|
|
|
|
|
|
|
|
|
Onor la poet |
|
|
Text
postat de
Emanuel Cristescu |
|
|
Trist, foarte trist. Un mare prieten personal și al Europeii ne va veghea, de acum înainte, de undeva din sfera sonetelor pure.
Gol imens rămas! Încet, încet va fi și mai mare și se va ”umple” cu golurile noastre care, mă rog destinului să fie cât mai târziu, i se vor alătura.
Îmi revin în minte cele patru versuri scrijelite pe o cruce de piatră dintr-un cimitir aparținând unui sat din Câmpia Română:
”Vor trece zile lungi și ani târzii
Vom aștepta zadarnic să mai vii
Dar timpul nu-și dă apele-napoi
Și în curând te vom urma și noi!”
Ai fost și rămâi, dragă prietene, un mare spirit europeic. Nici în cele mai negre gânduri nu mi-aș fi putut imagina să pot scrie, cu vorbe parcă smulse din carnea mea, cuvintele din acest tardiv omagiu. Care, în fapt, este un necrolog.
De ce și cine va fi lucrat astfel încât să nu ne mai auzim de atât de mult timp? Să nu ne mai vedem! Să nu ne mai citim! Trăznetul din telefonul care mi-a adus vestea a fost cutremurător. Printre atâtea dezastre cotidiene trecerea ta în lumea îngerilor pare că este prăbușirea unei lumi. A unei lumi frumoase sau în care cuvintele reinventează frumosul etern.
Europeea va constata în dreptul autorului Radu Ștefănescu, numele real Ștefan Rădulescu, după textul ”Țepeneag” la poziția ”Text următor”, neantul.
Repostez, mai jos, ultimul text al distinsului nostru coleg. O excelentă parodie. Cu stil, rafinament și ironie fină. Pe care el a numit-o ”glumiță”. Suntem mai săraci fără ”glumițele” sale.
În acest moment trist, stimați prieteni europeici, îmi vine să vă spun, mutatis mutandis: Europeici drepți! Pentru onor, înainte, prezentați vers! Drum lin prietene!
”Țepeneag
Text postat de Radu Stefanescu
Trăia cândva, nervos și echivoc,
Un ins complex, pe nume Țepeneag,
Ce consuma pateu cu fainoșag
Și pescuia obleți - în Glavacioc.
Dar vara, când prindea un fitofag,
Cu rozmarin și foi de busuioc
În vin spumant, îl prepara la foc,
La foc nervos, la foc mărunt, cu drag,
Ofrandă insei ce stătea mai sus
Cu un etaj, căci o iubea nespus.
Suna la ușă, îi spunea hello,
Iar dânsa, gol-goluță sub furou,
Îi murmura: ia loc pe canapea.
Dar Țepeneag, nervos, o refuza.”
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamna Pavel,
Ne-a tulburat și ne tulbură pe toți plecarea lui Radu. Care, probabil, la dumneavoastră are reverberații suplimentare după ireparabila pierdere pe care ați avut-o. Din păcate, suntem așa de mici în lupta cu destinele că, poate, doar scrisul să mai facă ceva pentru noi. Pe altarul prelungirii prin continuitate prin amintiri dăruite altora.
Domnule, Adrian A. Agheorghesei, regret că în astfel de circumstanțe ne regăsim. Se pare, chimia bleu face minuni. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2020-06-13 01:39:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Cristescu,
Suntem cu totii foarte indurerati, iata ca un moment tragic ne-a adus impreuna. Asteptam cuvantul dv.
Profit de ocazie ca sa va spun ca ceea ce a facut posibila revenirea noastra aici a fost si faptul ca dv nu ati modificat statutul unora dintre noi pe site, in ciuda absentei indelungate. Va multumesc pentru statornicie.
Fie-i tarana usoara colegului nostru disparut, sufletul intr-adevar statornic al Europeei.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2020-06-12 16:27:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Cristescu, vă salut!
Îl salut şi pe Radu, care ne salută din toţi pixelii acestui site.
Doar că salutul e din direcţii diferite!
În rest, să sperăm la rest.
De bine! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2020-06-12 13:55:52 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|