|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel PuiaDumitrescu |
|
|
aºteptându-te am crescut verzi pãdurile
ºi luna amara a oprit timpul în nelumina ei
pãmântul împodobit în galben valsa deºertic
iar eu mângâiam zãrile de dorul tãu
un glas îmbrãcat în alb vesteºte colþuri de lume
cã nu pot sã uit copiii pe care i-am vãzut
privirii tale când ne dansa muzica sau
jocurile cu palme prea strânse sau prea tare
lovite în cerc ºi din ce în ce mai repede
dar sã nu mã cerþi promit sã tac clipele pânã la tine
sã pãºesc peste netocmirea prãpãstiilor din noi
pe ritmul de sârbã primitã printre fire de vânt
ºi ºtiu cã suntem mici ºi ne place sã dansãm
creierului pitici împreunã dar promit sã cresc
doar cu tine dacã ºi tu aºtepþi în aceeaºi garã
expresul blond cu ochii verzi ai copiilor toþi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Melancolia ma ineaca precum fumul carbunilor in soba, precum locomotivele de munte... Glasul imbracat in alb este o veste mare si promitatoare, o salba de buciume, in fata lor danseaza muzica stranie si plina de ecouri. Prapastiile se vor uni intr-un platou fara de limite si copiii vor rade in verdele ochilor frumosi.
Senzationala veste ne-ai dat DD. Te felicit si ma bucur pentru totul. Adresa mi-o cunosti, nu?
Evidentiez poezia! |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-15 10:05:19 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|