|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Bianca Goean |
|
|
Cause you had a bad day... sau despre pitici
Numai mie putea sã mi se întâmple una ca asta. Nu, nu vorbesc despre faptul cã am un pitic, asta în sine de la o vreme nu mi se mai pare atât de îngrijorãtor, am mai vorbit eu cu unii ºi alþii ºi am descoperit cã e deja ridicol ºi desuet cã eu am numai unul. Am un prieten care se converseazã cu vreo trei-patru dimineaþa când se bãrbiereºte (eu cred cã îi ºi vede în oglindã, dar nu mi-a confirmat), la prânz are o piticã favoritã care îi face zâmbre când mãnâncã ºi seara... seara pot numai sã-mi închipui ce orgii au loc în apartamentul lui cu douã camere, douã pisici ºi jumãtate (încã n-a terminat partajul cu fosta lui prietenã), un hamster ºi-un laptop. Dar sã revenim. Deja mã simt complexatã cu piticul meu, cred cã unii ar spune chiar cã e cam ratat... singura lui preocupare majorã, când nu hãlãduie prin vecini, e sã mã sâcâie pe mine. Problema cea mare este cã am o din ce în ce mai puternicã bãnuialã cã piticul meu e misogin. ªi zic: nu era destul cã trebuie aproape zi de zi sã îi aud vocea un pic rãguºitã a la Sean Connery ºi cã nu puteam sã am ºi eu o piticã deºteptuþã, sã stãm la taclale dimineaþa la cafea ºi sã mã lase naibii-n pace seara când vin de la serviciu ºi tot ce vreau este sã mãnânc. Nu puteam sã scap de nesuferitele lui apariþii tocmai când hmm hmmm mã rog în cele mai nepotrivite momente... trebuia sã fie ªI misogin.
Cum s-a dat de gol piticul meu? Secretara mea e blondã. Bine bine, ºi eu sunt tot blondã, sã ne înþelegem bine. Cred cã într-o zi o sã mã fac roºcatã, dar asta e altã poveste, tot de la pitic mi se trage. Îi tot spun bancuri cu blonde ºi el se enerveazã. Cicã îl plictisesc pânã ºi bancurile despre ele. Dar eu cred cã cel mai tare îl enerveazã cã nu poate sã mi le spunã el mie.
Când a venit gagica asta la interviu, mã uitam la ea cum m-aº uita cred la un quarc aºtepând sã-ºi stabileascã poziþia. Adicã, ai citit despre, oamenii de ºtiinþã spun cã existã ºi mai ºtii cã însuºi faptul de a-i observa îi influenþeazã. ªi-acum, în faþa unuia veritabil, uiþi tot ce ºtiai ºi te minunezi Aºa ºi cu ea: mã întrebam dacã atunci când e singurã nu cumva înceteazã sã existe. ªi deodatã îl aud pe mr. ºmecher: angajeaz-o, ce mai aºtepþi? Zic (cu voce tare): CV-ul acesta l-aþi scris dumneavoastrã sau aþi rugat pe altcineva sã vã ajute? Chicoteli ºi ghionturi. Chicoteli de la blondissima din faþa mea ºi ghionturi de la pitic. Ea: Îmi pare rãu, mi-a spus prietenul meu cã ar fi mai bine sã-l scrie el. Dar de ce, a greºit ceva? Eu, în gând: da, fundamental, dar o sã-ºi dea el seama abia când o avea deja doi copii ºi-o ratã la casã. Piticul, râzând sã-mi spargã timpanele: E autenticããããããããã e mai bunã decât orice hihiiiiiii decât orice baaanc. (Dacã v-aþi încurcat cumva în personaje, vã recomand exerciþii în faþa oglinzii, apoi reveniþi).
Zic (cu voce tare): Domniºoarã, am sã vã rog sã mã aºteptaþi puþin afarã. Doresc sã ma consult cu asociatul meu. Trebuie sã-l calmez cumva pe idiotul ãsta de pitic, nu cã ea ºi-ar da seama de ceva nici dacã ar nãvãli pe uºã o armatã întreagã de pitici (poate doar dacã ar trânti pe masã cheile de la un Ferrari Maranello), dar abia îmi stãpânesc râsul. Ea, la fel de seninã ºi apetisantã ca o bomboanã nedezvirginatã: Aº putea totuºi sã stau pe canapeaua aceea de la recepþie? ªtiþi, afarã este destul de frig ºi prietenul meu a zis cã are niºte treabã pe la Unirea ºi se întoarce abia peste o orã sã mã ia. Pentru cã deja piticul dã cu picioarele (sau cu capul, dupã sunet nu îmi dau seama) în zidul din spatele meu, îmi muºc buzele pânã la sânge ºi-i explic delicat cã noþiunea de afarã se referea la spaþiul de dincolo de uºa biroului meu, desigur. În cele din urmã iese, iar eu mã reped sã deschid fereastra.
Nu aº vrea sã îi dau apã la moarã, dar de atâta timp de când ne facem unul altuia zilele amare am învãþat cã oricum de el nu scap, aºa cã atac eu: mãi deºteptule, ce vrei de la viaþa mea? Þi s-a pus piticul pe blondã? Râd eu, râde ºi el. Na, cã uneori ne mai ºi distrãm împreunã. E cumplit de blondã, aº fi non stop sub masã de râs pânã ar veni ziua de salariu, când aº plânge cu lacrimi de sânge. Numai de amuzament nu meritã sã o plãtesc, mãi, Piti! Îl aud pufnind. Din câte îl ºtiu, se pregãteºte sã-mi spunã ceva ce nu-mi va conveni. ªi-ntr-adevãr, îl aud scrâºnind: Tu te-ai molipsit de la aia? Eºti tu blondã, dar aveam pretenþii de la tine cã ºtii sã spui bancuri la o bere! V-am spus eu?! Ia sã vãd câþi dintre voi aþi suporta zi de zi lângã voi o astfel de obrãznicãturã, care baºca mai ºtie ºi TOT ce gândiþi! Aºtept sã-ºi încarce bateriile, o va lua de la capãt de unul singur... Ia spune, clienþii tãi nu sunt marea majoritate bãrbaþi? Aha, acum mã ia cu chestii de-astea. Bine, mãi, tu ai vãzut cã eu am numai oameni de afaceri serioºi de clienþi, tu crezi cã s-ar uita la una ca asta? Adicã, de uitat te uiþi, dar Doamne fereºte, ai vãzut cã are ºi darul vorbirii! Hmm hmm, ºtiu, acum, povestindu-vã chestiile astea, mã întreb ºi eu care dintre noi doi e mai misogin, dar întotdeauna când povesteºti lucrurile pierd din autenticitate, ce vã grãbiþi sã trageþi concluzii?
Piticul meu, perseverent, îºi aprinde o þigarã (nu ºtiu de ce am eu impresia cã piticul ãsta fumeazã), trage adânc ºi tacticos aer (sau fumul?!) în piept ºi-mi zice: Draga mea, fiinþa aceea suavã cu craci lungi ºi vorbire semi-articulatã îþi va þine minþile clienþilor tãi oameni de afaceri foarte serioºi undeva foarte departe de afaceri. Din când în când, recunoaºte cã îþi vine sã-i sugrumi când se bagã prea multe în acþiunile tale.
Corect, are dreptate piticania asta fumegãtoare. Clienþii mei, indiferent de naþionalitate, se pricep toþi la problemele cele mai spinoase de drept, tot aºa de bine cum mã pricep eu la motoare de maºini strãine, cã tot vorbeam mai devreme... Ceea ce nu-i împiedicã însa sã-ºi dea cu pãrerea. Doar sârbo-americanul cãruia abia aºtept sã-i termin procesul mã lasã de capul meu în ograda mea...
De-aia ºi vrei sã-i termini mai repede procesul, nu-i aºa? Deontologia... Are un caz interesant, dupã ce vei termina, pas parol la urmãtorul!
Mãi neîntrebatule, tu mai delirezi mult? Parcã te bãgai doar în chestiunile sentimentale, aici atracþia e numai intelectualã, continuã-þi mai bine elucubraþiile cã-mi adoarme blonda pe canapea...
Puf, puf, oftat, aruncat de priviri pe fereastrã (curând va trebui sã fac ceva, de vãzut nu-l vãd pe pitic, ºi de necaz ºi urât am început sã mi-l imaginez!) ºi culmineazã: Mãi femeie tu nu vezi cã ai nevoie sã se mai uite oamenii ãºtia ºi la una care dacã deschide gura sã nu-i complexeze? Ia-þi secretarã blondã!
Ei, v-am spus eu cã e misogin... ºi cã uneori depãºeºte orice mãsurã. Cred cã voi da anunþ pe net: CAUT ELF. Tolbã cu sãgeþi obligatorie. Sã nu fumeze ºi sã ºtie sã facã o cafea. Neagrã.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, cred ca pana la urma voi face un sondaj de opinie :-)
Sau... iau si un elf, il pastrez si pe pitic. Poate lansez o noua moda, iar spectacolul va fi garantat :-)
Deja piticul a primit scrisori de amenintari, tare mi-e ca va deveni si mai caustic.
Multumesc de incurajari, te mai astept. |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-02-17 12:14:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu te-aº sfãtui sã-l pãstrezi. Pe pitic, bineînþeles...ªi, din cînd în cînd, sã ne mai împãrtãºeºti din dialogul tãu cu el. Spre descreþirea frunþilor, ºi nu numai...
Gîndeºte-te ce ar însemna plictiseala din preajma unui elf pe lîngã viaþa trepidantã lîngã piticul inteligent ºi plin de umor care te 'stãpîneºte' acum.
Felicitãri.
Liviu
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-02-17 11:18:00 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|