PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Paradisurile fiscale şi o posibilă soluţie de contracarare a evaziunii prin intermediul acestora Text postat de Emanuel Cristescu Impozitul pe profit şi existenţa cotelor diferenţiate ale acestuia îi face pe oameni să găsească multiple căi pentru a ocoli plata impozitului în ţările unde îşi desfăşoară activitatea. Astfel, în ţara în care îşi desfăşoară activitatea ei îşi înregistrează cheltuielile, reale sau fictive, dimensionate astfel încât profitul să fie minim sau chiar să iasă pe pierderi. Prin urmare, legal, nu ai ce să faci. Companiile respective sunt înregistrate ca persoane juridice într-o ţară aşa că, potrivit regulilor internaţionale, au dreptul, în condiţiile legii locale şi internaţionale, să-şi desfăşoare activitatea şi să obţină venituri. De aici încolo imaginaţia nu cunoaşte limite. De exemplu, multe bănci ori alte societăţi comerciale îşi înfiinţează firme proprii în cele peste 40 de paradisuri fiscale existente în lume. Cu sume modice îşi înregistrează, în paradisuri fiscale, astfel de companii ai căror acţionari rămân, adesea, anonimi. Sunt aşa-zisele firme „cutii poştale”. Apoi îşi vând sau închiriază sediile din ţara unde activează, acestor „cutii poştale” care sut tot ale lor. Sau îşi „externalizează” diverse servicii: curăţenie, catering, audit, consultanţă, asistenţă juridică, licenţe, copyright, softuri etc. În continuare facturează în numele acestor firme-cutii poştale, la valori supraevaluate, „serviciile” furnizate astfel încât în statele unde efectiv îşi desfăşoară activitatea şi unde obţin venituri, îşi înregistrează cheltuielil cât să acopere veniturile pe care le obţin în acea ţară astfel încât să obţină profituri minime, zero sau chiar pierderi. Profiturile reale le vor marca în paradisurile fiscale unde impozitele sunt extrem de mici: câteva procente. Iar confidenţialitatea este extremă. Aşadar, o astfel de schemă permite „evaziunea legală”. Şi, deşi de multe ori ţările s-au angajat să ia măsuri pentru transparentizarea paradisurilor fiscale, mai abitir în criza din 2007, nu au făcut-o şi nu o vor face. De ce? Din cauza interesului şi ipocriziei conducătorilor statelor, ai marilor bănci şi marilor corporaţii care, nu ar mai avea unde să-şi ascundă sumele pe care le obţin prin „evaziune legală” şi nu numai. De exemplu sume provenite din traficul ilegal cu produse prohibite (droguri, arme, etc) apoi banii proveniţi din mită, şpăgi şi altele provenind din operaţiuni ilegale. Ipocrizie în toată regula. În sumitt-uri internaţionale, conferinţe, întâlniri declară rituos necesitatea schimbului de informaţii şi transparenţei cu paradisurile fiscale apoi, în spatele uşilor închise, acestea sunt protejate şi nu se poate face nimic. În urma crizei din 2007 s-au descoperit tranzacţii frauduloase cu paradisurile fiscale de miliarde şi miliarde de dolari provenite din bonusuri, mită, operaţiuni dubioase şi multe altele. Şi într-un adevărat cor al unei ostentativ afişate bune credinţe se făcea apel la eradicarea acestor practici şi luarea de măsuri drastice pentru scoaterea la suprafaţă a unor astfel de practici. Au trecut, iată, 9 ani de la criza care a zguduit lumea. Şi? Nu s-a întâmplat nimic din tot ceea ce se promitea cu surle şi trâmbiţe a se face. Paradisurile fiscale înfloresc în continuare. Căile oculte ale tranzacţiilor cu aceste zone se dezvoltă şi statele sunt văduvite de sume extraordinar de mari. Sume care ar putea alimenta bugetele şi ar putea conduce la creşterea salariilor, a pensiilor, burselor etc. Ori ar putea finanţa programe investiţionale, de educaţie, sănătate cultură, diminuarea sărăciei. Iată, o întâmplare, cu iz de răzbunare amoroasă, a tulburat secretul bine păzit al paradisurilor fiscale. Şi a produs un cutremur la scară mondială. Până acum, au fost devoalaţi oficiali ai statelor, chiar un prim ministru, oameni care, altfel, tună şi fulgeră împotriva contribuabilului care nu-şi plăteşte taxele şi impozitele şi care de cele mai multe ori va fi executat silit. Cu toate necazurile şi dramele pe care astfel de proceduri le presupun. În acelaşi timp unii astfel de înalţi oficiali, şi nici oficiali de-ai noştri nu au fost ocoliţi de această tentaţie, au ori îşi deschid firme în astfel de paradisuri fiscale unde îşi ascund sume cu provenienţă legală însă, de cele mai multe ori, ilegală. Cred că premierul Cioloş are obligaţia morală să îndepărteze imediat din Guvern astfel de personaje. Evident că principalii utilizatori ai paradisurilor fiscale sunt oamenii de afaceri. De care nici România nu duce lipsă. În cazul lor, de multe ori, este vorba mai mult de aspecte morale decât de cele legale. Dar, cu siguranţă şi acestea sunt prezente cu vârf şi îndesat. Ce-i de făcut? În opinia noastră iar vom asista la un concert în care ariile ipocriziei vor fi interpretate cu măiestrie pe toate paralelele şi meridianele lumii. Şi nu se va schimba nimic. Paradisurile fiscale vor supravieţui şi, poate, vor ieşi întărite din această încercare. În sensul că se vor lua măsuri astfel încât secretul să poată fi păstrat şi mai bine. Ar fi ideea impozitării oricăror sume care se transferă către paradisuri fiscale. Aceasta ar putea da rezultate dacă toate ţările lumii ar adopta-o. Însă, cum practica de până acum relevă, cu siguranţă o asemenea înţelegere nu va putea fi făcută. De aceea, credem că această soluţie ar putea fi contracarată de evazionişti prin facturări de tranzit.. Adică mai întâi în ţări care nu vor aplica impozitarea şi apoi, din acestea către paradisurile fiscale. O soluţie care ar rezolva problema ar putea fi renunţarea la impozitul pe profit. Impozit care îi stimulează pe investitori să alerge şi să găsească soluţii de eludare a legii.. Şi care mai şi dă dreptul fiscului să vină şi să discute oportunitatea unor cheltuieli. Care, de multe ori conduce la dispute şi abuzuri. Prin urmare, dacă se trece la impozitul pe venit sau cifra de afaceri problema se rezolvă. Orice bon fiscal şi orice factură trebuie să conţină şi un impozit între 1,75 şi max 3%. Pentru gestionarea şi urmărirea acestuia toate terminalele care emit un bon fiscal, sigilate de organul fiscal, vor fi conectate la un sistem informatic ierarhizat (local, municipal, judeţean, naţional. (pentru Romania) Când se face raportul Z se transmite şi valoarea cumulată zilnică a impozitului. Fără confirmarea sistemului informatic ierarhizat , că s-a făcut înregistrarea, terminalul nu porneşte a doua zi. Ruperea sigiliului este faptă penală. Similar se procedează şi cu facturile. Orice factură se înregistrează cu codul fiscal al furnizorului şi cumpărătorului, valoarea totală şi valoarea impozitului şi primeşte un cod unic de înregistrare din partea sistemului informatic. Băncile, trezoreria, casieriile nu plătesc nicio factură până nu se conectează la sistemul informatic care confirmă că factura a fost înregistrată în sistem. În acest fel se gestionează live situaţia impozitelor şi plata lor. Un display în cabinetul diverselor zone ierarhice, ultimele la Ministerul Finanţelor şi Premier, vor arăta în orice moment situaţia impozitelor datorate şi încasate pe total zonă ierarhică respectiv la nivel naţional. Pentru amortizarea investiţiilor se diminuează pe toată perioada de amortizare, stabilită normativ, procentul de impozitare. Va fi oare România capabilă să procedeze astfel? Sau evazioniştii vor fi, şi de data aceasta, mai puternici decât oficialităţile? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Singura solutie de rezolvare eleganta a evaziunii fiscale ar fi una destul de ciudata, greu de acceptat, dar viabila si perfect posibil de pus in aplicare, buninteles, daca si statul "ar cabulipsi sa ne onoreze cu un asa afront", cum ar zice nenea Caragiale: firmele, indiferent de nationalitate, sex, apartenenta religioasa etc sa fie obligate a contracta servicii financiar-contabile de la statele gazda. Doua (doo) ar fi avantagiile, sa moara dujmanii mei care va minte: toti contabilii din tara ar avea de lucru la greu. Fisierele contabile ale tuturor firmelor ar fi "la vedere" pentru stat, fisc, anaf, pana mea...Statul ar percepe o suma oarecare, lunar, din care sa plateasca salarii contabililor, informaticienilor, altor birocrati angajati in vasta intreprindere de contabilizare. Toata lumea ar fi multumita si cu lacrimi pe obraz, iar impozitele s-ar putea calcula "pe picior", cum am zice! Dar nu crez ca se cam vrea, asta-i beleaua!   Postat de catre sters sters la data de 2016-04-11 11:12:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE