FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Atunci cînd cădem (superstiții)
Text postat de Victor Angelescu
Din cerul desfundat plouă cobalt, încrucișat,

la trei și jumătate

cînd lumea doarme, luna pe asfalt

se desenează calm,

în dungi curbate.

În visul meu

înfășurat în vară,

Se-arată o pisică neagră, de mătase,

Aștept secundă de secundă să apară

Norocul meu, brăzdat în stele

Anxioase.

Alerg, mă-mpiedic, cad

Și mi se pare

Că zeci de cioburi de oglindă mă reflectă,

Nu cred în ghinion – dar este, oare,

Dorință-ascunsă-n colț,

ca o insectă?!?

Ridic o mînă albă către soare

Deasupra-mi zboară păsări de eter,

Mă-ndepărtez de mine

– și-asta doare…

***

Dar mă trezesc cînd mă desprid de cer.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE