FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Hidra
Text postat de Elena Stefan
Primul act de corupție al lumii poate fi considerat gestul ademenirii lui Adam de catre Eva cu un măr. De atunci locul mărului a fost luat de o multitudine de obiecte, fapte și situații ajungându-se în zilele noastre la imense sume de bani, funcții, titluri, privilegii de tot felul și câte și mai câte.

Corupția este posibilă din cauza imperfecțiunii și slăbiciunii umane. Serviciile secrete , ca și oamenii obișnuiți, cunosc acest fapt și îl utilizează din plin. Credința în principii morale, forța de caracter pot sta în calea corupției. În anumite limite însă. A ajuns să se spună că, practic, fiecare om are un preț de la care convingerile, datoria ori principiile devin negociabile.

Din punctul de vedere al societăților umane, corupția poate fi privită ca pozitivă sau negativă, în funcție de diverse interese. Astfel pentru atingerea unor scopuri se alocă fonduri deosebit de mari în vederea coruperii celor care stau în fața atingerii diverselor obiective ale multor state iar statele respective socotesc aceasta un fapt pozitiv.
Sigur coruperea propriilor funcționari este considerată negativă și se duce o luptă puternică împotriva acestui fenomen. Corupția însă, de cele mai multe ori, are efect de bumerang. Oricum, când corupția a invadat organismul unei societăți, acesta este în pericol de moarte. România de azi se află într-o astfel de situație nefericită.

Istoria este plină de corupători și corupți. Prețul diferă de la caz la caz. De la cei treizeci de arginți dați lui Iuda până la milioanele de dolari de astăzi, corupătorii n-au ezitat să se folosească de absolut orice pentru atingerea scopurilor. De altfel omenirea a adoptat aproape ca un „bun cultural” sintagma „scopul scuză mijloacele” a celebrului Machiaveli, uitând ori ignorând contextul care făcea trimitere la un fapt pozitiv în sine: realizarea statului unitar, utilizând-o astăzi, pentru atingerea oricărui scop, nobil sau dimpotrivă.

Nu toți oamenii sunt corupți sau coruptibili. Facem parte dintr-un popor care a dat omenirii martiri. Adică incoruptibili la modul absolut ! Este adevărat că unii „elitiști” majori sau minori, corupți, sau sincer - convinși, ca o culme a corupției manipulatorii, încearcă să scoată din istoria noastră aceste repere. Memoria colectivă eternă, însă, nu poate fi învinsă. Oamenii își amintesc cu venerație de Brâncoveanu care a preferat să moară, el și copii săi, decât să fie „corupt” la o altă credință. Să-i mai amintim pe Decebal care s-a sinucis decât să cadă viu în mâinile dușmanilor, pe Ioan Vodă cel Cumplit și mulți alții. Tot mai des și de la oameni simpli auzi: „ne trebuie un Țepeș„ sau „cum nu vii tu Țepeș Doamne ?” Și câte nu s-au făcut pentru discreditarea acestuia încă din timpul vieții ! Pentru că după moarte, până în timpurile noastre, sau mai ales în timpurile noastre i s-au pus în spate toate relele posibile. Dar, ca întotdeauna când se exagerează, situația scapă de sub control și de cele mai multe ori conduce la obținerea de rezultate inverse intențiilor.

Aceștia și mulți alții sunt ori ar trebui să fie „idolii” noștri în materie de forță morală. De aici începe lupta împotriva corupției. Generațiile tinere ar trebui să afle de ei din familie, de la grădiniță din mass-media. Oricum mass media publică are obligația legală de a face acest lucru. Faptele lor chiar și hiperbolizate ar trebui cunoscute de toți românii. Școala ar trebui să le întărească, să le valideze. Dar ce să mai vorbim. Asistăm siderați și parcă neputincioși, -mă întreb până când oare ?- la terfelirea tuturor valorilor românești: istorice, culturale, morale etc. O pornire aproape masochist - exhibiționistă i-a cuprins pe unii dintre „intelectualii” noștri „bursiți” prin diverse azimuturi și porniți să distrugă tot ce-i românesc. Ba un nerod, școlit ce-i drept, vorbind despre poporul român, deci și al său, a folosit, expresia, -să fie o autoextrapolare ?,- „fecală”. Iartă-l doamne că nu știe (oare ?) ce face !

Este adevărat am avut și avem și noi ca și alte neamuri corupții și trădătorii noștri. Să nu-i ascundem. Să-i arătăm în toată hidoșenia lor. Să-i punem la stâlpul infamiei. Dar să păstrăm dreapta măsură și iubirea față de acest popor. Care, din nefericire, nu se află în cel mai fast moment al existenței sale. Când în zece ani a pierdut un milion de oameni, când sărăcia a ajuns caracteristică națională, când oamenii tineri pleacă urmând să îngroașe rândurile românilor din diasporă, mulți bogați având de toate, însă nefericiți și roși de dorul de țară, când se întâmplă în mod real toate acestea, nu cumva avem de-a face cu o crimă de lez - națiune prin pângărirea acum și a idolilor săi , chiar și imperfecți ?

Sigur nu putem ști dacă este sau nu un complot împotriva noastră, deși unii profitori se întrezăresc asemenea stolurilor de corbi anticipând un posibil viitor cadavru, iar comploturile, de aceea sunt comploturi, să fie secrete. Și să nu le știe oricine, chiar elitist rafinat fiind. Însă nu putem ignora experiența altor popoare în materie de corupere – convertire: „ nu te urci pe vârful unui munte sărind, ci încet, pas cu pas… În primul rând, trebuie să te ferești să distrugi templele în care se află idolii; nu trebuie distruși decât idolii…” se spunea pe la începutul mileniului al doilea într-un document prin care erau instruiți unii misionari cu sarcini de convertire.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sigur nu putem ști dacă este sau nu un complot împotriva noastră, deși unii profitori se întrezăresc asemenea stolurilor de corbi anticipând un posibil viitor cadavru, iar comploturile, de aceea sunt comploturi, să fie secrete.
(doamna Elena Stefan)

Doamna Elena,
Puteti sa-mi spuneti si mie ce rau sau pustiu de bine v-a facut distinsul nostru conducator, domnul Corbu de ati inceput sa-i dengrati stolul din care se trage?! Dupa ultimile cercetari corbul este unul dintre cei mai inteligenti pasaroi. Nici un corb nu isi bate ciocul de pomana pentru a da drumul la niste croncaneli fara rost. Nici un corb nu scoate ochii altui corb. Nici un corb nu jigneste o pasarica minoritoara zicandu-i "cioara" ci o complimenteaza cu titlul de "vulturita africana".
Orice corb cand face rost de o bucata de cascaval imediat cauta o vulpe pentru a-i spune:
-Nu are nici un rost sa incerci sa ma seduci fiindca parintii mei m-au invatat pe de rost fabula lui La Fontaine inca de cand eram pui.
Corbul a fost tot timpul un model de vitejie pentru Toma Alimos care era de felul lui blond (mustacioara lui/ spicul graului) Numai din adoratie si respect pentru corb s-a hotarat eroul renumitei balade populare sa-si vopseasca latele dupa moda "pana corbului". Ioan Corvin si Matei Corvin daca nu-si alegeau drept blazon corbul nu reuseau sa-i sperie pe turci in halul in care i-au speriat. Si exemplele pot continua la nesfarsit doamna Elena.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-16 07:33:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE