FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
instant
Text postat de . solitaire
privesc apa învolburată ieșind pe sub pod
ca o adolescentă ce a încercat suicidul
își poartă resemnată unduind
scamele de salcâm
și resturile de la furtuna de ieri

mașini trec podul și apoi dispar
oameni trec se plimbă aleargă pe urmă dispar
cu căței cu cărucioare cu cronometre de pași cu tot

doar linia de orizont se joacă de-a aproapele și departele
un biciclist trece cu viteză pe lângă mine
ne fecundăm privirile preț de câteva secunde
un zâmbet se naște instantaneu
din grabă are trei picioare și un cap de berbec
apoi dispare și el fără a ști că e deja tată

malul îmi pare o oțelărie în lumina dimineții
apă iarbă
reflexe apă iarbă
apă apă reflexe
bombe cu ceas
toate topindu-se curbîndu-se
îmi deschid gura larg larg


dragonul îmi scuipă cuvintele

apoi dispar și eu

linia orizontului nu mai are importanță
(refăcută 2014)



privesc ușoara învolburare a apei
ieșită de sub pod
cum își poartă scamele de salcîm
și resturile de la ploaia de ieri
cu un gest pașnic resemnat
mașinile trec podul și apoi dispar
oamenii trec se plimbă aleargă și apoi dispar și ei
cu căței cu cărucioare cu vorbe cu tot
după linia orizontului care nu e foarte departe
un biciclist trece foarte aproape de mine
ne fecundăm privirile preț de cîteva secunde
născîndu-se instantaneu un zîmbet
cu trei picioare și cap de berbec
dispare și el
malul se curbează topindu-se
apă iarbă
reflexe iarbă apă
apă apă reflexe
bombe cu ceas

deschid gura foarte mare
dragonul își aruncă pe nas cuvintele

apoi dispar și eu

linia orizontului nu mai are importanță
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  De remarcat și opinia destructurantă a domnului Peia. Sigur, îndreptățită. Însă va fi fiind ea și validă? Dacă ar depăși nivelul de simple aserțiuni ale propriilor gusturi și ar fi și, oarecum, cât de puțin și argumentată poate ne-am lumina. Așa constatăm doar gustul distinsului domn în materie de poezie modernă.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-08 09:05:24
         
 
  Poemul ca transfigurare artistică a percepțiilor autor-lector

Secvență de lume și viață. Realitate care transcende percepției comune. Compoziție pictural-dinamică. I-am putea spune "Natură vie cu poet ad-hoc și biciclist"

Se poate observa cu ochiul liber construcția poematică. Inteligentă. Un eu auctorial integrat într-un peisaș cu natură, pod și râu. În acest peisaj, conștiința artistică reverberează imaginile accesate secvențial. Pe care pare a le înregistra neutru, chiar banal, în aparență. Această "fotografie instant" surprinde oameni, mașini, apă, scame, etc în dinamica filosoficei spuneri "pantha rei". Apar și dispar. Gestul pașnic, resemnat pare a le caracteriza. Până când? Până când "un biciclist trece foarte aproape de mine" Când autoarea renunță la pasivitatea simplelor consemnări faptic-artistice și devine pro-activă. "Ne fecundăm privirile preț de cîteva secunde" spune ea, frumos și original, sugerând parcă dorință, aspirație, himeră, inteligență clarvăzătoare. Respectiv acțiune. Fie și doar imaginată. Adică subiectiv percepută. Însă,concret, întâmplată. Și, de aici, din acest cuantic joc al privirilor - se cunosște forța și seducția care pot fi induse într-un simplu schimb de priviri - se naște "un zîmbet/
cu trei picioare și cap de berbec/ Un fel de particulă elementară ușor monstruoasă, disimetrică "zâmbetul cu trei picioare" și cu o anumită forță de reacție, de lovire, de acțiune sugerată de capul de berbec.

Fecundarea privirilor reprezintă amplitudinea maximă a forței ilocuționare poematice. Care, în fapt, reprezintă paroxismul percepției și al acțiunii participative de fecundare a privirilor. În cele câteva secunde se trăiește intens, la maxim, poate surescitat. Cel puțin într-o parte a binomului fecundant. Respectiv în aceea care transfigurează trăirea în poem. Este de presupus că și cealaltă parte va fi fost avut o percepție proprie asupra întâmplării. Apoi lucrurile revin la normal iar zîmbetul acela ușor monstruos intră și el în logica firească a lumii. Dispare și el. Se integrează adică în peisaj și se topește împreună cu "totul" în ceva indefinit în care nici linia orizontului "nu mai are importanță" Însă există și o "consecința" a manifestărilor acestui tablou: exorcizarea eului care, astfel, se purifică, "deschid gura foarte mare/dragonul își aruncă pe nas cuvintele". Și, odată și această secvență derulată, respectiv, ritualul împlinit, un fel de pace atotstăpânitoare, de integrare într-un tot imprecis ia locul tabloului. Și, conchide autoarea, "dispar și eu" iar "linia orizontului nu mai are importanță"

Se susține o astfel de cheie de lectură? Sigur că da. Pentru că poemul oferă tot sprijinul logistic necesar edificării unei astfel de ipostaze interpretative. Sigur, cum spuneam și altă dată, interpretarea propusă de noi nu este și nu poate fi singura. Însă, cu siguranță, are propria sa autonomie și, evident, originalitate!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-08 08:59:08
         
 
  asta-i o simplă bucată de proză, tip bref, cumplit de banală. nici o fărîmă de inteligență în construcție, niciun pic de fior în comunicare, nici măcar o fărîmă de imagine credibilă.
zero.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-07 23:52:26
         
 
  "cu cărucioare" minus
"ne fecundăm privirile preț de cîteva secunde" inedit, frumos.

"inia orizontului nu mai are importanță" și dă importanță textului pe care l-am înstelat!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-07 15:23:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE