FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
E timpul ca noi să pășim în cântec* (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
E timpul ca noi să pășim în cântec*

Cântecul, înțeles ca stare de revoltă non-violenta asemeni firului de iarba care are forța de a străpunge asfaltul, modelat de "arcuirea" celebrei flăcari albastre, are darul de a ne aduce pe fiecare mai aproape de "Dumnezeul nostru" si, de ce nu?, de "Dumnezeul absolut"
Superba "definiția poetică", "arcuire de trup de voce de suflet", pentru a desemna starea de cântec a celebrei artiste care a plătit cu viața "suprdoza de artă". Ce pacat că finalul teluric a fost o supradoză de heroina !
Și, doamne, ce "supradoză de cântec" prezenta ea la Woodstock in 1969 ! Și cânta, și cânta. Și revolta împortiva societății alienante care avea sa-i devoreze pe mulți dintre acei idoli și, în final, simbolul însuși. Societatea de consum, asemeni rechinilor, simțea "mirosul de sânge". Acum, la peste 30 de ani de atunci, aproape toate simbolurile acelei generații au fost confiscate, de o societate rapace, societate care confiscă și comercializează tot. Până și revoluțiile, că acum rapacitatea s-a globalizat. Însă cântecul rămâne. Și acum ca și atunci, când ascultăm vocea ei "cad bucățile de inimă/se sparg sonor în jur". Fericita și inedita experesie poetică sugerează starea ascultatorului vrăjit până la transă, până la atomizare și disocierea de propriul trup pe care ajunge să-l simtă străin "ca pe o haină străină luată de la garderobă" . Iar sufletul ajuns "târâtor pe caldarâm" înțelege parcă faptul că mai mult nu se poate. Că se atinge absolutul. Că strigătul împrumutat ar putea fi ultima șansă de regăsire.
Un poem remember, o reverberație peste timp ca un text arcuit în imaginație, gata să elibereze gândul salvator, ca o săgeată bine țintită în trăirea noastră poetică. E timpul.

Text postat de către Elena Ștefan

*cause you got dem ol'kozmic blues again mama**

to Janis Joplin

ea cântă
arcuire de trup de voce de suflet
într-o rugăciune pană acolo sus la dumnezeul ei
și lumina o învăluie
și cântă și cad bucățile de inimă
se sparg sonor in jur

I know, honey, I know so well how it is

să iți simți corpul ca pe o haină străină luată de la garderobă
să iți târăști sufletul pe caldarâm
ca pe o povară inutilă
degetele să ți le numeri
ghemuit într-un colț
îngenunchiat a neputință
și să plouă în tine

but that's the end of the road,
the end of the world,
that's the way back to your home,
the way back to your love

doar o dată mai împrumută-mi strigatul
într-o altă încercare
de a nu mă rataci de mine
împrumută-mi ruga
mercedez benz and booze and psychedelic dreaming
just you and Bobby McGee once again

acum, hai, pune microfonul jos
you little girl blue
e timpul ca eu să pșesc în cântec


**Text postat de către Dana Stanescu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23883
Comentarii: 120203
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE