PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisoare deschisă adresată domnului Vasile Munteanu Text postat de Elena Stefan Domnule Munteanu, Nu vă lăsaţi atras în dispute fără miză. Un text, orice text, odată publicat, scapă "controlului" autorului. Şi lasă dreptul lectorului, oricărui lector, să-l citească ori nu, să-l înţeleagă ori nu, să se exprime despre el ori nu. Latinii spuneau: habent sua fata libelli! Aici, în acest spaţiu, aveţi privilegiul să puteţi lua act şi de eventualele feedback-uri ale lectorilor. Iar orice autor ar trebui să se bucure că există o astfel de posibilitate. Ce să-şi dorească mai mult un autor, decât să fie citit? Nu mă îndoiesc de faptul că sunteţi conştient că în procesul lecturii se naşte un fel de "dans în doi" între text şi un întreg univers lectorial, acela al cititorului. Care univers este diferit, variat şi specific fiecărui cititor în parte. Înţelepciunea populară sintetizează aceasta într-un proverb: "câte bordeie atâtea obiceie!" În plus, scriind, ne descriem. Atât autorul în textul său cât şi cititorul, în comentariile pe care le face. Dacă le face. Aţi revenit şi, după cum aţi văzut aţi şi fost bine receptat. Statistic vorbind. Ar fi o slăbiciune să visaţi la unanimităţi. Fiţi bucuros dacă un cititor, un singur cititor rezoneză cu textul dumneavoastră. Când sunt mai mulţi, cu atât mai bine. Şi, de asemenea, fiţi bucuros când aveţi contestatari. Încercaţi să le înţelegeţi contestaţiile şi, dacă le consideraţi cumva întemeiate, ţineţi seama de ele. Dacă nu ignoraţi-le. Textul şi-a făcut datoria. A influenţat un cititor. Pozitiv ori negativ. Revenind la cazuul în speţă: demult am devoalat aici şi am pus în evidenţă "metoda critică" a domnului Ioan Peia. O metodă inoperantă care, aplicată oricărui text, de la cel mai slab până la capodoperă, poate conduce la ideea de măcelărire a textului. Însă această metodă pune, cu vârf şi îndesat, în evidenţă, şi capacităţile perceptiv-interpretative ale distinsului domn. Prin urmare, vă recomand să ignoraţi intervenţiile acestui domn care, se pare, se hrăneşte din stări conflictuale pe care le generează cu o nonşalanţă uşor decelabilă ca motivaţie lăuntrică. Recent, egoul domniei sale a contrapus pe toţi ceilalţi autori care, chipurile, ar fi poeţei, unui text al domniei sale. Sugerând că domnia sa, doar domnia sa este deţinătorul monopolului axiologiei textuale. Nu vi se pare lămuritor? Cum poate fi măcelărit un text, potrivit MOI*, metoda distinsului domn Ioan Peia, puteţi găsi la adresa: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=40418 *Metoda Onomatopeico-Interjecţionistă PS. Vă puteţi întreba: bine, bine, dar de ce îl toleraţi în această comunitate? Răspuns: citiţi editorialul "Ne sutor ultra crepidam". Şi apoi omul este cultivat şi are şi talent în anumite zone. Are însă un potenţial conflictogen exagerat şi un ego supradimensionat. Şi mai are şi un complex cultural pe care şi-l exhibă nonşalant. De exemplu, domnia sa îmi atribuie calităţi şi puteri pe care nu le am şi nu mi le doresc. Oricine scrie ceva de bine despre Europeea ori despre vreun text de-al meu, comite, în viziunea sa, "puparea poalei popii" Ca şi cum eu aş reprezenta un fel de "putere" asimilabilă domeniului credinţei. PPS. Am scris direct în casetă aşa că, probabil, voi fi având multe greşeli. Le voi corecta pe măsură ce mi le veţi semnala ori le voi constata. Corect ar fi să recitesc textul. Nu mai am răbdare însă! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "el, săracu, dacă n-a ajuns niciodată la struguri" (văsălîi, moviliţă cu gurgui) moviliţă, pare-se că tu ai ajuns la struguri, dupe cum glăsuieşte guriţa-ţi poeticească. te-ai urcat pe scară sau te-a ţinut fanfanel în braţe? ce amor "constructiv"! (apropo, cum o fi ăla, un "gînd constructiv"! voi nu simţiţi, mă scriitorilor, (apropo: vezi că "vreo", aşa se scrie corect, nu "vre-o"; la fel ca şi "frustrat", nu "frustat"!... cam nasol, scriitorule, să nu prea ştii limbuţa-n care mesteci struguraşii!), voi nu simţiţi, vă-ntreb, scriitori pîrîţi, cît de tare scrîşnesc expresiile voastre de limbuţi, nu aveţi şi voi elementarul simţ al cuvintelor firesc îmbrăţişate-nde ele? şi nu te mai da rotund, moviliţă cu gurgui, că e posibil să te cam rostogoleşti, ca un butoiaş gol, la vale!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-10-20 21:40:26               err: nu le pot găsi   Postat de catre Vasile Munteanu la data de 2013-10-20 20:37:28               doamnă, vă mulţumesc pentru gândul constructiv; însă nu vă faceţi griji în ceea ce mă priveşte; "fiind băiet păduri cutreieram" şi nu de puţine ori am înnoptat pe munte, în tovărăşia fiarelor. ce pot să spun..., există în Bibile o scenă în care până şi Isus ridică din umeri; cazurile pierdute sunt pur şi simplu... pierdute; nici biciul, nici dragostea nu le poate găsi rezolvare. el, săracu, dacă n-a ajuns niciodată la struguri (şi cu cât trecut-a vremea, înaltul mai înalt i se făcu), normal că spune despre toţi că-s acri şi că, vezi doamne, ăl mai bun din lume-i ştirul... aşa că, eu ca eu, nu-s genul care întoarce şi celălalt obraz; dar dumneavoastră l-aţi putea iubi; poate că vorba ceea: crapă.   Postat de catre Vasile Munteanu la data de 2013-10-20 19:21:50               şi-amu să trecem madam lenuţa, carele, după ce dădu un fel de „mandat” de arestare, mai jos – cel puţin în ceea ce mă priveşte – iute-iute se prezantă cu o scrisorică de amor, avînd ca andrisant pe năpăstuitul autor de genialităţi la pachet, văsălie numit! dom’le, cît e de ridicul gestul! în locul lu văsălie, m-aş simţi jignit! cum adică? ăsta nu-i în stare să se apere singur şi e nevoie de aplombul patern şi, evident, protector al mămuchii, ca să nu sară inimioara din pantaloni fătului? mă rog, poate că băieţelul de debara e chiar speriat în beţe de atmosfera din larvă (vorba recheşanului) şi, pentru a nu uda pempărşii şi a nu roade suzeta, de spaimă, e nevoie de oareşce mîngîieli pe moţ şi încurajări filiante. dar ce face madam hermenika, de fapt, în scrisorica cu pricina? păi, apărîndu-l pe bebeluş, mă atacă pe mine. că, cică, aşa e feeerrr! sugarul, care, pînă acum, supse biberonul redacţional prin saitul morţilor vii, şucărit de indiferenţa unanimă a confraţilor întru bălmăjeală, se transferă, cu arme şi bagaje acili-şa, urmînd calea sfîntă a protopopului răDulea! şi, cum se prezantă la curte, cum i se tăie mielul cel gras! deh, parabola biblică nu trebuie dezminţită! ei, şi ce zice madam hermenica, totuşi? mai întîi şi întîi, îi trage şi mneaei o latinească de goagăl, în măsură a rezona cu latineasca fiului risipitor. ce mai, un fel de dialog istorico-etnogenetic, piste veacuri! ceva cu habent sua fata libelli, adecă, tradus liber: o fată din americi prinde libelule! oare fata care prinde libelule, n-o fi chiar văsălie, care, suavă ca o păpădie, prinde fluturaşi pe unde scurte? posibil! dupe care, face un fel de teorie a „bordeielor” şi „obiceielor” – deşi pluralul e cam „obiceiuri, da’ se scuză, dîn cauză dă proverb poporan – asigurîndu-l pe maistoru văsălie că eu, de fapt, sunt un cizmar, în variantă latină, care îndrăzneşte să ridice adesea capul din calapod şi să-şi înalţe ocularele către obeliscurile în care stau, înfipţi apoteotic, alde ditamai pricepuţii în literaturi! că, adică, nu aş avea habar de poezie, deşi – cum dracu vine asta???!!! – maistoriţa hermenika a întocmit, la viaţa ei, fro cîteva catrene stupide şi a bălmăjit, în păsăreasca intertextualistă, nişte elucubraţii demne de comicii vestiţi ai ecranelor! în plus, mă întreb: cam cît ar trebui să scrie maistoru văsălie, ca să poată egala măcar o strofă, în clasic (că nu e de ruşine!) din cele scrise de către mine? pe zona moderneală, deh, asta nici că poate fi pus în discuţie, că ei – epigonii cei iluştri, deh! – freacă manganu cu toptanu! madam, indiferent cît de ofuscată fi-vei, dîn cauză dă mişto, la adresa comicăriilor matale fantezisto-analitice, aşa ceva nu se face! adică, să denigrezi un membru vechi, foarte vechi – de la întocmire, chiar – al saitului, care a trudit aicea mai mult decît toţi la un loc (pun pariu că, însumate, toate paginile scrise de onoraţii iuzeri, nu le egalează pe-ale mele), ei bine, madam! e dezonorant pentru poziţia matale crististă, e mizerabil chiar! dar, ce să mai vorbim? orgolioul matale kilimanjaroian sare din cadre şi împroaşcă pajiştea cu pesticide... ecoliterare! în rest, să auzim de vorba aia, că, de aialaltă, auzim cam des! ps: şi mai e ceva, madam: a nega un scris îndoielnic, nu înseamnă, printr-o deducţie stupidă, că te-nalţi pe tine-n slăvi, că ai orgolii incomensurabile. nu, madam. însemană că îţi exerciţi, pur şi simplu, şi îţi expui rodul selecţiei îndelungi, făcute în ani mulţi de lecturi, pe diverse orizonturi şi grade de dificultate. că sunt scîrbit, suprasaturat de vorbăria goală şi de aplombul glossolalic al corifeilor de carton ai literaturii – chiar şi ăi de au fost săltaţi pe soclu, în diverse contexte îndoilenice ca valoare, de ce nu? – nu înseamnă, aşa cum, jignitor încerci a induce matale ideea, că-s lăcătuit la minte, că am limite de percepţie şi înţelegere. dar, cum matale eşti mai pricepută ca mafalda din frecăţei, şi cum dai verdicte categorice pe varii teme, cine să te mai tragă de mînecuţă, cînd o iei, în pas de deu, pe mirişte? şi, ca o informaţie în plus: la ora asta, sunt cam vreo douăzeci de autori buni şi foarte buni de poezie, la românica, în faţa cărora mă-nclin. restul? mai mult sau mai puţin plevuşcă, anarhici consumatori de salivă redacţională şi de celuloză nevinovată! dar, despre asta, şi altele asemine, mai încolo, că-i ora-ntîrziată, iar eu sleit de efort fizic. pps: să spui, în final, că nu "mai ai răbdare", chef adică, a te corecta, e ca şi cum ai arunca în capul cititorului o plăcintă cu barabule şi ia-i cere s-o mestece musai, chiar dacă nu-i coaptă bine şi nici prea digestă. e jignitor. mai bine o laşi cum a căzut, încercînd să dregi busuiocul ceva mai tîrziu, fără a ofensa pe cel ce pierde timpul cu boscorodelile tale teoretice.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-10-20 02:02:46	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE