FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Rodica Elena Lupu
....................
Dezordinea destinului ei parcã o aruncase în gol, nu mai ºtie care îi e locul în relaþia cu Mircea. A înþeles cã îi pierdem pe cei care îi iubim, când începem sã trãim pentru ei. Ei nu au nevoie de asta, fiecare trãieºte pentru el. Altfel te aruncã din spate când devii o greutate. Doamne, cât adevãr!
Despre necazurile ei nu a ºtiut niciodatã nimeni. Crede cã atunci când avem un necaz trebuie sã îl rezolvãm prin puterile noastre ºi sã nu-i deranjãm pe alþii cu tristeþile noastre, numai bucuriile sã le împãrþim. A avut mândria sã ascundã stãrile ei, ca sã nu dea satisfacþie la unii ºi la alþii. Totdeauna a avut milã de ea, pentru cã nu crede în mila altora, gãseºte cã e ipocrizie, e bucurie ascunsã pentru ce þi s-a întâmplat, mai ales când eºti în necaz. Atunci vorbirea oamenilor e amãgitoare ºi gândurile viclene. De aceea, încearcã sã se arate tot timpul împãcatã, sã fie îngrijitã, din care cauzã este invidiatã.
* *
Aflând de boala mamei sale, Anca, a devenit mult mai sensibilã ºi mai atentã cu ea ºi n-o lasã prea mult singurã.
-Vin devreme, mamã. Am doar laborator. Dacã vrei, fac cumpãrãturi?
-Îþi mulþumesc draga mea.
-Tu trebuie doar sã te faci bine, o sãrutã ea în prag. Bunico, bine ai venit! Iartã-mã, dar nu pot sã mai rãmân, mã grãbesc.
-Du-te, nu-þi face griji.
-Bunã, mamã. Ce-i cu tine aici la ora asta?
-Voiam sã te vãd, aºa cã m-am gândit sã trec pe aici înainte sã ajung la spital. Vreau sã ºtiu ce mai faci.
-Vino, ia loc.
-Alin mi-a spus cã trebuie sã faci o biopsie la sân.
-Aºa e...
-De ce nu mi-ai spus?
-Mamã, încã nu se ºtie ce e ºi nu voiam sã te îngrijorezi prematur.
-Sunt mama ta, Aura.
-Sper sã fie doar o alarmã falsã.
-Sunt sigurã cã totul va fi bine, dar vreau sã ºtii cã poþi conta pe mine. Voi fi mereu lângã tine.
-Îþi mulþumesc, mamã.
-Mircea ºtie?
-Nu. Deocamdatã, prefer sã nu-i spun.
-De ce?
-La ce bun?
-E limpede cã ar trebui sã ºtie aºa ceva.
-Mai bine nu. Prefer aºa... Nu am nevoie de mila nimãnui.
-Dar e soþul tãu.
-Fostul meu soþ. Ne-am despãrþit. ªi nu vreau sã-l implic în asta.
-Ba ar trebui sã fie implicat. Aveþi o fiicã, nu puteþi ºterge totul.
-Nu vreau ca Mircea sã mai aibã legãturã cu viaþa mea particularã.
-Uneori, nu te înþeleg.
-Nu vreau sã-l derutez. A luat o hotãrâre, s-a mutat cu Delia...
-S-a mutat cu doctoriþa Mureºan? De când?
-Nu putea face altfel din moment ce Delia e însãrcinatã.
-Ce ai spus? Nu-mi vine sã cred!
-Mamã, n-are rost sã ne facem rãu. Aºa stau lucrurile, ºi, acum, am la ce sã mã gândesc.
-Vei avea toatã liniºtea de care ai nevoie, draga mea. Dar Mircea Ionescu va primi o lecþie.
Soneria întrerupe discuþia celor douã. Aura deschide ºi rãmâne surpinsã vãzându-l pe Mircea.
-Bunã, Aura. Anca e acasã? Vreau s-o vãd.
-A plecat deja, dar are doar laborator ºi a zis cã vine mai devreme.
-Deranjez dacã o aºtept aici?
-Nu...
-Sãrut mâna, rãmâne el surprins dând cu ochii de fosta soacrã. Au publicat documentele de la Congres, îi aratã el directoarei revista. Au publicat ºi discursul meu. M-am gândit cã poate te intereseazã. Ce noroc cã eºti aici!
-Da, e un mare noroc...
Mircea o priveºte pe Aura ºi nu înþelege ce se petrece. Ca sã schimbe subiectul, Aura aduce cafeaua.
-Am fãcut o cafea. Vrei?
-Da sigur cã vreau dacã-mi dai, îi rãspunde Mircea.
-Mamã, tu nu o bei pe a ta?
-Nu, mulþumesc. Iartã-mã, Aura, dar trebuie sã plec. Cât despre noi doi, sper ca pe viitor sã ne întâlnim doar pentru probleme profesionale ºi fãrã sã ne mai tutuim, domnule doctor!.
-Marilena, ce se întâmplã?
-Pânã aici! S-a terminat cu Marilena! Câtã neruºinare! Dacã e cineva care sã dea explicaþii aceea nu sunt eu. La revedere! o sãrutã ea pe Aura ºi pleacã.
-Dar ce are dragã? Ce e cu mama ta?
-Nu ºtiu. Cred cã nu i-a picat prea bine hotãrârea ta de a te muta cu doctoriþa ºi...
-Eºti fantasticã, Aura! Ce gurã spartã ai! Nu-mi spune cã i-ai zis.
-Ce era sã fac, stimate domn?! M-a întrebat. Am încercat s-o calmez spunându-i cã nu aveai încotro în situaþia asta.
-Stai puþin! Hai cã e prea de tot! Te-ai... pe tine de fricã! I-ai spus ºi despre Delia, cã e însãrcinatã?
-Sigur. Burta creºte dragã nu vã întreabã pe voi. Cât crezi cã ai mai fi putut sã ascunzi asta? Cât?
-Mama mia! Bravo, fetiþo! Îþi dai seama ce problemã ai creat? Ce fac acum? Frumos cadou mi-ai fãcut? Cum de te-ai gândit?
-Credeam cã mama e mai înþelegãtoare. ªi ea a trecut printr-un divorþ. Ar fi trebuit sã înþeleagã unele lucruri dar vãd cã ...
-Pe bunã dreptate! ªtie foarte bine ce înseamnã sã te desparþi. Cu toate problemele pe care le am deja! Asta-i chiar prea mult!
-Problemele tale vin toate odatã, pentru cã nu vrei sã le rezolvi pe rând. Cât timp crezi cã trebuia sã mai treacã pânã când va vedea?
-Aveam de gând sã-i spun. Eu trebuia sã hotãrãsc asta nu tu. O vãd în fiecare zi la spital. Cum o s-o mai privesc acum?
-Cu aceeaºi neruºinare pe care o ai acum! Eºti un egoist! Când vrei, ºtii sã te situezi deasupra tuturor! Ce neruºinat poþi sã fii...
-Înceteazã! Nu folosi tonul ãsta cu mine!
-Tu nu trebuie sã-i vorbeºti aºa mamei! Ce cauþi aici? se repede la el fata care tocmai intrã în casã.
-Anca, scuze. Eu, eu...
-Tu, mereu tu! Egoistule! Nu-þi imaginezi ce simþim noi, prin ce trece mama din cauza ta?
-Scuzã-mã, Anca. Nu voiam sã folosesc acest ton cu mama dar când suntem nervoºi... Ai asistat de atâtea ori la momentele noastre de „euforie, de fericire lucie” ºi sunt convins cã þi-ai dat seama cine portã vina acestor scene de ... Îþi cer încã o datã scuze pentru...
-Mamei ar trebui sã-i ceri scuze, nu mie.
-Iartã-mã, Aura, ºtii cã n-am nimic cu tine. Haideþi sã ne liniºtim, da? ªtiu cã nu e uºor, dar cel puþin sã încercãm.
-Anca. Haide, Anca, rãspunde-i tatãlui tãu.
-Vrei sã ºtii ce cred? Singurul mod în care am putea sã ne liniºtim ar fi dacã tu n-ai mai cãlca în casa asta. Ai înþeles? Ar fi bine dacã ne-ai lãsa sã ne vedem singure de problemele noastre, care nu sunt nici puþine, nici uºoare, dar cu siguranþã le putem rezolva ºi fãrã unul ca tine. Cred cã e cazul sã ieºi din peisaj.
-Scumpa mea, ce spui?
-Uite cum se poartã cu tine! Tocmai acum când ai nevoie de liniºte. Puþin îi pasã de problemele pe care le ai.
-Lasã asta acum.
-Ce probleme? Despre ce e vorba? Ce-mi ascundeþi? sare el ca ars. Aºa aþi fãcut de când vã ºtiu. Ce ar trebui sã ºtiu? Spune-mi, Anca.
-Mama nu se simte bine. Mâine, trebuie sã facã o biopsie pentru cã are un nodul la sân. Þi-ajunge?
-O biopsie pentru nodul la sân, confirmã ºi Aura.
-De ce nu mi-ai spus imediat?
-Nu te-am informat pentru cã erai prins de alte lucruri.
-Ce-nseamnã asta? Crezi cã nu-mi pasã de tine?
-Vreau sã mã obiºnuiesc cu gândul cã sunt singurã cu fiica mea ºi cã nu am soþ. Nu e uºor, dar aºa e. Mulþumit?
-Ai plecat de acasã, ce mai vrei? îi reproºeazã Anca.
-Voi sunteþi familia mea. Tu eºti fiica mea ºi orice s-ar întâmpla eºti o parte din mine. Nu mã excludeþi din viaþa voastrã. Mai ales când sunt asemenea probleme. Dumnezeule, ce situaþie!
-Tocmai genul acesta de discuþie voiam sã-l evit, de aceea nu þi-am spus nimic. Acum cã ai aflat, poþi sã pleci.
-Nu plec! E normal sã ne certãm, dacã-mi ascunzi aºa ceva. Acum, vreau sã-þi fiu alãturi ºi sã te ajut cum pot.
-Nu mã face sã râd. Sunt alþii care au nevoie de tine. Mã descurc foarte bine ºi singurã. Acum, scuzã-mã, dar sunt foarte obositã, îi spune Aura ºi iese din sugragerie.
-ªi eu trebuie sã învãþ.
-Nu, Anca, aºteaptã.
-Tatã nu am chef de o altã predicã.
-Înþeleg cã eºti supãratã pe mine, cã te simþi prost, dar trebuie sã ºtii cã nu aveam intenþia sã fac rãu.
-Vorbele zboarã... Nu vorbind rezolvi problemele.
-Adevãrul e cã Delia aºteaptã un copil, dar asta nu înseamnã cã o abandonez pe mama ta. Mai ales acum când nu se simte bine. Aºa e viaþa. O sã-þi dai ºi tu seama în timp. Cred cã odatã mã vei înþelege. Pentru fiecare alegere plãteºti un preþ.
-Pãcat cã cel mai scump îl plãteºte mama. Îþi aminteºti ce þi-am spus când þi-ai fãcut valizele?
-Nu fii tristã n-o sã ne despãrþim niciodatã. Trebuie sã rãmânem uniþi. Voi face tot ce-mi stã în putinþã ca sã vã ajut.
-Aºa ai conºtiinþa împãcatã?
-Nu, Anca, eu vã iubesc. Crede-mã, îþi vorbesc sincer. Pot sã-þi demonstrez dacã îmi acorzi puþinã încredere. Mã ajuþi?
-Da. Vino, tatã, stai jos sã ciugulim ceva.
-Cum a fost în vacanþã?
-A trecut, a fost bine. Apoi când am ajuns acasã... La naiba, când am aflat de tine ºi de Delia n-am mai fost în stare de nimic ºi am terminat-o cu Adi. M-am purtat ca o proastã.
-Adi e un bãiat inteligent. Sunt sigur cã a înþeles prin ce treceai. Ar trebui sã-i vorbeºti. Explicã-i cum stau lucrurile.
-Da, poate ar trebui s-o fac.
-Aþi petrecut o vacanþã frumoasã, v-aþi simþit bine?
-Foarte bine.
-ªi-atunci, vrei sã strici totul?
Faptul cã tatãl sãu este preocupat de ea, cuvintele lui o fac sã zâmbeascã ºi scoate din buzunar o jumãtate dintr-o fotografie.
-Stai sã-þi arãt ceva. Am fãcut-o pe plajã. Când ne-am certat, eram aºa furioasã încât am rupt-o. Apoi, am lipit-o.
-Ar trebui sã faci la fel ºi cu el, dar cu el nu folosi scotch-ul.
Soneria îi întrerupe.
-Mã duc eu sã deschid, se ridicã Anca. Salut, unchiule! Mãnânci ceva cu noi? E ºi tata aici. Vino, stai cu noi la masã.
-Cu plãcere, n-am mâncat încã nimic. Unde e Aura?
-E în camerã, e obositã, se odihneºte.
-Salut, Mircea! Ai vorbit cu ea? întreabã Alin ºi se aºeazã lâmgã cei doi la masã. Trebuie sã treacã ºi prin asta acum. Ce ghinion pe capul ei. Biata Aura...
-Da, mi-a spus totul. Datoritã lui Anca. Dacã ar fi fost dupã ea... Îþi dai seama, Alin? Face o biopsie ºi nu-mi spune nimic!
-E ceva delicat, trebuie s-o înþelegem.
-Acum, când ºtiu totul vreau sã fiu lângã ea.
-Cu toþii trebuie s-o facem. Sã sperãm cã e o alarmã falsã.
-Sã sperãm, intervine Anca.
-Cât o fi ora? Trebuie sã fug la spital, se ridicã Mircea privindu-ºi ceasul. Ne vedem mai târziu.
-Nu te superi dacã strâng?
-ªi eu am terminat. Vezi-þi de treabã cã strâng eu, îi spune Alin.
-Vreau sã termin repede temele ºi sã fug la Adi.
-Cum aºa? De ce nu vine el dupã tine? Din câte mai ºtiu, încã moda nu-i schimbatã, bãiatul vine la fatã.
-Asta aºa e, unchiule, dar ne-am certat ºi a fost numai vina mea. Trebuie neapãrat sã-i cer scuze. E ceva ce nu suportã amânare.
-Am înþeles, sã trãiþi! Du-te, am eu grijã aici.
-Mulþumesc, unchiule. Ca de obicei, eºti cel mai tare din parcare. Vezi, de asta te iubesc eu pe tine!
Obiºnuit cu cele gospodãreºti fiindcã locuia singur de mult timp, Alin, strânge masa ºi spalã vasele. Tocmai când se aºeazã în faþa televizorului soneria îl face sã se ridice din nou.
-Adina!
-Alin, ce faci aici?
-Am venit la sora mea.
-ªi eu trebuie sã vorbesc cu ea.
-Aura se odihneºte. Poþi sã-mi spui mie?
-E ceva foarte delicat. Trebuie sã vorbesc numai cu ea. Vreau sã depunã mãrturie pentru clienta mea.
-Îmi pare rãu, nu cred cã va putea. În ultimul timp, are probleme cu sãnãtatea. Nu cred cã e bine s-o deranjezi cu astefel de probleme.
-Sper cã nu e nimic grav?
-Are un nodul la sân. Mã tem cã poate fi vorba de o tumoarã.
-Sãraca Aura... Când se va afla cât e de grav?
-Mai trebuie sã facã o biopsie, sã înþelegem despre ce e vorba. Cred cã-þi imaginezi cât suntem de îngrijoraþi?
-Îmi dau seama. M-a tulburat ºi pe mine.
-Îmi spuneai de clienta ta... De ce vrei sã depunã mãrturie?
-Mi-ar folosi sã confirm o tezã favorabilã apãrãrii.
-Adicã?
-Am un martor care afirmã cã a fixat o întâlnire cu clienta mea în ziua accidentului.
-Ce legãturã are Aura?
-Martorul zice cã a sunat întîi la salon ºi cã a vorbit cu sora ta. Ea i-a spus s-o sune acasã pe clienta mea.
-Continuu sã nu înþeleg cum te poate ajuta Aura.
-Crede-mã cã ar putea fi important.
-„Ar putea”... Dacã e o ipotezã, ar fi bine s-o lãsãm în pace pe Aura. Þi-am explicat în ce stare e ºi cred cã ai înþeles.
-Procesele se bazeazã pe ipoteze. Pentru asta e nevoie de martori.
-Procese ºi iar procese. Nu te schimbi, nu?
-Ce spui?
-Eºti de neclintit, Adina. Ai putea fi mai sensibilã. Când e vorba de munca ta, treci peste orice.
-Lasã discuþiile astea. Nu vreau sã mã cert cu tine.
-Nici eu. Dincolo, e sora mea, care ar putea avea o tumoarã... Doar la ea vreau sã mã gândesc acum pentru cã ºtiu cât suferã.
-Încerc sã salvez o persoanã nevinovatã. Dacã poate depune mãrturie, ºtii unde sã mã gãseºti. Transmite-i cele bune din partea mea, se ridicã Adina ºi pleacã.
................

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE