FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Natură moartă
Text postat de Florentin Sorescu
Și s-a-ntâmplat așa: stăteam la "Poezia"
și-mi beam cafeaua. Tocmai scriam un poem
despre mare. Când dintr-odată văd
că-mi sună telefonul. Deși e ciudat
să te trezești că te caută cineva
tocmai când ești
în mijlocul valurilor.
Și vocea aceea
pentru că era doar o voce
îmi spune: "Au găsit-o moartă pe Mihaela
în casă. Și pare că-i așa
de câteva zile. De când n-a mai răspuns
la apeluri. Și era vie".
Eu ce dracu era să răspund
cu marea aia din poem
care a și început să se prelingă
pe masă.
Am tăcut, ce puteam
ca să spun. Căci marea se lățise
pe toată terasa. Și-mi era frică
să nu fiu amendat
pentru că deja
începuseră să formeze talazuri
și era evident
unde bat.
Apoi am dat să spun ceva
dar m-am oprit
întrucât n-am înțeles
cum dracu poate să moară cineva
care n-a trăit niciodată?
Și vocea aceea necunoscută
pentru că era o voce necunoscută
a continuat să vorbească:
"Au găsit-o moartă, dar n-o mai pot scoate
din casă. Poate veniți dumneavoastră
și încercați s-o convingeți. Nu vrea sub nicio formă
să fie dusă la groapă".
Asta nu m-a mirat. Cum să te-ngroape cineva
când toată viața ta a fost
o groapă?
Peste putință de acceptat
chiar și pentru un răposat.
Iar pentru Mihaela cu atât mai mult
căci ea chiar s-a născut într-o groapă
pe care cât a trăit
s-a străduit
s-o umple cu ficțiuni.
Așa începe lumea imaginară:
când n-ai încotro
și crezi în minuni.
Era într-o zi de luni
și am plecat de la "Poezia"
călcând peste ape.
Bineînțeles
fără a ști
ce să spun
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE