|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Bianca Goean |
|
|
A game of chess
Negru. Trupele îþi par acum mai strânse, tonurile vocilor lor, mai ascuþite. ªi totuºi e liniºte. Pionii te privesc încruntat din spatele mãºtilor îngheþate. Sunteþi pregãtiþi? Simþi nevoia sã îþi spulberi teama cu vorbele acestea, dar te trezeºti împuns între umeri si, întorcându-te uimit, îþi vezi caii ridicaþi pe picioarele din spate Dacã nu ajuþi, cel puþin nu sta în drum. Nebunii au agãþate în jurul mijlocului tobe, ºi chipurile tale se desfãºoarã într-o vijelie sacadatã împotriva Celorlalþi. Dinþii tuturor sunt încleºtaþi, ºi încerci sã îþi aduci aminte un refren al dupã-amiezii trecute Hei, hei... Pare un haos adunat în ritm de tobe, te simþi inutil ºi neputincios în faþa propriilor tale forþe învingãtoare. La poalele tablei de ºah, muntele urcã val cu val, sãrat cu sãrat, iubire cu iubire, într-o mare niciodatã îndeajuns de mare.
Între pãtratele care s-au aºezat din nou tãcute, soarele apune o altã partidã. Lacrima pãstreaza în ea rãspunsul cu miros de tei încã neînflorit al aceleiaºi întrebari: astãzi ce alegi sã fii?
Gândeºte. Afundã-þi bine mâinile în buzunare, suspendã tic-ul înainte de cãderea tac-ului, trage-þi în piept imaginea ºi priveºte: armatele au dispãrut. Tabla incolorã se dizolvã în al doilea val. Nu existã reguli, nu existã alb-negru, nu existã nici o partidã. Eºti tu însuþi, faþã în faþã cu o dupã-amiazã nouã. În sfârºit, buzele îþi sunt sãrate... ai asistat la o minune.
 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vladimir, culorile ar putea sa aleaga strategia, dar, asa cum ai sesizat, aici albul si negrul sunt doar o iluzie, iar piesele iti sunt toate aliati sau dusmani dupa cum gandul tau poate duce, mai departe sau mai aproape. in egala masura, dezvrajind ceea ce este de dezvrajit, va ramane doar ceea ce exista cu adevarat. poate lacrima si culoarea... albastra. aaa, desigur, si noua dupa-amiaza.
Multumesc de semn! |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-03-01 21:28:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca ar fi vorba de alb as juca gambitul damei dar in cazul negrului optez pentru apararea Caro-Kann... daca toate merg bine finalul e la fel de bun ca cel din textul tau. Mi-a placut desi cred ca exista pentru fiecare piesa o varianta in care poate avea parte de glorie dar si cel putin una in care e neputincioasa... si aici nu conteaza culoarea ci doar contextul. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2006-02-26 12:53:51 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|