|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Bianca Goean |
|
|
Where is the moment we needed the most
You kick up the leaves and the magic is lost
They tell me your blue skies fade to grey
They tell me your passion's gone away
And I don't need no carryin' on
You stand in the line just to hit a new low
You're faking a smile with the coffee to go
You tell me your life's been way off line
You're falling to pieces every time
And I don't need no carryin' on
… cause you had a bad day…
E o zi bunã astãzi. Desigur. Chestia asta este însã atât de relativã încât piticul acela, care apare de exemplu când mã sãruþi, ºi-mi spune cu nonºalanþã cã de fapt este prea cald ºi nici unul dintre noi nu are chef de asta, dar ne prefacem cu succes, piticul acela, spuneam, sare imediat: Haaa, o zi bunã de pus roºii? Nu, desigur cã nu, ºi-l ignor în secunda doi, concentratã fiind sã-þi arãt cât sunt de deºteaptã, frumoasã ºi romanticã, în proporþii bine dozate, neexagerate, într-un rãspuns nu prea lung, nu prea scurt, la mail.
Atunci poate pentru sãrit cu paraºuta?! Iar? Nu te-ai potolit? E o zi bunã ºi gata, are dreptate, sã nu o stricãm. Dar desigur cã te poþi duce tu sã sari cu ºi fãrã ce vrei tu. Spare me!
Mnooo... piticul e pitic, ºi mai ales cã-i al meu: Atunci e o zi bunã pentru a face dragoste!
Mã uit la el (vorba vine, doar nu credeþi cã vãd pitici!) ºi mã întreb dacã nu cumva e chiar mai zbanghiu decât mine. Apoi mã prind: îºi bate joc de mine. Mai cerebralule, lasã-mã cu dulcegãriile, cã sunt în timpul lucrului.
Râde înfundat Da, dar te strãdui sã nu-l superi ºi sã-i arãþi cã dintre hârþoage gândul îþi fuge tot la el!
Uneori am impresia cã piticul acesta mã depãºeºte. Desigur, tonul meu se schimbã imediat ºi în e-mail, devin mai sobrã, balanþa se înclinã, simt brusc nevoia sã ma spãl pe mâini de ceva lipicios. Dar nu-i rãspund.
E o zi bunã de alergat dupã baaaaaaani! Now you’re talking! Dacã mã gândesc la asta, sigur cã nu mai am senzaþia asta de zi-târâtoare.
A tãcut. M-a vãzut cã mi-am îndreptat coloana ºi cã încep sã fac pe ºmechera, deturnând discuþia, aºa cã sper cã s-a potolit. La urma urmelor, nu apare decât când am tendinþa de a mã prosti ºi-ncep sã mã uit la roz fãrã a mai avea senzaþia de vomã.
ªi dintr-o datã, machiavelic cum ar fi trebuit sã îmi aduc aminte cã este, mã loveºte din plin:
E o zi bunã de murit. E o zi bunã pentru a te despãrþi de amant. E o zi bunã, la urma urmelor. Important este sã îþi dai seama cu precizie pentru ce!
Aº vrea sã-l întreb cu cine l-a fãcut mã-sa de-i aºa deºtept, dar ar fi o întrebare atât de retoricã încât aº ameþi. În clipa urmãtoare deschid gura sã-l înjur. ªi asta devine la fel de complicat, având în vedere scurtul ºi timidul meu repertoriu în materie. Toate manevrele astea îmi dau timp de gândit. Bunã de murit zici. De fapt, se spune cã oricare zi e la fel de bunã ca alta pentru chestia asta. Ai vrut tu sã spui ceva mai deºtept aici, ºi eu nu mã prind. A doua parte mã îngrijoreazã însã...
Poate cã ai dreptate, ziua aceasta ar fi o zi bunã pentru a începe sã mori.
Amant?! Care amant?!
Am uitat sã vã spun, piticul ãsta uneori o ia razna rãu de tot, cred cã mai umblã ºi prin alte pãrþi ºi ne mai confundã.
- va continua, zice piticul. eu nu promit nimic -
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|