FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Andrei Petre
In istorie au existat numeroase conflicte, numeroase razboaie care au produs victime peste victime, distrugeri peste distrugeri. Si iata ca ne aflam, la inceputul secolului 21, tragand inca ponoasele (as amintii doar Hiroshima sau Nagasaki) unui secol presarat pe toata durata lui cu razboaie! Si, in ciuda acestor evenimente care ne marcheaza inca, oamenii sunt parca dornici de noi conflicte! Altfel nu vad cum se poate explica toata aceasta frenezie a razboiului impotriva teroristilor, nu vad cum se pot justifica sumele imense (mai mult de jumatate din bugetul pe anul 2004 al Sua a fost alocat armatei) aruncate inspre un front imaginar…
Cred ca primul aspect asupra caruia ar trebui sa meditam este chiar acest front imaginar, pentru ca sunt prea multe victime care se insira de-a lungul lui…! Terorismul a existat si inainte de noul mileniu, insa odata cu evenimentele de la 11 septembrie 2001 a aparut si flama de care aveau nevoie marile puteri pentru a declansa un atac economic pe care il planuiau de mult – nu vreau sa ma avant in a prezenta o teorie a conspiratie, pentru ca imi displac profund aceste teorii, insa imi vine greu sa cred ca singura justificare a unui razboi care dureaza deja de aproape 4 ani poate fi un atac, este adevarat sangeros, insa in nici un caz decisiv! De aceea, trebuie sa te gandesti si la motivele secundare care au stat la baza declansarii unui astfel de razboi din care lumea moderna nu poate decat sa iasa in paguba!
Insa haideti sa analizam mai atent faptele: astfel, americanii s-au instalat dupa al doilea razboi mondial in postura de prima putere pe plan mondial. America domina in acest moment lumea, si prin forta militara dar mai ales prin forta economica. Uniunea Europeana incearca sa dea o replica, euro reuseste sa invinga dolarul, insa retineti – Uniunea Europeana este numai asta, o uniune, mai multe tari colaborand in timp ce Sua este o singura tara care isi permite sa se ridice si sa se lupte cu “gigantul european”! Aici apare problema, pentru ca Sua a ajuns in acest moment sa detina o putere enorma, iar aceasta putere, in cazul in care este folosita gresit (iar vesnicul razboi care macina acum lumea este un exemplu trist in acest sens…) poate provoca pagube enorme. Teroristii nu au produs in 30 de ani pagubele pe care le-au produs armatele aliate (de fapt armatele americane, pentru ca acea alianta cuprinzand Romania, Maroc, Togo sau alte cateva astfel de state minuscule nu este decat o incercare rusinoasa de justificare a unui razboi absurd – iar Romania, despre Romania nu putem decat sa spunem ca dovedeste acelasi servilism pe care l-a dovedit inca de la intoarcerea armelor impotriva Germaniei in al doilea razboi mondial in ultimul moment, cu cateva luni inainte de incetarea unui razboi deja castigat de aliatii – insa noi “am avut pretentii”… – decat sa devenim sluga marilor puteri occidentale mai bine am fi ramas in razboi si l-am fi pierdut – macar asa am fi avut o scuza) in 4 ani, iar razboiul sa nu uitam, continua!
Suntem pusi in fata unei situatii ciudate, pentru ca acest razboi nu este purtat prin forta oamenilor, acest razboi nu este purtat de oameni, acest razboi este purtat de elita politica din cele doua tari care in acest moment “lupta cu terorismul” – Sua si Anglia. Populatia acestor doua tari si-a exprimat in nenumarate randuri temerile fata de acest razboi care secatuieste, insa populatia nici macar nu mai este luata in seama. Sunt interese prea mari la mijloc, pentru ca acum, in cazul in care Sua de exemplu ar inceta razboiul, si-ar pierde credibilitatea, ar pierde imaginea de putere absoluta pe care si-a creat-o in ultimii 50 de ani. Daca Sua ar renunta in acest moment la razboi, ar deschide larg poarta… Iar China, Rusia, Japonia, aceste tari atat asteapta! Ele vor profita de orice pas gresit al administratiei de la Washington, pentru ca orice tara isi doreste fotoliul pe care “se lafaie” deja de mult timp Sua!
De aceea continua aceasta cautare a “acului in carul cu fan”, pentru ca nu vad sincer cum si cand are sa se termine acest razboi, pentru ca terorism va exista intotdeauna. Nu ai cum sa invingi intr-un razboi care nu exista… Pentru ca, teroristii nu vor sa lupte, vor sa provoace, sa distruga… Nu ai cum sa te lupti cu niste oameni care nu vor sa lupte! America lupta de mult timp, insa in 4 ani de zile nu a reusit sa obtina nici o victorie importanta – mai mult au murit degeaba mii de oameni, incepand cu soldatii si terminand cu oamenii care au murit efectiv inutil, neavand nici o legatura cu acest razboi! Asta numim noi pace, asta numim noi necesitate?! Nu te obliga nimeni sa lupti, poti sa-ti accepti infrangerea fara o varsare de sange inutila! Insa se pare ca americanii nu au inteles inca aceasta lectie!
Razboiul pleaca intotdeauna de la ceva, exista intotdeauna un eveniment care declanseaza razboiul! Asa a fost intotdeauna si asa va fi mult timp inainte… Insa sa nu facem urmatoarea confuzie: razboiul are la baza un eveniment, dar razboiul in sine, in plan ideatic, nu este determinat de acel eveniment! Razboiul care izbucneste este de fapt rezultatul acumularii tensiunii, este rezultatul unor greseli facute in trecut si care acum isi cer tributul!
Oamenii sunt cei care determina razboaiele, pentru ca oamenii sunt actorii principali ai acestora… De aceea, intrebarea care apare logic este: de ce se arunca oamenii in lupta, ce ii face sa renunte la viata si sa se supuna unor riscuri enorme?!
Se va raspunde: credinta in cauza!
Sunt de acord, un om poate sa creada intr-o cauza. Iar credinta lui, in cazul in care este cu adevarat puternica, poate sa il faca pe un om sa isi riste viata!
Insa oamenii sunt diferiti, fiecare gandeste (sau ar trebui sa gandeasca) individual, doar pentru sine!
Razboiul are un singur scop si de cele mai multe ori, acel scop este castigul.
In razboi participa la lupta foarte multi oameni, iar acei oameni nu au cum sa participe din cauza acelorasi motive, pentru ca acei oameni nu au cum sa gandeasca la fel, acei oameni sunt fiinte diferite… De aceea, a pretinde ca razboiul poate fi determinat de simpla dorinta a oamenilor de a lupta este absurd. Daca am astepta ca toti oamenii sa faca un lucru, acel lucru nu ar mai fi facut niciodata. Pentru ca intotdeauna vor exista persoane care vor refuza sa faca… Aceasta este natura fireasca a omului, acesta este Tao…!
Cei care vor sa inteleaga, vor intelege, pentru ca razboiul nu poate fi purtat de roboti care executa intocmai ordinele, razboiul trebuie sa fie purtat (desi cel mai bine ar fi sa nu mai existe razboaie) de oameni care cred cu adevarat… Daca am incerca sa ii intrebam pe cei care lupta (soldatii aflati in zonele de conflict precum si comandantii aflati acasa) de ce fac asta, nimeni nu ar stii sa ne raspunda. Pentru ca nici unul dintre cei care lupta in razboaiele moderne nu lupta pentru el, toti lupta pentru niste orgolii exacerbate, toti lupte pentru ca “acesta este ordinul”! Prea multi oameni mor din cauza unor prostii si prea putini inteleg ca viata trebuie traita firesc, relaxat, nu aruncandu-te intr-o cursa in a carui final nici chiar tu nu crezi! Nu ai cum sa invingi daca nu crezi in victorie, deci sa nu ne mai intrebam de ce Sua nu a castigat razboiul din Vietnam sau de ce Sua nu va castiga razboiul din Iraq?! Nu ai cum sa invingi cand lupti impotriva unor oameni care isi apara propia casa, nu poti sa ii invingi pe acestia cu “mercenari”! Pentru ca soldatii americani sunt doar niste mercenari, nu au plecat pe front decat pentru a castiga bani si pentru a fi recunoscuti drept “cineva”! Nu asa se castiga un razboi!! Pentru a lupta trebuie sa iti doresti cu adevarat sa invingi. Aceasta este greseala pe care au facut-o americanii pe tot parcursul istoriei lor. S-au considerat si inca se considera cea mai puternica tara din lume pe plan militar… Insa armata americana si-a dovedit calitatea doar in cele doua razboaie mondiale… pentru niste analisti seriosi acea situatie ar trebui sa fie concludenta – insa se pare ca Sua nu dispune de astfel de analisti, altfel nu am vedea in fiecare zi ridicarea in slavi pe care americanii si-o fac propiilor trupe. Insa poate ca nu m-am facut destul de clar. Voi incerca mai jos sa explic de ce America s-a mintit singura atatia ani intretinand o poveste absurda care prezenta forta armatei, forta stelelor pentru ca in prezent sa fie practic ridiculizata de niste teroristi care au reusit si ei sa faca aceleasi analize:
America a adoptat in permanenta atitudinea “fratelui salvator”! Astfel, si in primul razboi mondial si in al doilea America a intrat in lupta spre sfarsit, in momentul in care toate statele combatante erau vlaguite… In momentul in care Sua a intrat in al doilea razboi mondial (si aceasta intrare facandu-se fortat, pentru ca trebuiau sa ofere o replica pentru atacul japonez de la Pearl Harbour) era proaspata, avea in spate o industrie care producea enorm si care nu depindea de importuri… Acestea au fost atuurile Americii, prin intermediul acestor arme a reusit aceasta tara sa decida practic razboiul… America nu a invins prin forta ei militara, a invins prin forta ei economica… Pe de o parte era o Germanie secatuita, cu economia la pamant din cauza uriasului efort de a duce un razboi, era o Italie care incercase in zadar sa ajunga la nivelul cerut de Hitler… De cealalta parte era o Franta pe jumatate cucerita si o Anglie aflata in pragul colapsului. In aceste conditii au intrat in razboi cele doua mari puteri – Sua si Rusia – puteri care au incheiat aliante pentru a termina razboiul si pentru a neutraliza amenintarea germana. Insa de aici incolo drumurile celor doua tari se despart… Rusia a luptat, Rusia si-a folosit teritoriul, Rusia s-a bazat pe forta ei militara… Milioanele de oameni (statistica cum spunea Stalin) care au murit in acest razboi stau marturie ca Rusia a fost cea care a invins Germania! Rusii au fost cei care au purtat efectiv acest razboi, rusii au fost cei care au fost cei care si-au permis (si isi permit inca) sa faca sacrificii…! America a fost tara care a luptat pe plan comercial, America a fost tara care a luptat economic… Rusia a invins efectiv iar America a fost acolo pentru a culege laurii victoriei – pot sa amintesc doar despre situatia teritoriala, razboiul purtandu-se pe trei continente (Europa, Asia, Africa), singura tara participanta care nu a fost afectata direct fiind America! Deci da, este firesc ca America a reusit sa se impuna pe plan economic, avea de infruntat o Europa devastata de razboi! Aici este tot succesul acestui stat!
Toate lucrurile de mai sus au fost spuse pentru a enunta un singur principiu: pe plan economic americanii sunt aproape imbatabili, fiind avantajati in mod cert de pozitia geografica si de resursele care se afla din abundenta la dispozitia lor! Bomba atomica a fost un exemplu clar al acestui avantaj economic!
Insa acum razboiul nu mai este ceea ce era in prima jumatate a secolului 20! Daca atunci era vorba despre arme, despre armate, acum este vorba despre gherila, despre atacuri repetate! Iraq, Cuba, Vietnam, iata numai cateva tari in care politica de cucerire a Americii nu a functionat! Si asta pentru ca acele tari nu erau deloc influentate de puterea economica a Americii (cel mai elocvent exemplu in acest caz este Cuba, unde, cu tot embargoul impus de NATO, viata continua iar Fidel Castro este inca la putere)! Acestea sunt lectiile pe care americani trebuie sa le invete daca vor sa reuseasca nu sa detina suprematia (pentru ca aceasta nu poate fi in acest moment detinuta de nimeni – singura arma care o putea asigura este arma nucleara, insa asta ar insemna sa detii controlul peste un imens desert… ) ci sa reuseasca sa isi mentina pozitia printre primele tari ale lumii!
America nu a inteles niciodata ca un razboi se poate castiga cu inima, cu mintea, dorindu-ti foarte mult! Acesta este secretul, un secret pe care marile puteri (poate cu exceptia Rusiei si Chinei – iata ca se pare ca si comunismul a fost bun la ceva…) nu l-au inteles niciodata… O armata de mercenari poate ca va invinge pe un teren neutru, dar niciodata o astfel de armata nu va invinge o alta care isi apara cu disperare patria! Poate ca da, americanii au invins in cele doua razboaie mondiale, insa ei nu s-au luptat niciodata cu adevarat – toate acele campanii au fost purtate pe fondul unei puteri economice enorme, putere datorata in primul rand razboiului – pentru ca America era singura tara capabila sa suplimenteze rezervele tarilor combatante! Si, in al doilea rand, America a luptat aproape intotdeauna pe teren neutru, alungandu-i pe germani din Franta, din Italia si pe japonezi din diversele insule pe care acestia la acaparasera! Astfel, atacul final din Europa a fost purtat de Rusia – armata rosie a fost cea care a intrat in Berlin, armata rosie a fost cea care a suferit enorme pierderi, insa pentru rusi nu conta acest aspect! Ei si-au permis sa piarda trupe, insa americanii nu au fost deloc obisnuiti deloc cu asta! In Japonia ei au ales solutia usoara (cele doua bombe au fost solutia aflata la indemana si, privind obiectiv, trebuie sa acceptam ca ele au fost cea mai buna rezolvare pe care Sua putea sa o gaseasca, a grabit incetarea razboiului si a adus capitularea neconditionata a Japoniei fara ca americanii sa sufere pierderi) si au reusit sa invinga fara sa lupte cu adevarat!
Insa, ca de obicei, cei care inving se culca pe laurii victoriei si uita sa se pregateasca pentru o noua lupta! Americanii au procedat asa si au ajuns in situatia de acum, in care ei, crezand in continuare ca au ramas in frunte, se vad angrenati in razboaie pe care nu le pot castiga! Asa s-a intamplat in Vietnam…
Americanii au plecat cu ideea ca Asia este o tara inapoiata si ca asiaticii vor fi impresionati de forta lor si vor capitula! Cat de mult s-au inselat… Iar dovada este inca vie in memoria tuturor: un razboi in care au murit milioane de oameni si care pana la urma nu a fost castigat – pentru ca americanii au fost indepartati si Vietnamul a ramas in continuare independent! Insa americanii nu au inteles nici acum si au inceput sa caute scuze, scuze prin care sa isi justifice lipsa de pregatire! Astfel, jungla a devenit principalul vinovat, tactica “necinstita” a vietnamezilor (parca razboiul ar trebui sa se poarte dupa anumite reguli?!), ajutorul oferit de sovietici, conditiile climaterice, toate motive oferite pentru a calma opinia publica si pentru a justifica o infrangere previzibila – nu poti invinge cand nici macar nu stii sa lupti, nu poti invinge cand lasi totul in seama norocului! Se spune ca razboiul tine de sansa! Da, asa este, insa sansa tine numai si numai de pregatire! O armata bine pregatita va invinge intotdeauna! Aceasta este calea fireasca, acesta este Tao!
Insa americanii, ca de obicei, nu au invatat nimic din aceasta experienta (un conducator intelept ar fi facut imediat reforme militare si ar fi stiut sa profite de experienta acumulata, ar fi stiut sa evite greselile trecutului) si au continuat sa mearga pe acelasi drum! Si asta ne aduce aproape de prezent! America a avut parte de o prima tragedie in anul 2001, tragedie pe care chiar ei si-au atras-o asupra lor ignorand semnalele de avertisment care veneau din toate partile – este graitoare atitudinea presedintelui american, care, in timp ce cladirile se prabuseau, citea povesti unor copii de gradinita! Cu astfel de oameni nu mai are rost nici macar speranta, pentru ca aceasta, pentru a exista, are nevoie de argumente, de fapte! Or, pana acum am auzit doar vorbe pompoase si cereri adresate guvernelor prin care numerosi “lorzi ai armelor” cereau (mai bine spus se milogeau) fonduri suplimentare pentru a reusii sa pastreze controlul asupra celor pe care ii “salvau”! Da, armatele engleze au intrat alaturi de armatele americane in Iraq pe post de salvatori, pe post de demiurgi care au aparut ca prin minune pentru a salva tara din mana tiranului! Insa acum se pare ca cele doua mari puteri au probleme chiar cu oamenii pe care ar fi trebuit sa ii salveze!? Banuiesc ca la acest gen de razboi nu s-au asteptat… In momentul in care sunt primiti ca dusmani nu stiu cum sa raspunda! Pentru ei nu exista decat rolul de conducator suprem, in rest este imposibil de rezolvat situatia! Trebuie sa credem asta cand vedem in ce stare este in acest moment “campania”! Americanii vor fi invinsi, pentru ca, victoria pe care sa presupunem (prin reducere la absurd – populatia Americii este mai numeroasa, deci, populatia irakiana va fi mai repede decimata) ca o vor obtine nu va insemna nimic! Acest razboi nu face decat sa creeze un adversar cu care lumea occidentala va trebui mai apoi sa se rafuiasca – pentru ca, pana la urma, americanii vor iesi din scena – nu ai cum sa fi infrant si totusi sa ramai in frunte, mai ales cand sunt atatea state care abia asteapta pasul gresit!
O maxima referitoare la razboi suna cam asa: dezbina si cucereste! Insa, ca de obicei, in prezent se stabilesc noi interpretari. Astfel, aceasta maxima ar putea suna cam asa: apropie-i ca sa pierzi!
Pentru ca, toate marile puteri ale occidentului intocmai asta fac. Prin toata aceasta sfidare, prin toate aceste amenintari, tari ca America si Anglia nu fac decat sa isi uneasca dusmanii si sa creeze poli de putere! Haideti sa ne imaginam urmatoarea situatie:
America si Anglia continua aceasta politica a dreptului celui mai puternic si desconsidera in continuare tari ca Iraqul…
In scurt timp, satui de acest tratament, musulmanii din toata lumea se unesc si declara razboiul sfant (jihadul – prea mult se vorbeste despre acesta si prea putine se cunosc, de aceea, “mari experti” in Orient poate ca ar trebui sa citeasca intai, sa cunoasca religia pentru a intelege ce inseamna pentru un musulman onoarea – cruciadele nu va spun nimic?!) impotriva statelor occidentale! Situatia poate fi de asemenea aceeasi si in cazul Asiei – aici Sua a reusit sa apropie doi rivali de moarte, Japonia si China – este normal, oricate probleme ar exista intr-un grup, in fata unei amenintari externe toti membrii iau atitudine si retaliaza! Asadar, daca unul dintre acesti doi poli (cel islamic sau cel oriental) se decide sa ia atitudine in fata repetatelor abuzuri comise de tarile occidentale (pentru ca, in ciuda parerii majoritatii, nu ai dreptul sa intrii intr-o tara si sa distrugi totul pretinzand ca ai cauta niste arme de distrugere in masa – unu, pentru ca ele nici macar nu au existat si doi, pentru ca fiecare tara are dreptul sa demareze programele pe care le doreste – astfel de arme pot sa existe in orice tara) vom fi pusi fata in fata cu un nou conflict, un conflict care le va depasi ca intensitate pe cele doua predecesoare ale sale! Un al treilea razboi mondial ar distruge lumea! Numeroase tari detin arme de distrugere in masa, iar foarte putine dintre ele s-ar sfii sa le foloseasca – va asigur ca nimeni nu se gandeste la victimele colaterale pe care un astfel de razboi le poate produce – moartea oamenilor este doar statistica pana la urma! Daca de exemplu reprezentantii din toata lumea ai islamului ar lansa un mesaj catre “drept credinciosii” musulmani, acestia nu ar sta pe ganduri si i-ar distruge fara remuscari pe toti cei care ponegresc simbolul credintei lor… Asta nu vor sa inteleaga cei care astazi incearca sa puna pe picioare un guvern irakian: oamenii aceia nu vor accepta niciodata o conducere straina, ei vor considera ca tot acest proces este un afront adus religiei lor. Iar niste oameni care se roaga de trei ori pe zi, care invata pe de rost o carte “sfanta” si care traiesc impartiti in doua “secte” care se razboiesc de sute de ani din cauza unor gesturi de mult uitate, pot fi foarte periculosi! Insa nu, americanii nu vor sa inteleaga acest lucru. Administratia de la Washington are intiparite in cap victoriile obtinute in cele doua razboaie. Ei au ramas ancorati in trecut si incearca acum sa creeze viitorul. Acest demers cred eu ca este sortit esecului – si daca ne vom intoarce putin in timp vom observa ca au mai fost astfel de state care au incercat sa conduca lumea bazandu-se pe forta pe care credeau ca o au – romanii, grecii, macedonenii, toti au esuat lamentabil… Iar exemplele pot continua… Insa marile puteri nu vor sa inteleaga, ele continua sa sfideze… Si problema este ca in prezent sfideaza chiar propiul popor. Pentru ca oamenii au inteles ca aceste razboaie sunt inutile si au inceput sa taxeze greselile conducatorilor care parca traiesc pentru a irosii banii publici!
Aceasta este situatia prezenta, aceasta este problema principala a lumii moderne. Lupta impotriva terorismului s-a transformat intr-o obsesie mondiala, iar tarile, una cate una (multe fiind “obligate” de tratatele pe care le-au semnat sau pe care viseaza sa le semneze) au intrat in acest razboi. Singura problema ar fi ca inamicul este inexistent… Insa asta nu mai conteaza nu?!
Insa cum a inceput aceasta situatie, care a fost elementul care a declansat aceasta lupta de proportii?
Cine crede ca atentatul din 11 septembrie 2001 a reprezentat motivul principal se insala… Acel eveniment a fost doar catalizatorul, pretextul pentru a declansa acest atac. Americanii asteptau de mult o mica “scanteie”, pentru ca ei doresc sa detina controlul asupra economiei mondiale.
Economia mondiala este determinata in acest moment de petrol. Petrolul este poate cel mai important in acest moment. Este resursa care va determina mai mult ca sigur schimbari majore in planurile economice in viitor. Asadar, cine detine petrol va detine mai mult ca sigur si putere! Pentru ca, astazi, singura putere care se pare ca inseamna ceva este puterea banilor. Iar banii pot fi obtinuti prin intermediul resurselor. Petrolul este deci resursa dupa care toate tarile alearga. America nu face exceptie. Statele arabe (Arabia Saudita, Iran, Iraq…) detin foarte multe zacaminte de petrol. Si pe deasupra, mai stiu sa se si foloseasca de aceasta putere, stiu sa exploateze la maximum fiecare litru de petrol, stiu sa vanda la un pret corect. Asta pentru americani este innaceptabil. Ei, care au ramas cu impresia ca lumea trebuie sa se posterneze in fata lor considera ca arabii indraznesc sa ii sfideze si au declansat acest razboi tocmai pentru a le arata cine este adevarata putere… Din pacate, socoteala de acasa nu a fost buna si americanii au reusit sa-si scoata in evidenta propiile hibe si sa intareasca convingerea popoarelor islamice in religia lor! Acestia se pot considera fara probleme victimele politicii occidentale, iar din acest moment au dreptul sa riposteze violent. In Coran (cartea de baza a religiei islamiste – aceasta precizare este necesara, pentru ca multi dintre cei care au autorizat campania irakiana habar nu au ce este Coranul) exista doua versete care pot definii perfect starea de spirit care domneste acum in Iraq:
2.187. Omorati-i, unde-i gasiti, si goniti-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, caci ispita e mai rea decat omorul, insa nu luptati impotriva lor langa templul sfant, doar daca se lupta ei impotriva voastra acolo; omorati-i caci aceasta este rasplata celor necredinciosi.
3.106. Sunteti cel mai bun popor care s-a nascut intre oameni. Voi porunciti ce e cuviincios si opriti ce e nedrept si credeti in Dumnezeu. Si de ar fi crezut cei ce au scriptura, ar fi fost mai bine pentru ei. Si intre ei sunt credinciosi, cei mai multi insa sunt nelegiuiti.

Aceste versete sunt invatate de toti tinerii musulmani. Ei cred cu tarie ca Allah ii impinge inainte, ei cred sincer ca dumnezeul lor le cere sa lupte pentru credinta… Este evident insa ca liderii lumii musulmane – ma refer la cei care conduc fractiunile radicale – nu mai cred de mult in baliverne metafizice, insa ei folosesc aceste versete pentru a indoctrina masele si pentru a ii face pe oameni sa lupte contra “celor care le ponegresc credinta”! Aceasta este din pacate problema, pentru ca musulmanii (de fapt “credinciosii” din toata lumea – repet, cruciadele sunt graitoare, pentru ca rar iti este dat sa vezi niste “nebuni” aruncandu-se cu capul inainte catre moarte sperand ca simbolul crucii ridicat in fata armatei va invinge pentru ei) au ajuns sa creada in aceste “dorinte divine”, au ajuns sa creada ca ei sunt mesagerii domnului… Au ajuns sa creada aceste lucruri (toti adeptii religiei cred in ipoteze fantasmagorice de genul celei enuntate mai sus – doar regula generala pentru omul mediocru modern a devenit “crede si nu cerceta” – eu as adauga: “cine stie ce ai putea sa gasesti, si doar nu ai vrea sa iti “zdruncini” credinta…?!”) si sa actioneze in comformitate cu ele… Din pacate, aceasta atitudine este privita de catre lumea occidentala ca o sfidare, iar solutia pe care tari ca America au ales-o sunt profund gresite:
Razboiul impotriva unor astfel de “fanatici” (repet, in toate religiile exista astfel de oameni – din pacate prea multe persoane sunt invaluite in mediocritate si nu pot judeca logic!) nu va avea niciodata rezultatul scontat! De ce, se va intreba…
Este simplu: Sua (vorbim mai mult despre aceasta tara deoarece ea este pilonul principal al “atacului” (suna mai frumos si mai drept parca decat “salvarea” ) in timp ce “aliatii” sunt doar de umplutura – pentru a exista justificare internationala) face doua mari greseli, greseli grave de judecata militara:
1. Niciodata nu ataci o tara pe terenul acesteia, mai ales daca terenul este complet diferit de cel din tara ta. O data pentru ca trupele tale nu vor fi pregatite – oricate simulari ar fi facut inainte, o demonstratie nu se compara niciodata cu realitatea – si inca o data pentru ca oamenii care isi apara propia tara vor lupta cu indarjire. Nu trebuie niciodata sa impingi un inamic pana la disperare, nu trebuie sa ii iei omului tot, pentru ca atunci el nu mai are nimic de pierdut… Un inamic incoltit va lupta pana la moarte, pentru ca aceasta este ultima lui varianta. Ofera-i un loc liber, fa-l sa creada ca poate scapa prin fuga si atunci il vei putea nimicii! Americanii, ca de obicei, nu inteleg aceste subtilitati tactice si mai apoi se mira cand irakienii se coalizeaza impotriva lor – la fel cum s-a intamplat si in Vietnam. Oamenii, cand nu mai au solutii, aleg sa lupte pana la capat. Iar victoria in fata unor oameni care lupta pana la capat nu este poate imposibila, insa pierderile vor fi imense. America se pare ca este gata sa plateasca acest pret… Nu stiu insa care va fi atitudinea oamenilor, pentru ca pentru ei moartea unui om nu inseamna “doar statistica”! Iar administratia de la Washington va avea in curand probleme interne. Acestea se vor adauga peste campaniile dezastruoase, peste starea economica instabila… Si apoi vom asista din nou mirati la un val de atacuri teroriste si la o replica inexistenta a Americii! In schimb nimeni nu va gasi explicatii! Vi le ofer eu inca de pe-acum: prima regula a razboiului este: Ataca cu tot ce ai mai puternic in punctul cel mai slab al inamicului!
2. A doua greseala pe care o face America este ca ignora credintele ideologice ale adversarilor. Or, acest lucru ar putea fi facut in cazul unui popor fara traditie, insa in cazul musulmanilor, in cazul unei religii care influenteaza toate aspectele vietii, aceasta analiza este obligatorie, pentru ca, daca nu este inteleasa, credinta oamenilor se poate transforma intr-o arma redutabila!
Aici nici macar nu se mai pune problema existentei divinitatii! Nu mai are rost sa incepem inca o data demonstratia absurdului continut de cartile “sfinte”! Nu conteaza pentru noi daca toate acele superstitii sunt intemeiate sau nu (pentru cei care cred in ele cred ca ar trebui sa conteze, insa cei mai multi sunt prea “inapoiati” pentru a intelege ce inseamna un argument logic), conteaza doar ca ele exista! Astfel, cand cineva iti da in cap pentru o idee, nu mai conteaza ideea in sine, conteaza doar gestul pe care acea persoana la facut!
Asadar, nu conteaza de ce o fac, conteaza doar ca o fac! Chiar daca lupta pentru Allah, chiar daca lupta pentru liderii lor spirituali, important este ca arabii au reusit pana acum sa faca fata oricarei agresiuni si sa isi pastreze cultura! Iar americanii, ignorand parca toate aceste semnale, s-au avantat intr-o actiune de subjugare pe care nu o vor incheia niciodata! Nu poti invinge niste oameni care isi apara tara luptand cu mercenari, nu poti invinge doar cu bani. In Vietnam nu s-a putut, cu atat mai putin in Iraq…
Oamenii, obisnuiti cu “puterea americana” vor intreba consternati: de ce?
Iar raspunsurile sunt foarte simple:
1. Iraqul este prima tara care a reusit sa loveasca si ea! Daca pana acum Sua a purtat razboaie indepartate, intr-o alta zona la lumii, reusind sa conserve integritatea propiului teritoriu, acum situatia este alta! Atentatul de la 11 septembrie a distrus increderea oamenilor, care au inteles in sfarsit (oricum, mult mai repede decat guvernul – oficialii mai aveau putin si ar fi jurat ca totul nu a fost decat o alarma falsa?!) ca nu sunt intangibili si ca pericolul este real! Iar de atunci, terorismul a tot evoluat (asta in ciuda acelorasi “generali” care afirma cu mandrie ca au reusit sa distruga sursele de finantare ale retelelor teroriste) iar acum este foarte probabil ca vom vedea actiuni de o si mai mare amploare…!
2. Pentru ca americanii vor alerga in continuare dupa mici victorii, victorii care poate vor fi rasunatoare pentru presa, insa care in realitate sunt doar inutile! Astfel, aceasta incercare disperata de a captura liderii retelelor teroriste este absurda! Pentru ca acea retea nu consta in cei cativa oameni care sunt in varf – acestia pot si vor fi intotdeauna inlocuiti, pentru ca nu este nevoie de un intelect debordant pentru a planifica un atentat – si oricum, cei care concept aceste atacuri sunt oameni care stau in umbra, deci ei nu vor fi atinsi niciodata de aceste represalii. Liderii pe care ii omoara americanii sunt cei care au influenta asupra oamenilor si care ii ghideaza pe acestia… Insa ei nu sunt mintile ascunse care planuiesc, ei sunt doar niste oameni foarte “populari”! Or, ei pot fi inlocuiti oricand.
Bine, vezi zice ca moartea ii va indeparta pe oameni, insa aici va inselati din nou, pentru ca o moarte in razboi nu va face decat sa ii glorifice pe cei care mor, astfel crescandu-le prestigiul! Astfel, ei vor capata o stima si mai mare, iar oamenii vor dori sa se razbune. Aceasta dorinta de razbunare va creste stima pentru cel care urmeaza la conducere – el este un om curajos pentru ca a acceptat sa ia asupra sa sarcina de a ghida razbunarea impotriva celor care i-au omorat comandantul – dupa cum stim, la musulmani razbunarea este sfanta:

8.15. O, voi, cei ce credeti, daca intampinati pe cei necredinciosi gata la lupta, nu le intoarceti spatele.
8.17. Voi nu i-ati omorat, ci Dumnezeu i-a omorat. Si nu tu ai aruncat cand ai aruncat, ci Dumnezeu a aruncat, ca sa ispiteasca pe cei credinciosi cu ispita frumoasa. Dumnezeu doar, aude, stie.

Acel om va avea acum o “misiune sfanta”, va trebui sa razbune moartea predecesorului sau! Si v-as intreba acum, stiind ca musulmanii respecta cu fanatism traditia, stiind ca si-ar da si viata “pentru Allah”, de ce se mira americanii cand sunt invinsi, de se mira cand oamenii se intorc impotriva lor si, in loc sa ii considere pe post de salvatori (cum au facut de exemplu romanii, care, sperand ca “vin americanii” au ramas de buna voie intr-o stare de mediocritate din care asteptau sa fie scosi…), ii ataca si incearca sa ii alunge de pe “pamantul sfant”!
Cum se face ca toti acei analisti americani… Oameni cu o mare pregatire si totusi incapabili sa inteleaga evidenta, incapabili sa accepte ca o armata care nu se pregateste temeinic se afla la doar un pas de infrangere!
Aceasta este America, acestia sunt “marii salvatori” – niste creduli care au fost indusi in eroare de atitudinea sigura a generalilor si a celoralti “specialisti” care se ocupa cu dezvoltarea masinariei de razboi americane! Acestia nu au inteles ce inseamna puterea ideologica pentru ca nu s-au mai confruntat cu aceasta niciodata!
Inainte de a ataca, mentalitatea musulmana ar fi trebuit studiata, pentru ca atunci s-ar fi gasit mai mult ca sigur cai pentru a obtine sprijinul populatiei… Insa, repet, o armata formata din mercenari si din tineri care incearca sa scape de saracie nu va intelege niciodata aceste subtilitati ale artei razboiului…
Razboiul modern nu mai se muleaza pe conceptul de razboi care exista in trecut! Acum oamenii nu mai pornesc un razboi, ei se multumesc cu telefonul, cu religia, cu internetul, cu orice fel de actiune de grup in care sa isi poata manifesta servilitudinea. Pentru ca omul modern (evident, ma refer aici la cei atinsi de mediocritate – din pacate, mai mult de 90% se pot incadra in aceasta categorie) nu mai stie sa gandeasca singur, are nevoie de “frati” care sa il ghideze si care sa ii aprobe in fiecare clipa actiunile. Pentru ca aprobarea este cea dupa care jinduiesc toti!
Razboaie au pornit doar din aceasta cauza, oameni care au ales sa isi riste viata pentru ca vroiau sa impresioneze, oameni care credeau ca razboiul este o obligatie, ca el este ultima solutie! Astfel de oameni au contribuit din plin la dezvoltarea maniei care a cuprins lumea si in prezent, cand principala “indatorire” este “sa fii la moda”!
Asistam la o incercare de uniformizare fara precedent, iar oamenii permit asta fara sa incerce macar sa lupte, sa isi lase corpul sa se opuna acestui proces. Omul este individ unic, este conceput pentru a trai singur, nu pentru a ii servi pe ceilalti! De aceea, oamenii trebuie sa invete sa isi asculte corpul si sa incerce sa-si pastreze individualitatea!
In istorie au existat nenumarate revolutii! Si oamenii au spus intotdeauna: ce temerari, au reusit sa se ridice impotriva sistemului!
Eu insa i-as intreba: o revolutie nu inseamna oare inlaturarea unui sistem doar pentru a-l inlocui cu altul?!
Merita sa cugetam asupra acestei probleme, pentru ca poate astfel am intelege ca trebuie sa redefinim revolta: aceasta tine in mod obligatoriu de individual, pentru ca doar astfel poate fi numita revolta! In momentul in care te revolti, iti exprimi dorinta propie, vrei sa te detasezi de grup! Doar astfel poti numi actiunea ta revolta! Doar daca te detasezi de un grup! Or, prin revolta maselor, totul este o schimbare, pentru ca renunti la un grup pentru altul! De aceea toate revolutiile din istorie au fost in mare parte fenomene bine regizate in care s-a pus accent pe mintea credula a oamenilor, pe atitudinea lor sclavagista (da, este chiar ironic, pentru ca au murit atatia oameni pentru a inlatura sclavia doar pentru ca omul modern sa o aleaga de buna voie), pe credinta lor ca daca aluneca impreuna cu valul aluneca automat bine!? Acestea sunt slabiciunile pe care le-au exploatat toti acei “lideri ai multimilor”, acei oameni care au transformat frustrarile oamenilor in arme! Nu putem sa spunem ca oamenii care au iesit in strada in anul 1989 pentru a inlatura regimurile comuniste de la putere nu erau nemultumiti, nimeni nu vrea sa nege acest lucru, insa imi este foarte greu sa cred ca acei oameni au organizat din impuls o manifestare grandioasa care a cuprins in aceeasi zi majoritatea statelor comuniste din Europa! Imi este greu sa cred ca “aceasta sincronizare perfecta” a fost posibila fara un mic ajutor “logistic”…! Nu vorbesc aici despre conspiratii, vorbesc despre anumiti lideri ai revolutionarilor care au inteles ca oamenii pot fi manipulati foarte usor si au facut acest lucru!
Ceea ce nu inteleg, si poate ca nu voi intelege niciodata este cum se poate multumii un om cu planul second. Cum au putut acei oameni sa iasa in strada, sa isi riste viata stiind ca nu au cum sa ajunga in frunte, stiind ca nu pot obtine ceea ce vor (fiecare tanar care a iesit in strada avea un vis, insa oare cati l-au atins?! – si totusi, era evident ca atingerea visului este doar o iluzie?), cum au putut ei sa moara doar pentru ca altii sa castige?!
Aceasta este cea mai importanta intrebare, pentru ca, daca oamenii si-ar asculta corpul, daca oamenii ar intelege semnalele pe care acesta le transmite, atunci razboaiele nu ar mai avea amploarea pe care tind sa o capete astazi! Nimeni nu ar mai lupta inainte sa cugete asupra luptei, nimeni nu s-ar mai arunca in valtoarea luptei doar pentru ca asa
i-a fost ordonat! Oamenii ar intelege odata pentru totdeauna ca viata este mai importanta decat un ordin, decat o lupta, decat o idee! Nu ar mai exista razboaie de mare anvergura, pentru ca nu vor mai exista milioane de oameni care sa lupte orbeste pentru o idee pe care nici macar nu o cunosc!
Insa din pacate, scenariul de mai sus este si va ramane o utopie! Oamenii vor continua sa se complaca in mediocritate, iar cei intelepti, care se vor ridica din marea masa nu vor avea de facut altceva, vor trebui sa conduca “papuselele” si sa le ofere un sens in viata! Daca acest sens va fi razboiul, atunci din pacate vom privii din nou lupta! Oare de aceasta data va mai exista un invingator, or vom realiza cu totii ca pamantul a fost singurul invins…
Nu cred ca mai este ceva de spus, poate doar o intrebare: de ce oare nu inteleg oamenii ca razboiul de uzura este cea mai mare greseala!? Germania in al doilea razboi mondial a reusit in 15 luni sa cucereasca aproape toata Europa prin intermediul blitzkrieg-ului (razboiul fulger), iar Aliatii au avut nevoie de aproape 4 ani pentru a recupera teritoriile pierdute, asta pentru ca ei ramasesera la tactica invechita a razboiului de uzura! Poate ca in razboi viteza nu este totul, cum spunea Rommel, insa mai mult ca sigur ea este foarte importanta! De aceea, ma intreb cum se va termina acest razboi pe care America deja il prelungeste mai mult decat este necesar! Ma intreb daca peste 50 de ani nu voi vedea scris in ziarul de duminica: Allah va iubeste!? Nu ar fi pana la urma nici o problema, pentru ca am inlocui o ineptie cu o alta, insa trebuie macar sa facem “ceva” pentru a evita infrangerea! In final, as vrea sa le aduc aminte americanilor: singurul scop al razboiului este victoria! Aceasta este calea fireasca a apei, acesta este Tao!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE