|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet X (traducere/adaptare după W. Shakespeare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Nu poți iubi negarea-i o rușine!
Pe cel nechibzuit cu-al său prezent;
Nici tu, chiar de-alți te iubesc pe tine,
Pe nimeni nu iubești, e evident!
De ce îngădui urii să te-ndemne
Ca însuți tu, sinucigaș, căminul
Să ți-l dărâmi și nu îți faci din vreme,
Cu dragoste, din coperiș destinul.
Prefer și Ura de-mi refuzi Iubirea,
C-am să mă schimb alungă orice gând,
Dar fii măcar cu tine, cum ți-e firea
De când te știu, și generos și blând.
De mă iubești, un altul făurește
Și frumusețea ta în veci va crește.
Sonnet X by William Shakespeare
For shame deny that thou bear'st love to any,
Who for thy self art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov'st is most evident:
For thou art so possessed with murderous hate,
That 'gainst thy self thou stick'st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire.
O! change thy thought, that I may change my mind:
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be, as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove:
Make thee another self for love of me,
That beauty still may live in thine or thee.
Alte variante:
Gheorghe Tomozei
De dragoste rușine-i să n-asculți
o,tu ce-i ești nesăbuninței fiu,
știu,dacă vreai,poți fi iubit de mulți
dar și că nimeni nu ți-e drag,mai știu.
Muncit de ură inima-ți încarci
cu patimă-potrivă-ți și ai vrea
al casei bun acoperiș să-l spargi
în loc să-ți zidești conac în ea.
Gândul ți-l schimbă ca și eu să-l schimb,
urii preferă-i al iubirii har,
fii precum ești, iluminat de nimb,
bare-mi de tine îndură-te măcar.....
Alt eu să-ți faci,iubindu-mă pe mine
și frumuseți te-or locui,depline.
Radu Stefănescu
În mulți te risipești, când îi provoci,
Rușine n-ai: îl ai pe vino-ncoace.
Dar recunoaște, răule, te joci,
Și-i limpede că nimeni nu-ți mai place.
O patimă ce-n tine uneltește
Îți ruinează farmecul, lascivă,
Cu furia desfrâului, și-oprește
A firii zămislire, deopotrivă.
Te schimbă dar, de vrei să fiu al tău,
Și dă-i din nou iubirii ntâietate
În fața urii; sau măcar, prea rău
Încearc-a nu mai fi cu tine. Poate,
Din dragoste de mine renăscând,
Splendori uitate-or reveni, curând.
Neculai Chirica și Dan Grigorescu:
Să nu iubești pe nimeni e-o rușine
Când ești în dăruiri nestăvilit!
Mulți te iubesc, o ști destul de bine;
În schimb că nu iubești e prea vădit.
Înstăpânit de-o ură fără margini
Nu te sfiești să lupți cu tine, chiar,
Lăsând frumosul casei în paragini
În loc să-i fii destoinicul zidar.
O, schimbă-ți gândul să mi-l schimb și eu!
La ură ții mai mult că la iubire?
Fii drept și bun cum te-am știut mereu;
Sau ție, cel puțin, dă-ți fericire.
Fă-ți un alt tu, de dragul meu, să-ți fie
Prin el de-a pururi frumusețea vie!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|