PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu Cãlãtoria cu tramvaiul, la anumite ore, nu este chiar atât de neplãcutã dupã cum susþin unii. Ba uneori e chiar amuzantã... Stãteam în faþã lângã vatman – locul meu preferat – cu încã trei persoane, printre care un bãtrânel scundac, tuns mãrunt la ceafã, cu un semn – o patã neagrã, cât un dinte de porumb – dupã urechea stângã. Bãtrânul avea un fir sfãtos la vorbã, cã te prindea pe loc ºi, pânã sã-þi dai seama, erai înfãºurat. Vagonul tocmai trecea prin faþa unui tribunal de sector, când bãtrânelul, privind lung spre clãdire, a oftat ºi a început sã spunã urmãtoarea poveste. Era unul, nu mai ºtiu cum se numea, n-are importanþã, venise de la Urziceni sã lucreze în capitalã. A lucrat el cât a lucrat, dar într-o zi, vãzând nevastã-sa cã de cinci luni, de când s-a transferat, n-a dat pe-acasã, ºi-a luat inima-n dinþi ºi s-a repezit la Bucureºti. De la garã s-a dus direct la Minister, unde avea el slujba. Bãrbatul n-a fost deloc încântat vãzând-o dând buzna cu valiza în mânã. A luat-o repede: -Ce-i cu tine aici? De ce ai venit, aºa pe nepusã masã? -Cum pe nepusã masã? l-a înfruntat ea. Tu vorbeºti? De-atâta timp n-ai mai venit acasã, de scris nu mi-ai mai scris...Ce s-a întâmplat? S-a înfuriat el, s-a înverºunat ea, scandalul nu mai putea fi oprit. Pânã la urmã a ieºit la ivealã cã pricina nu era alta decât o secretarã tinericã ºi cu mare trecere la bãrbaþi. -Asta-i situaþia, i-a spus soþul femeii, care rãmãsese cu gura cãscatã. Nu mai rãmâne decât sã dau divorþ. -Te-a zãpãcit secretara aia chiar atât de rãu? Gândeºte-te bine ce faci. -Trebuia sã mã fi gândit înainte sã te fi luat. -Avem un copil de trei ani. -Sã fie sãnãtos! -ªi un altul care ne vine... -Nu-i al meu. Am dovezi sigure cã m-ai înºelat. Dezamãgitã ºi umilitã de minciuna pe care i-o aruncase în faþã, nevasta s-a întors cu primul tren acasã. Peste puþin timp a primit citaþie de divorþ ºi s-a prezentat la tribunal, chiar la cel pe lângã care am trecut adineaori. ÃŽn faþa judecãþii, soþul n-a dat nici o clipã înapoi. -Ne despãrþim, onoratã instanþã, a spus el, fiindcã eu am muncã de rãspundere, sunt economist principal la Minister. Direcþiunea mi-a trasat sarcini importante, sindicatul mã întreabã cum le-am îndeplinit, iar dumneaiei în timp ce eu luptam din rãsputeri, fãrã sã þinã seama de truda mea, m-a înºelat. Dupã ei au urmat martorii. Erau doi. Primul a vorbit cel de ocupaþie „pe cont propriu”, cunoscând din familie pe soþii în cauzã. Acesta a spus: -ÃŽn urmã cu o jumãtate de an, mai exact în seara zilei de 15 ianuarie, ducându-mã în interes de serviciu la Urziceni, m-am prezentat la domiciliul soþilor unde am gãsit-o doar pe dumneaei. Eu n-aº fi rãmas la masã, dar dânsa a insistat, aºa cã am rãmas ºi peste noapte... -Nu-i adevãrat! Minte, domnule judecãtor! a strigat cu disperare femeia. A urmat cel de-al doilea martor, un fost gestionar abia scãpat dintr-o anchetã. -Sã vedeþi cum a fost onoratã instanþã, a zis el. Eu am cunoscut-o pe pârâtã, soþia domnului, fiindu-mi recomandatã chiar de soþul dânsei, cu care m-am împrietenit într-o staþie de autobuz. Plecând cu niºte treburi la Urziceni, sunt vre-o ºase luni de-atunci, m-am gândit sã trec ºi pe la dumneaei. Doamna m-a primit frumos, a insistat sã rãmân la masã. Bãusem un pãhãrel de vin, dumneaei ce sã zic, singuricã...oameni suntem! Acum, drept sã vã spun, îmi pare rãu... -Minte! þâºni femeia de pe bancã. Nu-l cunosc, domnule judecãtor! E un mincinos! Când i s-a dat cuvântul, de enervare, nevasta economistului principal, nici nu mai putea vorbi. A început sã plângã ºi asta a fost toatã pledoaria ei. Slujitorii dreptãþii i-au ascultat cu atenþie pe toþi ºi au înþeles nevinovãþia femeii. ÃŽn cele din urmã s-a dat sentinþa. A rostit-o judecãtorul: -Date fiind probele aduse de soþ, tribunalul hotãrãºte desfacerea cãsãtoriei. ÃŽntrucât din cãsãtorie a rezultat un copil, în vârstã de trei ani, acesta va fi încredinþat mamei, iar fostul soþ va plãti o pensie alimentarã reprezentând treizeci la sutã din salariul sãu. -Cam mult! bombãni soþul. Judecãtorul continuã: -Având în vedere cã fosta soþie, conform certificatului medical la dosar, mai aºteaptã un copil, iar pe de altã parte þinând seama de mãrturiile a doi martori propuºi de reclamant, care au recunoscut a fi avut legãturi intime cu pârâta, instanþa mai hotãrãºte: deschiderea de acþiune împotriva acestora, pentru a-i obliga la plata în comun ºi în pãrþi egale a unei pensii alimentare de patru miloane de lei lunar, care va fi predatã mamei pentru întreþinerea pânã la majorat, a copilului ce urmeazã a se naºte. Trecuserã vreo zece minute de la pronunþarea sentinþei. Cei trei bãrbaþi plecaserã, soþia ieºise ºi ea încã tulburatã de umilinþa la care fusese supusã. ÃŽncepuse procesul urmãtor când s-au auzit niºte voci ridicate dincolo de uºa sãlii de ºedinþe. Ba s-au auzit ºi niºte lovituri înfundate. Peste puþin economistul ºi martorii sãi au intrat în salã, roºii la faþã ºi cam vineþi la ochi. Judecãtorul îi întrebã zâmbind: -Ce-i cu dumneavoastrã?! -Eu, de fapt, îmi iubesc nevasta, a zis economistul spãºit. Aºa cã vã rog sã-mi spuneþi dacã se mai poate... Adicã ce trebuie sã fac ca sã... ªi acum, zise bãtrânelul îndreptându-se spre coborâre, sã vedeþi drãcie: nevasta, care plânsese tot timpul, nu voia sã se mai împace. Susþinea sus ºi tare cã nu-i mai trebuie soþ ºi, la urma urmei, o viaþã nouã poate începe oricând. Din pãcate, uºa vagonului s-a deschis ºi bãtrânul sfãtos ºi mucalit a coborât fãcându-ne, de jos, semn cu mâna, iar eu am rãmas teribil de intrigatã. Mã gândeam cât de rãu am fãcut cã nu l-am întrebat cum îl cheamã ºi unde locuieºte. L-aº fi cãutat cu rugãmintea de a-mi spune cum s-a sfârºit povestea cu divorþul. Poate îl întâlniþi dumneavoastrã. E un ins scundac, tuns mãrunt la ceafã, cu un semn – o patã neagrã cât un dinte de porumb – dupã urechea stângã. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE