenează calm,
în dungi curbate.
În visul meu
înfășurat în vară,
Se-arată o pisică neagră, de mătase,
Aștept secundă de secundă să apară
Norocul meu, brăzdat în stele
Anxioase.
Alerg, mă-mpiedic, cad
Și mi se pare
Că zeci de cioburi de oglindă mă reflectă,
Nu cred în ghinion – dar este, oare,
Dorință-ascunsă-n colț,
ca o insectă?!?
Ridic o mînă albă către soare
Deasupra-mi zboară păsări de eter,
Mă-ndepărtez de mine
– și-asta doare…
***
Dar mă trezesc cînd mă desprid de cer. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23936 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|