FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mici tablouri de gen (1)
Text postat de Gheorghe Rechesan
BALTA

Nu demult, acum vreo 2-3 ani, într-o seară de marți, un bărbat pe nume Nedelcu stătea pe malul unei bălți. Balta era una ca toate bălțile, plină cu apă mîloasă, tulbure și încadrată cu plante iubitoare de umezeală. Acum, firește, cititorii se vor întreba ce căuta acel bărbat marți seara, lîngă o apă stătătoare. Ei pot presupune că Nedelcu era deprimat și intenționa să-și pună capăt zilelor. Da’ dacă balta nu era suficient de adîncă și-n loc să se înece se alegea numai cu o neplăcută baie-n nămol ? A doua posibilitate ar fi că omul era pasionat de pescuit și găsise acel loc neumblat de braconierii de caracudă. Vă întreb, îl vedeți pe Nedelcu cu o undiță în mînă? Eu, unul, nu-l văd, pur-și-simplu Nedelcu nu avea un facies de pescar. Era gălbejit, lungan și purta tot timpul o pereche de ochelari cu lentile verzi. Eiii, acu v-ați prins? De fapt, Nedelcu era chinuit de batracofobie, iar un medic îi recomandase să-și învingă morbida aversiune față de batracieni aplicînd principiul ” cui pe cui se scoate”. Posibil că acel medic să fie un șarlatan, nu un distins membru al asociației europene a psihiatrilor și-atunci metoda sa era sortită eșecului. Oricum ar fi, Nedelcu se temea teribil de broaște și leșina numai dacă auzea un orăcăit îndepărtat. Ca un făcut, în băltoaca lîngă care se așezase nu trăia picior de broască. Știu, e anomalie, dar așa stau lucrurile. Iar Nedelcu purta mereu ochelari verzi. Am uitat să vă spun că în viața de zi cu zi era consilier la Oficiul concurenței. În pofida zicalei „ are balta broaște” el nu s-a vindecat niciodată de batracofobie. În schimb s-a ales cu o alergie la puful de papură. Din acest motiv nevasta lui Nedelcu a plecat în Țările de Jos. De fapt, Nedelcu nu era căsătorit, dar dacă ar fi fost căsătorit, angajat la Oficiul concurenței și ar fi suferit de batracofobie, în mod sigur nevastă-sa l-ar părăsi.

VIS MOTRIC

Ecaterina-Theodora Pop alerga în urma tramvaiului. Alerga de mai bine de o oră și, dacă tramvaiul nu s-ar fi oprit în cele din urmă într-o stație, ar alerga și acum. Tramvaiul s-a oprit, iar Ecaterina Theodora Pop s-a trezit. A consultat ceasul deșteptător și văzînd că era ora unu după miezul nopții s-a culcat înapoi și a visat. Visul ei era așa: alerga în spatele unui tramvai mare și galben, fără călători, iar tramvaiul nu oprea în nicio stație. Cînd tramvaiul s-a oprit, ea s-a trezit, s-a spălat cu apă rece, a băut un ceai de mentă, s-a îmbrăcat într-o rochie cu modele ecosez mov și s-a urcat pe locul din spatele cabinei vatmanului.

REGRESIE GEOMETRICĂ

Sorin Scorobete era un tînăr bine făcut, cu părul blond și o aluniță mare în bărbie. În pofida vîrstei sale, avea numai douăzeci și doi de ani a decis să trăiască cumpătat: a renunțat la fumat, mînca numai verdețuri și pîîine uscată și nu se mai bărbierea. Decepționat la culme că în viața sa nu se întîmpla nimic important, într-o bună zi a făcut doi pași înapoi: unu-doi. În a doua zi a făcut douăzeci de pași înapoi, într-a treia, două sute și tot așa. Acum, Sorin Scorobete umblă cu spatele și poartă o barbă lungă pînă la ombilic.

ILUZII PE NIL

La marginea orașului, printre pereții unei rîpe uriașe treceau huruind camioane încărcate cu piatră. Domnul Simion stătea în vîrful unei movile mari de nisip. Nisipul era ud și rece dar lui nu-i păsa, el visa că se afla departe, undeva în Egipt. Soarele dogoritor îi ardea umerii și creștetul, vîntul stîrnea trîmbe încolcăite de praf roșietic, iar la orizont i se năzărea că zărește siluetele majestuoase ale piramidelor. O fetiță se apropie și începu să scurme în nisip cu un băț. Era scundă și slăbuță, purta o rochiță ponosită de culoare albăstrițelor, iar codițele subțiri îi stăteau țepene ca niște cornițe. Simion deschise ochii, îi zîmbi și-o întrebă:
„ De unde vii și cum te cheamă, mititico?”
Micuța continuă să scurme în nisip, fără să zică nimic. Atunci, Simion, străbătut de un fior de neliniște, scotoci prin buzunare și scoase o acadea.
„ Micuțo, nu vrei ceva dulce? Uite, nenea îți dă o bombonică!”
Fetița îl privi lung, cu sprîncenele încruntate și spuse cu o voce neașteptat de arțăgoasă:
„ Du-te dracului, nene!”
Simion coborî de pe movila de nisip și-o luă agale printre grămezile de pietriș. O autobasculantă încărcată cu vîrf frînă la doi-trei pași de el. Șoferul, un bărbat mustăcios deschise portiera și zbieră:
„ Du-te la dracu, neghiobule!”
„ Mă duc!” murmură domnul Simion și se îndepărtă obidit.
Ajunse în oraș, iar la prima intersecție dădu de un polițist care dirija circulația. Străzile erau pustii, trecea rar cîte un autoturism, însă el își făcea meseria conștiincios agitîndu-și brațele cu mănuși albe pînă la cot.
„ Nu vă supărați, domnu agent, încotro s-o iau ca să ajung la...”
„ Crezi că eu sunt pus aici să-ți dau ție informații, nu vezi că-s ocupat? se burzului polițistul. Du-te dracului de aici!”
„ M-aș duce dar nu știu cu exactitate direcția!” oftă Simion.
Și se duse. O luă spre sud fiindcă umbra lui se lungea tot mai mult pe măsură ce soarele se ridica pe boltă. Era un bărbat rezistent și încăpățînat așa că sunt șanse să fi ajuns mergînd pe jos pînă în Egipt. Ori, poate, a rătăcit drumul și a ajuns la Mecca, fiindcă avea o mătușă la Babadag din cadrul comunității turco-tătare. Dracu știe!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  vot,maestrul Reche scrie dumnezeieste.  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-23 11:25:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23895
Comentarii: 120177
Useri: 1422
 
 
  ADMINISTRARE