FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
fotografia clipei
Text postat de . solitaire
apusul turnat peste creste îmi oprește lumina
nici nu respir
e vorba de o secundă
de acel moment în două acte
moment de balans
înainte- o jumătate de secundă înspre copilărie
înapoi- cealaltă jumătate
imensă
cât un univers pregătit căpcăun să te-nghită
să te agațe
să îți pună măcar o piedică

spaima de semiîntuneric te-ascute întotdeauna
descoperi că ai un și mai mare elan
și râzi ori ori de câte ori
știi că după acel înapoi vine un alt înainte

pendulare și dans

înțelesul clipei îmi schimbă lumina
și secunda următoare îmi vorbește deja
de o altă fotografie
(refacuta 2014)




privesc apusul
turnat
învăluit de lumina care îmi pare că
își oprește respirul
e vorba de secundă
de acel moment în două acte
care te leagănă
asemenea unui balansoar
înainte înapoi
înainte înapoi
înainte- jumătate de secundă înspre copilărie
înapoi-o imensă jumătate de secundă
un univers căscat gata să te prindă să te agate
să te încurce cu o lunga alunecare
în semi întuneric
repede încerci să prinzi un și mai mare elan
spre acel înainte
fericită pendulare

vei râde atâta timp
cât acel balansoar nu te va opri
înțelesul clipei îmi schimbă lumina
și secunda următoare imi vorbește deja
de o altă fotografie


.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ar putea fi un poem reușit, cred eu, dacă Tania ar renunța la câteva dantele țesute aiurea în jurul ideii centrale, cu acea inimitabilă grație feminină, în fața căreia eu unul m-am resemnat. vot.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-11-09 16:42:17
         
 
  Și toleranța mea, are limite sau punerea piciorului în prag în cazul Ioan Peia


și ce spui? că mă adresez amportantei voastre persoane cu apelative mitocănești?

Da, distinse domn și vă asigur că nu veți mai avea această posibilitate. Vă puteți exercita mitocănia, proasta creștere și lipsa de educație în alte spații. Nu aici. Adică, v-am tot lăsat sperând că se va mai prinde ceva de domnia voastră. Inutil. Mitocănie cât cuprinde. Prin urmare aveți de ales. Atâta timp cât sunteți tratat politicos ori deveniți politicos ori nu mai publicați aici.


în primul rînd, doamna, pentru mine și chiar pentru oricine, nu ești altceva decît un user oareșcare al saitului. sau îți arogi autoritate tutelară de excepție? da' di șe? ai rude la stanbul?

Numai complexele dumneavoastră vă fac să vă simțiți discriminat. Și să devenți agresiv verbal. Fiecare, aici, are autoritatea pe care și-a câștigat-o și pe care o merită.

da' mătăluță, doamnă hermenută, ce probe adusăși? doar citate, investite de matale cu... incecitate valorică (!!!), nimic altceva!
le încadrași, mintenaș, în Marili Tecxst, și etalași nu-ș ce dovezi para/hermenute, prin care să-mi dovedești judecata non/valorică?
nimica-nimicuța: doar simple afirmații gratuite. în timp ce mă acuzi pe mine de judecată impresionistă, matale faci fix și taman același lucru! doar că te numești helena și ai pretenții de hermenută!
și de tătucă a saitului!


Iată unde poate duce ilogica, soficiența și incapacitatea de înțelegere: la aberații și la situații absurde.

Când cineva afirm㠓acest text este original”, oamenii normali înțeleg că, în această situație, se face o comparație între textul declarat a fi original în raport de universul textual al persoanei care face afirmația. A solicita “probe” pentru a demonstra originalitatea reprezintă o gogomănie fără limite. Singura “probă”, validă, ar fi să pună pe o coloană textul despre care afirmă că este original, iar pe o altă coloană, toate textele de care a luat cunoștință. Pentru a se constata că niciunul dintre aceste texte nu este la fel cu textul declarat original. Ori nu conține acel text. Însă, pentru o demonstrație absolută, pe cealaltă coloană ar trebui puse toate textele umanității scrise sau spuse de când se scrie și până la apariția acelui text. Întreprindere, cum am mai spus, imposibilă, irațională, adică ilogică. O absurditate și, bineînțeles, o prostie.

Pe de altă parte, a spune “de originalitate, nici vorbă! expresiile sunt mai comune și mai vechi decît coasta lui adam.” înseamnă că persoana care face această afirmație are cunoștință de alte texte în care formulările sunt la fel ori, cel puțin, similare. Și reprezintă o constatare acuzativă sau chiar o acuzație, la modul propriu. Iar lumea a consfințit, pentru această situație, pardigma comportamentală potrivit căreia acuzatorul probează acuzația și în niciun caz acuzatul nu își probează nevinovăția. Adică, se presupune că acela care face constatarea acuzativă are cunoștință de texte identice sau similare, texte pe care, în susținerea acuzației, ar trebui să le prezinte. Altfel rămâne o simplă acuzație și atât. Iar acuzatorul este sau devine necredibil. Ca să nu spunem că se face de râs. În sensul că demonstrează, fie minciuna, fie incapacitatea de a înțelege ce înseamn㠓text original” Sigur, după caz, dacă acela care a făcut constatarea acuzativă cu privire la lipsa de originalitate, produce proba, de cele mai multe ori avem de-a face cu una dintre situațiile: plagiat, pastișă, epigonism, parodie, parafrază și, probabil, vor mai fi fiind și altele. Cum spuneam, în funcție de situație și consecințele sunt diferite. Dacă plagiatul poate conduce la răspundere civilă sau, chiar, penală, parodia, dacă este valoroasă, adică, “parodie original㔠cum spunea un autor, se va bucura de aprecieri. Aceasta pentru a nu lua decât două exemple.

De altfel, cum am mai spus, în domeniul creației se operează cu prezumția de corectitudine. Dar, chiar și în acest caz, la limită, pentru cine poate înțelege, teoretic este posibil să apară un același text sau paragraf, evident de mici dimensiuni și cu o probabilitate extrem de mică, la doi autori, absolut independent! Despre idei, adică despre conținuturi similare sau identice însă exprimate textual prin combinații de cuvinte apropiate ori diferite, cu siguranță, se poate afirma că ele pot apărea relativ simultan sau decalat în timp, la doi sau mai mulți autori, independent unul de altul, fără ca vreunul să fi fost de rea credință. Adică să fi plagiat. De aceea oamenii au inventat protecția drepturilor de autor care consfințește ca autor, printr-un copyright sau brevet de invenție, pe autorul care se protejează primul. Adică, aduce la cunoștință publică, printr-un procedeu care îi asigură protecția, creația respectivă. Aceasta consacră, în fapt, anterioritatea în raport cu oricare altă creație care va fi adusă la cunoștință publică, după acel moment.

“1. că cenzura, iată, este recunoscută fix prin aceste vorbe ale doamnei;”

Când mergi undeva și sufli nasul ori scuipi pe covor ori pereți ți se atrage atența sau ești poftit ori dat afară. Indiferent dacă spui ceva corect ori nu. Ești dat afară pentru ce faci nu pentru ideile pe care le susții. Și, în acest caz, datul afară este o sancțiune socială pentru comportament. Nu pentru ideile pe care, eventual, le poți susține. Adică în niciun caz datul afară nu reprezintă cenzura. Însă sunt indivizi care amestecă, voit și prezumțios planurile pentru a se victimiza. Adică, se comportă mitocănește pentru ca mai apoi, să acuze de “cenzur㔠Comportament deja decriptat și care nu mai poate înșela pe nimeni!


“2. că doamna e, de fapt, domnu, și rude la stanbul avînd, are pretenții hegemonice de Înaltă Poartă;”

Afirmație care relevă frustrare și complexe de inferioritate. Vederea de “Înaltă Poart㔠chiar și acolo unde nu este este suficientă pentru susținerea afirmației. Adică o probă!


3. că mă doare fix în cot dacă nu-mi mai aprobi comurile, doamna!

Credeți că mă doare fix altundeva dacă postați sau nu postați aici?


în fapt, ar trebui să-mi mulțumești că injectez în venele acetui sait, pe cale de a da ortu popii, ceva sînge bine oxigenat.

De când a apărut acest site, tot soiul de indivizi mai mult ori mai puțin complexați prevăd că va da ortul popii! Că este iminentă dispariția sa. Nimic nou sub Soare. Cu toate acestea Europeea există. Și va exista. Iar domnia voastră, domnule Peia, nu veți mai avea posibilitatea să alungați pe nimeni de pe acest site!

Cât privește “sângele oxigenat” aveți proba, chiar aici, despre ce fel de “sânge” injectați! Intoxicat cu prejudecăți, lipsă de educație și rea credință!

Prin urmare, gata. La comedia e finita! Respectați regulamentul, sunteți politicos, PUBLICAȚI AICI. NU vreți să o faceți? Pagubă-n ciuperci! NU MAI PUBLICAȚI AICI.

Atâta timp cât vă vorbesc politicos vă pretind să-mi vorbiți politicos! Dacă nu, nu mai aveți ce căuta aici. S-a înțeles?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-09 09:06:58
         
 
  he, he, ce editor curajos!
aprobă comul de după cel de aici, care, deocamdată, stă în expectativă, pe pupitrul curajosului, căci nu știe: l-o lăsa coana să-l valideze, nu l-o lăsa?!...
păi, dacă-l face, din editor, măturător!
că, deh, cenzură nu e, dar de măturători tare nevoie avem!...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-08 13:08:58
         
 
  "cecitate... valorică"!!!!
și eu nu am proprietatea termenilor, cică!!!...
doammmnaaa, distiiinsaaaa, extiiinsaaaa, bre,
cum vine treaba asta, dacă nu-s prea insistent?
matale nu sîmțești că chinui bietele cuvinte?
că le alături cu forța, făcîndu-le să scrîșnească sinistru, în încercarea de a epata spiritul comun?
și ce spui? că mă adresez amportantei voastre persoane cu apelative mitocănești?
în primul rînd, doamna, pentru mine și chiar pentru oricine, nu ești altceva decît un user oareșcare al saitului. sau îți arogi autoritate tutelară de excepție? da' di șe? ai rude la stanbul?

acum,
zici că "Dar nu poți, fără a te compromite, să reproșezi ceva unui text, fără cea mai mică și neînsemnată probă!"
da' mătăluță, doamnă hermenută, ce probe adusăși? doar citate, investite de matale cu... incecitate valorică (!!!), nimic altceva!
le încadrași, mintenaș, în Marili Tecxst, și etalași nu-ș ce dovezi para/hermenute, prin care să-mi dovedești judecata non/valorică?
nimica-nimicuța: doar simple afirmații gratuite. în timp ce mă acuzi pe mine de judecată impresionistă, matale faci fix și taman același lucru! doar că te numești helena și ai pretenții de hermenută!
și de tătucă a saitului!

cît privește treaba cu orzul pe gîște... of!
parcă aud eu un gîgîit scorțos prin împrejurimi?...

„Dacă va mai continua în acest stil comentariile nu-i vor mai fi validate.” (doamna și distinsa și extinsa... sau nu e eco?)

păi, ce să spun?
1. că cenzura, iată, este recunoscută fix prin aceste vorbe ale doamnei;
2. că doamna e, de fapt, domnu, și rude la stanbul avînd, are pretenții hegemonice de Înaltă Poartă;
3. că mă doare fix în cot dacă nu-mi mai aprobi comurile, doamna! în fapt, ar trebui să-mi mulțumești că injectez în venele acetui sait, pe cale de a da ortu popii, ceva sînge bine oxigenat.
4. (oare ești și mătăluță editoare? nu ți se pare că ești cam splitată?!... sau, la Noe este voie, dar, la noi, e de nevoie?)
5 ....
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-08 11:53:04
         
 
  Cecitate valorică sau arta de a fi necredibil

Spune domnul Peia*""...de originalitate, nici vorbă! expresiile sunt mai comune și mai vechi decît coasta lui adam." Pentru a nu utiliza toată exprisia sintetizez și spun "adică, nimic original" În "logica" distinsului domn nu este nicio legătură între cele două expresii pentru că, vezi doamne, nu a afirmat expresis verbis, "nimic original"
Va fi însemnând textul "...de originalitate, nici vorbă! expresiile sunt mai comune și mai vechi decît coasta lui adam." parafrazat, "nimic original" sau nu?

Apoi, când face asemenea afirmații te aștepți ca omul să aibă proprietatea termenilor și să probeze afirmțiile. Adică, în poem se spune: "...lumina care îmi pare că
își oprește respirul" Onest ar fi să aducă proba: În poemul sau textul X se folosește aceeași expresie sau o expresia Y care înseamnă același lucru. Și tot așa, pentru toate cele pe care eu le-am remarcat și pe care le reiterez:

"e vorba de secundă
de acel moment în două acte
care te leagănă
asemenea unui balansoar"

"înainte- jumătate de secundă înspre copilărie
înapoi-o imensă jumătate de secundă"

"un univers căscat gata să te prindă să te agate
să te încurce cu o lunga alunecare
în semi întuneric"

"înțelesul clipei îmi schimbă lumina"

"și secunda următoare imi vorbește deja
de o altă fotografie"

După cum se observă am citat aproape întreg poemul. Și da, susțin că toate aceste citate sunt ORIGINALE. Evident că operez cu prezumția de bună credință. Evident că la modul absolut, aceste expresii ar trebui comparate cu tot ceea ce s-a spus sau scris pe Planetă de când există omenirea și până acum, adică ar trebui comparate textele de mai sus cu Marele Text< care include totul. Întreprindere imposibil de realizat.

Dar în momentul în care distinsul domn face afirmația "de originalitate, nici vorbă!" te aștepți la o minimă probitate din partea sa. Și anume să vină cu proba. Face domnia sa așa ceva? Ași! Vine cu un alt text. Meritoriu și original de altfel. Dar fără legătură cu subiectul. O originalitate independentă nu poate nega altă originalitate independentă. Sigur se poate glosa cu privire la axiologia celor două originalități. Însă aici intră în acțiune subiectivismul, gusturile, nivelul de percepție, capacitatea interpretativă a lectorului și multe altele. Și nimic nu legitimează negare a unei valori în raport cu alta fără a avea criterii de raportare. Însă a acuza lipsa de originalitate așa, netam nesam, că așa vrei tu, adică arbitrar și fără nicio probă este excesiv și neetic. Sigur poate să-ți placă sau nu un text. Este firesc. Dar nu poți, fără a te compromite, să reproșezi ceva unui text, fără cea mai mică și neînsemnată probă! Este adevărat "metoda" critică a domnului Peia în care arbitrariul, lipsa de logică și coerență, mirările și întrebările care se potrivesc precum nuca în perete, onomatopeile și interjecțiile reprezintă esența, permite astfel de abordări

Într-un text mai vechi scriam:

"Aici pot apărea diverse controverse dintre care amintesc: este recomandabil ca poetul să fi citit cât mai multă poezie înainte de scrie pentru a fi la curent cu ceea ce s-a mai scris sau este recomandabil să nu citească ceea ce s-a scris până la el pentru a nu-și „macula” prospețimea și propria originalitate.

Evident că nici una dintre variantele extreme nu poate fi operațională. Niciodată cineva nu va putea citi tot ce s-a scris până la el pentru a fi sigur că se diferențiază de acestă imensă zestre culturală a umanității.

Pe de altă parte, a nu citi nimic din cee ce s-a scris de către înaintași prezină riscul reinventării roții, adică, al scrierii a ceva ce a mai fost scris, așadar un „deja vu”. Dacă în plan creativ aceasta, să zicem, nu ar avea repercusiuni decât la nivel axiologic, în plan juridic, repercusiunile pot fi destul de dure mergând până la a fi considerate contrafacere și plagiat care presupun deja aspecte sncționatorii.

Sigur, în plan practic, situații din acestea sunt relativ singulare, cel puțin în varinta manifestă a bunei credințe și bunului simț, însă nu trebuie neglijat aspectul răspunderii morale, civile și chiar penale în cazul atingerilor drepturilor de autor ale altora."

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44312

Prin urmare, probabilitatea lipsei de originalitate, în situația operării cu prezumția de bună credință, este extrem de scăzută. Dar, atenție, similitudini, conotații trimiteri, semnificanțe apropiate pot exista. Spuneam mai jos, "nimic nou sub Soare"! Problema imediat subsecventă originalității o reprezintă valoarea acestei originalități. Și aici intervin criterii generale sau particulare de evaluare.

Însă cred că stric orzul pe gâște.



*Trec, încă mai trec, peste mitocănismele, lipsa de educație, obrăznicia și agresiunea comentariului! ("tante" "spus-am doar că ceea ce percepi matale", "îți dau de-un", "ai auzit de el. canci!", "și ca să-ți fac ceva cultură, îți mai dau,") Dacă va mai continua în acest stil comentariile nu-i vor mai fi validate. Nimic nu justifică tolerarea unor asemenea bufonerii. Chiar dacă distinsul domn pare a-și aroga statutul de bufon al site-ului!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-08 06:59:33
         
 
  și care trecuși cu steau p-acilea, fără a avea curajul să zici o vorbuliță, două?
tz, tz, tz, ce rafinament!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-07 10:17:21
         
 
  "Dar când spui "nimic original" (tante)

unde-am spus eu, tantico, astă chestie?
spus-am doar că ceea ce percepi matale a fi original e deja clasat de ani și ani!
uite, ca să-ți ieși din tipare - deși mă-ndoiesc că mai ai flexibilitatea de a face asta - îți dau de-un par ex de poezie adevărată:

Poem

Cât de inutile mirarea, șfârșeala și jalea.
Durerile mari anunță liniști bolnave,
Căderile mari cheamă căderi și mai mari.

Călăresc un bivol de fum pe străzile vii.
Ghemotocul uitării spulberă aerul cald.
Șuvoiul ne umple plămânii,
petale-arămii, rotocoale de smirnă, se scutură de prin păr
peste brațe și pieptul mușcat de fluturi portocalii.

Bivolu-i negru, pășește încet.
Pe nări îi iese pucioasă și scrum.
Din coaste țâșnesc scântei albăstrui
la fiecare abatere de la drum.
Spatele drept, zvâcnitul nebun,
nici nu ai zice că e un bivol de fum.

Încremenit e mersul meu prin oraș,
doar inima ta, o pavăză roșie, moale, mi-ascunde puterea.
Nimic nu se clatină,
dar și când se va clătina.
Nici o lance nu caută ropotul cald al sângelui la tăiere,
dar și când îl va căuta.

Pe străzi e liniște în noaptea asta. Bivolul pășește încet.
Inima ta, ca un veșmânt de abur cald îmi învelește rănile aspre, uscate.
Trei frunze se desprind din copac și-și caută drum prin aerul tare.
Eu vin către tine desculț, călare pe-un bivol,
înfășurat în pielea ta ca un lup
în pântecul mamei lupoaică.
În jur zăngăne arme și-o lună plină și roșie
acoperă cerul nebrăzdat de vreun nor.


Cosmin Perța e autorul. ai auzit de el. canci!
cum e? seamănă cumva cu blăblăielile epigonice ale celor pe care-i calific matale originali?
și ca să-ți fac ceva cultură, îți mai dau, am destule exemple.
deci, mai las-o cu priceperea aia, că te faci de una-alta!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-07 09:36:48
         
 
  Lipsa credibilității sau arta făcutului de râs

Parole. Cleveteli. Și altele în același registru. Nimic demn de luat în seamă. Când cineva spune "...de originalitate, nici vorbă! expresiile sunt mai comune și mai vechi decît coasta lui adam." adică "nimic original" nu poate exista decât o singură soluție pentru a fi credibil și a nu te face de râs. Și anume: se ia textul sau porțiunea de text acuzată a nu fi originală și se pune pe o coloană. Pe o altă coloană se evidențiază unul ori mai multe texte anterioare care să releve, astfel, lipsa de originalitate. Altfel, avem de-a face cu bârfe, aberații, lipsă de credibilitate, compromitere, etc. Sigur vorbim, în situații de normalitate. Pentru că, altfel, dezvoltările quasilogice nu pot avea nicio semnificanță textuală! Asta nu înseamnă că nu ar avea, chiar, nicio relevanță. Ar avea! Dar excede zona textuală și întră într-o zonă care aparține unei literaturi de strictă specialitate.

Sigur, cu excepția cuvintelor noi, inventate, mărturisesc faptul că îmi plac astfel de invenții lingvistice, din punctul de vedere al cuvintelor, nu este nimic nou sub soare*. Cuvintele, ca atare, sunt cuprinse în dicționare. Și orice cuvânt înscris într-un dicționar, utilizat de către cineva, este un cuvânt neoriginal. De fapt cu toții utilizăm aceleași cuvinte. Pentru zona creației, diferența constă în modul diferit în care le combinăm. Iar cultura lumii tocmai în aceasta constă. În modul ingenios, novativ și original în care autorii au combinat cuvintele. Prin urmare, lipsa originalității combinării cuvintelor într-o crație nu poate fi demonstrată decât luând combinați relevante de cuvinte și punerea lor în raport cu aceleași combinații de cuvinte existente într-o creație anterioară.

Evident, oricine are dreptul să spună lucruri interesante, inteligente sau prostii! Scriind și, astfel, descriindu-se. Și rămâne la latitudinea lectorilor să le accepte sau nu, să le aprecieze sau nu, să le considere, mutatis mutandis, poeme simfonice sau manele. Evident,vorbind de extreme! Pentru că subiectivitatea reprezintă un dat firesc, un fundament al ființei umane. A oricărei ființe umane. Și, evident, nu este nimic rău în aceasta. Ba dimpotrivă. Relevă specificitatea și diversitatea lumii și a percepțiilor individuale. Dar! Dar când spui "nimic original" și nu poți produce decât propria subiectivitate, adică nicio dovadă, nu ai altă variantă de a fi receptat altfel decât aceea de a te face de râs iar spusele-ți să fie percepute drept prostii cu derivatele**. Adică un fel de bufonisme!

Sigur, pe lângă toate așezămintele, există și această specie generatoare de bufonisme. Uneori cu miez și poate scuzabile. Alteori bufonisme la modul propriu!

Acest comentariu este unul generic, prilejuit de comentariul distinsului domn Peia. Prin urmare, distinse domn, vă sugerez să nu obligați pe cineva de pe acest site ori de pe aiurea să vă perceapă comentariile în ipostaza de prostii. Adică, vă sugerez, faceți dovada lipsei de originalitate a textului de mai sus. Dacă nu îțelegeți despre ce este vorba vă pot explica în continuare. Însă , cred, am explicat destul de clar despre ce este vorba, cu referire, exclusiv, la texte!

* La limită, se știe, privind în aspectele fundamentale ale existenție, nu este nimic nou sub Soare! "Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare." Ecleziastul.

** nătângii, neghiobii, nerozii, stupidități, stupizenii, nătângeali, netoții, tonții, prosteli, tâmpenii, dobitocii, gogomănii, imbecilități, nerozii, inepții, absurdități, etc
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-07 08:54:35
         
 
 
Păi, ia să vedem ce demonstrații teribile faci matale, doamna!

„O lumină care își oprește respirația, orice ar spune nepricepuții și rău intenționații este spus original. Adcă mai pre limba lor, poate pricep, care nu a mai fost spus până la scrierea textului.”

Iar eu spun că nu e deloc original, poți să te dai matale și cu fundul de pămînt!
De ce ar fi original? Că-și ține lumina ai respirația? Pfff!... nici că s-a mai văzut așa ceva! Putea la fel de bine să-și țină respirația și întunericul, și secunda, și cioara, și ostrețul, în parul căruia stă respectiva orătanie! Dar la fel de bine și un individ oarecare, intrat în budă!
După metaforita matale teoretică, numai fitness nu face lumina aia! Sau face?
Originaaaal, desiiigur! O să sucombe, dracului, de atîta metaforită cronică!

„Apoi stop cadrul surprinderii apusului, în forma expusă în poem, este original.”

De ce-ar fi original? Că spui matale, din niciun alt motiv. Și cu ce suficiență! De parcă a-i da verdicte absolute din jilțul demiurgului!

„privesc apusul
turnat
învăluit de lumina care îmi pare că
își oprește respirul”

„Apusul turnat”?! Turnat în ce? În forme de cozonac? Își oprește, ce? „respirul”?! Oooauuu! Bine că nu-și oprește șpilu, glașapapiru, și clistiru! (n-am găsit alte rime!)
Orrrginaaal, ce mai!

„De asemenea, secunda balansoar cu trimiterea asimetrică la trecut și viitor este original și frumos spus.”

„secunda balansoar”!! De ce nu secunda hamac? Sau legănuș?! Sau, pur și simplu: secunda uța-uța?! Ar fi fost și mai orrrginalll! Mai asimetric, mai formos, mai șpilos!

„Niciodată, cu rudimente și primitivisme logice ori ilogice de-a dreptul, cineva nu va putea percepe profunzimea, în logică poetică, în care imposibilul devine credibil și posibil, din versurile:” "înainte- jumătate de secundă înspre copilărie
înapoi-o imensă jumătate de secundă" Ci pobabil, onomatopeico-interjecționist, se va întreba: "cum vine aia, madam, "imensă jumătate de secundă"?

Auzi: „rudimente”, „primitivisme logice”!...
Madam, ce argumentații strălucitoare aduci matale, în schimb? Părerile-ți osificate? Argumentele prăfuite? Logica bîlbîită, din secolul lu pazvante? Eu sunt „onomatopeic-interjecționist (altceva mai știi?), iar matale apoftegmic-intertextualistă? Nu te-ntreb cum „vine aia”, ci anume ce mare găselniță poetică ai ginit în „imensa jumătate de secundă”? De ce nu imensa jumătate de mili/secundă? Sau nano/secundă. Sau pico/secundă! Sau pico de la mirandolina! Ete, jănialitate expresivă! Al cărei sens insondabil i-l pipăiși matale, cu hermenutica aia aeronautică, iar eu, prostul, nici că am întîlnit vreodată, în viața mea, așa perle lirice!
Tante, ia-ți concediu de studii pe lună și transmite-ne de-acolo aeronuaticele matale păreri lunatice! Poate-așa ți-o lua cineva-n seamă vetustele afirmații originalo-valido-semnificante!

„Așa bine, adică poetic, răspund eu. Și dacă starea de nedumerire persistă aștept să strige un help cineva!”

Auzi, mîndro, sau n-auzi, sau te faci că nu-mi răspunzi! Fffoarteee poetic! Păi, dacă zice doamna cea pricepută, apoi trebuie musai a o crede! Că ea e Mafalda din Frecăței! Are doctoratul în plivitul poezicilor cu acul de gămălie!

„Apoi, "un univers căscat gata să te prindă să te agate
să te încurce cu o lunga alunecare
în semi întuneric" Original și, de asemenea, frumos spus!”

Pfuuu!... da’ ce „căscat” e universu ăla, frate! I-o fi venit Moș Ene, pe la gene și, sireacu, cască-ntruna! Și cum se și clatină de atîta căscat, iote că-ntinde cangea către tine, să te prinză, să te-agațe, să îți pună mortu-n brațe, să-l cotrobăi pe la mațe, mai așa, mai la vag-obscur, ca-n filmele cu zombi.
Orrrginall, desigur! E o demonstrațiune impecabilă, o argumentație imbatabilă, o logică impardonabilă!
Și, mai ales, formoosss – o estetică helenistică de top!

„ pe ansamblu poemul surprinde dinamica aceea unică a apusului când se face trecerea dinspre întunerc spre lumină transpusă poetico-filosofic în secunda fracturată asimetric.”

Eu îndrăzzznnnesc a spuuune, căăăă poeeemuuu surprinde cinematica aia unică a apusului (pardon!... criticesc se zice: a zenitului!), domana! Anume cînd o iiia frumușșșelll întunericu pe turnantă, bagă gonetă și întrece lumina, bre! De-aia i-a luat și răsuflarea din debutul poemului, luminii celeia. Nu că și-o ținea ea, voluntar, ci că a clacat simetrico-poetic, taman cînd să treacă linia de sosire, sireaca! Vezi, ți-a scăpat asta! O deduși în greșît cu hermeneutica aia, a matale!
Dar or’ș’cît, e...
Dramatic!
Înălțător!
Coborîtor!
Filosofico-fracturat!

„Cu ocazia sublinierii originalității am făcut și trimiteri către semnificanțe, pe care distinsul și apreciatul naivist, Ioan Peia, cu obișnuita domniei sale "ciutură" evident găurită nu le poate extrage. "Danaid" modern aș spune eu.”

De subliniat, ăi fi subliniat matale, da’ orrrginalitate: vax!, semnificanță: ciuciu!, iar naivitate, în ceea ce te privește pe matale, cît încape, habar n-aidă doamnă, plină de amportanță!

„PS. Când analizez un poem mă uit și la metaforele în genitiv!”

Io, dimpotrivă: sunt foarte atent la metaforele în nominativ, dativ, acuzativ și, mai ales, vocativ!
Adică ceva de genu: Ooaauuuu, ce orrrginal! Ce valid! Ce semnificanță ultra-hermenanță!
Dixit!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-07 00:33:00
         
 
  parole, parole, patrole. Probe, exemple. Altfel lipsa de credibilitate este distrugătoare!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-06 22:16:41
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  tante leano,
nu e, bre, nevoie să faci pe prefesoara de metrică și metraj poetic!
ce nu pricepi matale și nu vei pricepe, probabil, în veci, e faptul că cele spuneri suppptile, de care ești așa de căzută-n extază, zisu-s-au de mii de ori pînă cum. în varii forme. dar, în esență, folosind aceeași sălcie metaforizare, fumată de-un veac, de pe vremea simboliștilor. citește-i cu atențiunea pe inventatorii limbajului dublu, oh, sem-ni-fi-kant, și ai să afli. acușa, că matale încă mai suferi de simboala vremilor de mult apuse, te privește, dar ca să-mi vii și să-mi scoți în evidență nu-ș ce găselnițe originalo-validant-semnificante, pe care numai matale le guști și detectezi, apoi, crede-mă, te compromiți în fața oricărui cunoscător adevărat de poezie.
un sfat, căci îmi permit: citește tot ce s-a scris după '90 încoace și poate-ți mai schimbi și matale desuurile conceptive (ca să mă dau și eu consumator de radicalisme heleniene, cum ar veni!)


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-06 17:56:32
         
 
  Nici Danaidele nu-și puteau umple butoiul. Din același motiv!

Eu remarc și încurajez textele care răspund minim celor criterii pe care le-am expus.

O lumină care își oprește respirația, orice ar spune nepricepuții și rău intenționații este spus original. Adcă mai pre limba lor, poate pricep, care nu a mai fost spus până la scrierea textului.

Apoi stop cadrul surprinderii apusului, în forma expusă în poem, este original.

De asemenea, secunda balansoar cu trimiterea asimetrică la trecut și viitor este original și frumos spus.

Niciodată, cu rudimente și primitivisme logice ori ilogice de-a dreptul, cineva nu va putea percepe profunzimea, în logică poetică, în care imposibilul devine credibil și posibil, din versurile:

"înainte- jumătate de secundă înspre copilărie
înapoi-o imensă jumătate de secundă" Ci pobabil, onomatopeico-interjecționist, se va întreba: "cum vine aia, madam, "imensă jumătate de secundă"? Păi parcă ...țeși "jumătate înspre copilirie! Păi dacă-i jumătate, jumătate să fie! Cum una "jumătate" și alta "imensă jumătate"? Așa bine, adică poetic, răspund eu. Și dacă starea de nedumerire persistă aștept să strige un help cineva!

Apoi, "un univers căscat gata să te prindă să te agate
să te încurce cu o lunga alunecare
în semi întuneric" Original și, de asemenea, frumos spus!

Ultima parte a poemului am remarcat-o deja. Așa că nu o mai fac acum.

Însă, pe ansamblu poemul surprinde dinamica aceea unică a apusului când se face trecerea dinspre întunerc spre lumină transpusă poetico-filosofic în secunda fracturată asimetric.

Toate cele spuse în poem sunt valide și nu adevărate cum s-ar aștepta unii mai puțin familiarizați cu textul literar, în cazul nostru, cu textul poetic.

Cu ocazia sublinierii originalității am făcut și trimiteri către semnificanțe, pe care distinsul și apreciatul naivist, Ioan Peia, cu obișnuita domniei sale "ciutură" evident găurită nu le poate extrage. "Danaid" modern aș spune eu.

În concluzie, sper să fie cât mai puțini aceia care să nu vadă nimic în acest poem. Dar este dreptul lor. Și nimeni nu mă poate convinge de faptul că ar fi dispărut calibanismul sic! din viață și literatură!

PS. Când analizez un poem mă uit și la metaforele în genitiv! Care fac atât de mult rău poemelor. Insist și vă rog, distinși autori europeici: evitați-le! Este un autor care comite cohorte de metafore în genitiv. Poate înțelege și va retușa. Măcar pe viitor. Cum și aici, ca și în viață, ar trebui să operăm cu principiul "primum non nocere, nu-i voi da numele.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-06 10:57:36
         
 
  a, am uitat să zic: băgai și ciutura-n profunzime, da' nu scosei decît cîteva picături de "semnificanță" chioară.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-06 09:32:17
         
 
  Nu-i suficientă geometria euclidiană! Pentru texte se recomndă "măsurarea" în profunzime.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-06 08:17:43
         
 
  măsurai textu de sus în jos și de jos în sus; de la stînga la dreapta și vițăvercea. de originalitate, nici vorbă! expresiile sunt mai comune și mai vechi decît coasta lui adam.
validitate? păi, valid, adică, pînă la urmă, justificabil în realitatea sa, este orice text, mai mult sau mai puțin poetic, din lume asta vorbăreață. deci, ce valorizare în atare coordonată?
"semnificanță"?
ei, da, iacă asta, da, e o "semnificanță" în el de dă peste laturi. mai ales că, intertextual vorbind, "semnificanța" aia e ca tichia de mărgăritar la un chel!
textul e cuminte, și atît.

cît privește panta aia rheiată, e, cum să zic? cam așa: curge da' nu pică!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-05 19:46:21
         
 
  Panta rhei, în viziune poetică, ar putea suna așa: "...secunda următoare imi vorbește deja /
de o altă fotografie"

Trei criteri de bază, asemenea culorilor fundamentale pentru lumina albă, ar putea constitui fundamentul valorizării unui text: originalitate, validitate și semnificanță. Privit astfel, textul de mai sus este un poem bun.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-11-05 14:30:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE